Maricica făcea curat de zor în salonul stăpânilor, când cu mopul, când cu cârpa și prin ușile deschise ale bibliotecii o auzea pe doamna cum se plângea soțului de oboseală cronică, de stres și anxietate, spunându-i că are nevoie de un an sabatic. În capul ei, sabatic, cum zicea conița, suna ca o minune și îl tot repeta în gând. Seara, când bărbat-su o chemă la muls vacile, femeia se înfoie și cu mâinele în șold îi șuieră: Ioane, am nevoie să fii sălbatic. Și Ion nu așteptă să-i spuie a doua oară.
Ana Vlad
Își luă valiza cu documentul ștampilat liber pentru un an, prefăcându-se că nu-și aude gândurile: și-l las așa? și dacă are nevoie de mine? îți dai seama ce se poate întâmpla? da, învață să se descurce singur, să fie responsabil, să nu se bazeze mereu pe mine. dar e atât de naiv, atât de fără apărare, și coborî. Avea de gând să străbată lumea-n lung și-n lat, cum n-o mai făcuse niciodată, să fie liber și fericit, cum i se promisese că va fi, când îl văzu trecând aiurea strada. Lăsă valiza, deschise aripile și fugi.
Mihaela Moisescu
Tot dorindu-mi propunerea și văzând că se lasă așteptată, mi-am dat seama că dacă nu schimb ceva, nici nu va veni. Eram prinși cu viețile noastre diferite, preocupări diferite, mă rog, eram cam diferiți dar ne lega ceva, așa credeam. Mi-am strâns viața într-un troler, home workingul ajutându-mă în acest sens, și i-am scris despre hotărârea de a călători prin țară. După un an, am primit un semn de la el. Se căsătorise. Nu. Nu m-a invitat la nuntă. Iubirea e un cumul de factori. La noi, adunați dăduseră zero.
