oamenii știu să reclădească iadul din orice, chiar și când nu mai au memoria încarnărilor lui anterioare
îl pot construi din beton armat sau din saloane mondene
din turnuri de fildeș
din biblioteci
sau din cenușa cărților arse în piețe publice
pot transforma și un câmp înflorit în închisoarea lui Bentham
infectează orice cu durerea lor
generația mea s-a născut într-un iad mut și rece
am sperat într-o minune care să alunge din plămâni frigul siberian
și să ne redea darul vorbirii
minunea s-a întâmplat
și iadul s-a reclădit
din cuvinte și termopane
din aer condiționat, din monitoare care nu se sting niciodată
comunicăm în draci
în foc continuu
zgomot, zgomot infernal
corpuri invizibile care nu se fac niciodată cenușă
împreunându-și durerea
multiplicând-o
ne împroșcăm cu cuvinte, ne îngropăm în ele
și ne rugăm pentru o minune
care să reducă totul la tăcere