16.02.2023
De aproape treizeci de ani fac teatru. Sunt obișnuit să fiu în lumina reflectoarelor, să fiu observat și apreciat. Dar sunt obișnuit în același timp să rămân în umbră și să accept faptul că nu sunt mereu eu cel interesant. Situațiile în care mă evidențiez în roluri foarte reușite alternează cu alte ipostaze, când îi susțin pe colegii mei în spectacole în care dânșii sunt protagoniștii. Altfel spus, trebuie să am răbdarea de a mă vedea în momentul potrivit.


Unul din aceste momente a sosit în primăvara lui 2022, când am fost nominalizat de juriul de preselecție a Galelor UNITER pentru cel mai bun actor într-un rol principal. Am jucat Lopahin Iermolai Alexeevici în Livada de vișini după A. P. Cehov în regia lui Yuri Kordonsky. Însuși faptul că Yura mi-a oferit prilejul să joc unul din cele mai complexe și frumoase roluri din dramaturgia universală a fost o sărbătoare, dar și o imensă responsabilitate față de rol și spectacol.

De multe ori am avut onoarea de a juca în spectacole care au primit premii prestigioase la Galele UNITER. Însă bucuria de a fi nominalizat ca cel mai bun actor al anului se lăsa așteptată. Primăvara lui 2022 mi-a adus această bucurie. Aici m-aș fi și oprit, fiind foarte onorat și mulțumit de nominalizare.

Însă marea surpriză s-a întâmplat pe 4 iulie, când la Gala UNITER (organizată la Bistrița) am devenit cel mai bun actor al anului 2021. Totul s-a întâmplat subit și într-un mod foarte surprinzător. Întâmplările acelor zile s-au precipitat enorm. Eu mă aflam în toiul repetițiilor generale la un nou spectacol la teatrul meu, premiera fiind la două zile după Gala UNITER. În acea zi de luni am repetat de dimineață până la ora patru, apoi am sărit în mașină și am condus până la Bistrița. Mi-a rămas doar o oră pentru a-mi ocupa camera la hotel, să mănânc o ciorbă, să beau o cafea și să-mi îmbrac costumul alb purtător de noroc. Apoi covorul roșu, reflectoarele, emisiunea în direct, spectacolul maraton, emoțiile, concentrarea la un eventual discurs (musai să spui lucruri frumoase și inteligente) iar într-un final bucuria de a primi Oscarul românesc la care râvnește fiecare actor din România.


 Eu, ca actor de limbă maghiară, mă simțeam și mai onorat de acest premiu și simțeam că Gala devenea în acel moment un tărâm al recunoașterii alterității, un loc unde nu mai există bariere lingvistice, unde sunt apreciate numai și numai valorile artistului. Gala s-a lungit până la miezul nopții, apoi ceva șampanie, chef, două-trei ore de somn și dimineața am condus înapoi la Cluj, unde toată ziua am stat la repetiții, interviuri la televiziune și radio.


M-am obișnuit de-a lungul carierei mele să accept că de multe ori lucrurile bune și cele rele se pot întâmpla pe neașteptate. Anii care au trecut din păcate mi-au făcut multe surprize neplăcute, greu de digerat, care au pus la încercare echilibrul meu, răbdarea și încrederea în sine. Însă mereu am crezut că după neplăceri urmează ceva frumos. Iar anul 2022 mi-a adus lucruri minunate. Mulțumesc Domnului pentru asta.


*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus