Când apele s-au retras, au rămas în urmă nămolul și-un sat de Iovi. Domnu-a dat, Domnu-a luat, fie-i numele binecuvântat. Și-a șters mucii cu dosul mânecii și a deșertat roaba cu mortăciuni. Mamă-sa arunca apă pe covoarele-ntinse pe gard, ta-su se uita la cer, bă, negustor de nori trebuia să mă fac io, a zis el. Din curtea Salvinei s-a auzit cotcodăcit și toți trei au fleoșcăit prin tină pân' la gard. Puhoiul a luat poiata babei și i-a adus în loc o Dacie. Salvina râdea cu 3 găini în brațe, pe bancheta din spate.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Trăiam la capătul lumii, între râul bâhlit și drumul de fier. Pe islazul acela oamenii muncii ridicaseră blocuri. Prin pereți auzeam gemete, înjurături și plâns de copil nedorit. Când ploua, apa aducea animale moarte din cătunul cu nume american de pe celălalt mal. Țopăiam în băltoace împreună cu broaștele și ne ungeam cu glod de sus până jos, de nu se mai cunoștea care-i tuciuriu și care nu. Când l-au dat afară pe tata de la Țigarete, am plecat în Anglia. Viața cea veche s-a năruit odată cu fabrica de odinioară.
Mihaela Scânteie
Nordul țării, februarie, frig de înghețau pietrele. Ei într-o Dacie. Mergeau la balastieră, să negocieze un contract pentru nisip. El conducea sportiv. Ea fuma. La o curbă strânsă, s-a auzit un zdrang, urmat de un cârșșșt și un poc. Ce-a fost asta, a întrebat ea speriată. Cred că am făcut pană, a zis el. A sunat un prieten care a trimis niște băieți cu scule și o sticlă de vodcă. Ei doi în mașină, sub o pătură, au băut vodca, au încins atmosfera, au aburit geamurile. Băieții afară schimbau roata.
