Am verificat unghiul de refracție, am luat în calcul mișcarea de rotație a pământului, forța de frecare și greutatea exprimată în newtoni. Nu uitasem nimic și totuși ezitam să sar de pe stâncă, în apa de un albastru adânc. Ce faci aici, am auzit o voce spartă în spatele meu. Un țâști-bâști adolescent mă descoperise. Aha, îmi zice el, vrei să sari, ce idee bună și zvrrr, sare cu boltă pe lângă mine. Râde și-mi face semn să sar, însă eu mă îndoiesc de Arhimede și singura certitudine pe care o am e că am îmbătrânit.
Daniela Toader
Treapta întâi, bifat. Scheme logice, bifat. Perforat cartele, bifat, Veneam agale spre casă cu cei doi Razi. Îi conduceam, cum ar veni. Am urcat dealul, la oglindă am făcut dreapta, la colțul blocului am făcut stânga. Ușa nu era deschisă. Bunicul însă, bloca poarta. Cât era el de lat. Cât era el de beat. Mi-am tras sarafanul până la mijlocul pulpelor și am sărit gardul. Cu greu, l-am tras de picioare. Cât să se deschidă poarta. De atunci tot visez. În vis ușa e deschisă și bocancii bunicului nu miros a pișat.
Gabriel Rusu
Super Sâmbăta m-a prins în supermarket luptând ca la Rovine pentru tigaia din pliant. Ajuns învingător la casa de marcat, mi-am tras masca sub bărbie și cu un ultim zvâc eroic am țipat. Nu mai deschideți o casă? Frustrat de ignoranța din jur, mi-am alinat egoul rănit cu memorii din Epoca de Aur. Pe atunci, respectul era respect măi nene. După jumătate de viață petrecută la coadă, mi-a venit și mie rândul. Suspicios, am numărat atent bulinele primite pentru promoția viitoare și-am plecat bolborosind.
