Și am început să merg. Pas cu pas. Cu multă precauție. Cu multă frică.
Multe întrebări fără răspuns... Până într-o zi în care am ales să dansez în timp ce merg. Frica a rămas, dar a apărut curiozitatea. Și zâmbete pe ici, colo'. Ohhh... și multe piedici. Cele mai multe mi le puneam singură.
Acum râd. Și mă bucur. Mă bucur că am ocazia să-mi amintesc de "ceva". Mă bucur că s-au întâmplat muuulte "ceva"-uri în viața mea. Și sunt recunoscătoare.
Recunoscătoare pentru că am acceptat acel proiect chiar dacă mi-a fost frică de eșec.
Recunoscătoare pentru că am urcat în avion chiar dacă nu eram sigură că e corect ceea ce fac.
Recunoscătoare pentru că am zis tot ce am avut de zis chiar dacă riscam să pierd oameni dragi din viața mea.
Recunoscătoare pentru că mi-am dat voie să greșesc chiar și atunci când timpul nu-mi permitea să fac acest lucru.
Recunoscătoare pentru că m-am lăsat să mă odihnesc chiar și atunci când mai aveam multe, multe de făcut.
Recunoscătoare pentru fiecare "DA" pe care l-am spus atunci când mi-a fost cel mai frică.
Mulțumesc (mie) că mi-am dat voie să fiu încă o dată.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 5 martie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)