Din săculețul pe care îl scutură de Sus, praful căzu ca o ploaie mocănească. Satul se-ntunecā și casele începură să se plimbe și să alunece, ciocnindu-se una de alta. Oamenii, oripilați de sunetul tobelor premonitorii, își vedeau sufletele ieșind pe poartă, încolăcindu-se toate, către groapa de gunoi, unde un foc roșiatic lumina cerul nerăbdător. Carnea celor mulți abia mai stătea pe trupurile neiubite. Vântul curăța păcate, iar în bătaia lui pozele dansau haotic. Doar dorul plângea și-i săruta pe toți.
Siranuș Hakobian
În prostia mea am crezut că am câștigat războiul, când de fapt câștigasem doar o biată luptă. Ne-am privit în ochi ca doi adversari redutabili și, cu mărinimia învingătorului, am lăsat-o să plece. De te miri unde, ea și-a scos o pereche de aripi prăpădite și, ca o zână exoftalmică, și-a luat anevoios zborul. Rănită în amorul propriu, s-a întors în curând cu oșteni bine antrenați, cu fălci rapace și disciplină obsesivă. Praf și pulbere mi-au făcut un perete, iar eu, într-o defensivă disperată, am scos insecticidul.
Gabriel Rusu
Oameni și copii se strânseseră pe dealul din spatele blocului așteptând cu înfrigurare momentul. Poznașii întrebau cu entuziasm cât mai durează, tinerii își dădeau cu părerea despre locurile exacte unde trebuia poziționată dinamita, iar bătrânii priveau abătuți. Curând s-a auzit o serie de pocnete, iar puțul Sud s-a dărâmat lăsând în urmă un nor uscat. În colbul ăsta se pierde viitorul vostru și trecutul nostru, se auzi un vecin. N-am înțeles până nu m-am trezit singur acasă. Restul au plecat cât au văzut cu ochii.
