Așa că voi pune în acest top atât cât îmi amintesc din vârtejul de clipe ce au însemnat pentru mine 2023.
Parcă a trecut repede anul ăsta, dar parcă am resimțit oboseala fiecărei zile în parte. Ne-am distrat. Am muncit. Am făcut lucruri fără pauze. Am lăsat entuziasmul să ne ia pe dinainte și ne-am programat vacanțe, călătorii, activități, fără un plan bine pus la punct. Dar n-a contat asta.
Și uneori viața mea însemna: examen - zbor - fugă prin orașul nou - zbor - examen - conferință de 8 ore. În cinci zile. Și am iubit asta. Și zilele de somn de după. Și faptul că mi le-am permis. Și faptul că aș mai face-o, încă o dată, fix la fel. Acum. Hai. Hai să luăm biletele de avion. Sau măcar hai afară. Pe străzile pe care n-am mai fost.
De fiecare dată când ne uităm înapoi, ne dăm seama cât de multe am făcut. Cât de multe lucruri. Lucruri bune. Faine. De pus în albumul pentru bătrânețe. Lucruri cu care poți să răspunzi atunci când te întrebi de ce te doare capul, spatele, de ce ai cearcăne, de ce nu mai ai bani. Și oricât de libertină ar părea perioada asta, n-a fost doar distracție. A fost și muncă. Au fost și zile de proiect, pline de încercări. A fost și învățat. Au fost și examene. Încă mai sunt. Au fost și task-uri de îndeplinit. Încă mai am. Doar că mai am ceva. Recunoștința de a nu le fi trecut la lucrurile grele din viață, ci la lucrurile care mă fac mai bună, lucruri pe care îmi place să le fac.
Știu că am avut momente memorabile, nopți care n-au mai existat, zile de muncă sau de facultate fără punte între ele, drumuri de ore, fără pauze între ele. Știu că am și râs. Mult. Bine. Aiurea, uneori. Știu că am apreciat, în tăcere. Știu că am fost apreciată, mulțumesc.
Nu cred sută la sută în obiectivele puse pe hârtie, formulate SMART, așa cum ne învață la școală și cum le pui într-un business sănătos. Nu cred 100% nici în manifestare. Cred doar că dacă vrei ceva cu adevărat, mai devreme sau mai târziu, o să îl / o ai. Pe toate planurile.
Cu toate astea, mi-am îndeplinit multe dintre dorințele pe acest an, pe unele le-a modificat în timp și le-am bifat, altele păreau pierdute pe la mijlocul timpului, ca mai apoi, ce avea să vină, să le depășească.
În ce mai cred începând cu 2023?
- în timpul potrivit;
- în niciodată nu e prea târziu;
- în chiar dacă încerci de multe ori, să reușești o singură dată e varianta câștigătoare;
- în validarea care vine din interior;
- în oamenii sunt, pur și simplu, uneori, răi;
- în apreciază oamenii care nu se îndoiesc de tine, fără să cunoască măcar contextul;
- în prieteniile care îți dau încredere în tine;
- în dacă aștepți suficient, dorințele se împlinesc;
- în poți să îi ajungi din urmă, poți chiar să-i depășești;
- în oamenii te plac mai tare fix așa cum ești.
Aș încadra anul ăsta la anii buni. Deși probabil că puțini n-ar intra în categoria asta. Probabil că se întâmplă așa și pentru că mă încăpățânez să văd părțile bune din ceea ce mi se întâmplă. Sau pentru că asta rețin mai ușor. Dacă rețin și nu e doar o poză în telefon care să mă fac să-mi amintesc. Sau un screenshot. Sau o poză pe aparat. Sau o notiță în agendă. Sau poveștile prietenilor care mă fac să-mi amintesc lucruri.
M-am plimbat tot anul. Prin lume, prin țară, prin campus, prin propria-mi minte. Și-am creat un cosmos care va cădea la un moment dat. Curând. Dar de care mă bucur tare până atunci.
Au fost momente pe care le-am proiectat cu mintea, dar la care nu am avut curaj să visez. Sau voință. Îți doresc doar ca 2024 să fie așa cum ți-l faci. Fă tu ceva pentru tine, iar universul o să îți vină în completare.
Am recitit topul de anul trecut, subliniam atunci, în dicționarul de mici victorii personale, curajul. Pentru anul ce a trecut, ar trebui să răsfoim prea multe pagini să subliniem tot ce a însemnat. Dar aș scrie în colțul din dreapta sus, un cuvânt nou. 2023.
2023, substantiv. 1. tu la momentul potrivit / 2. un superlativ de depășit.
*