Ofelia revine plutind ca pe rotile
Ovaționată mut de ulii și reptile
Prin umbre colcăind sub străvezia Lună
Lăsând în urma ei speranță și iubire
Copilării cu moartea pândind la cotitură
Un zâmbet de Giocondă pe chipul fără gură
Îi flutură sub ochii adânci fără privire
Un prinț nebun fiindu-i lumina și orbirea
Iubit numai în vis căci nu a fost să fie
Pierduți între atomi și vârtej de galaxie
Trăindu-și fiecare ba firea ba nefirea
Prin umbre colcăind sub străvezia Lună
Ovaționată mut de ulii și reptile
Ofelia avansează plutind ca pe rotile
Învăluită-n nori de vânătă furtună
Flottant sans toucher terre Ophélia avance
Enveloppée dans des nuages aux couleurs de l'orage
Une ovation muette de reptiles et de rapaces
La suit de l'ombre sous la lunaire transparence
Laissant derrière elle l'amour et tout espoir
Une vie non vécue Une mort prématurée
Un sourire de Joconde sur un visage sans bouche et
Aux yeux si profonds qu'on dirait de célestes trous noirs
Aveuglée par l'aura d'un pauvre fils de roi
Qu'elle n'a aimé que dans un rêve non assouvi
Deux destins errant entre atomes et galaxies
Vivant chacun sa vie entre être ou pas
Une ovation muette de reptiles et de rapaces
Suit Ophélia dans l'ombre sous la lunaire transparence
Tandis que flottant sans toucher terre elle avance
Enveloppée dans des nuages aux couleurs de l'orage