|
|
 |
 |
 |
 Prinţese date uitării sau necunoscute
Philippe Lechermeier, Rébecca Dautremer, traducere de Şerban Foarţă
05.12.2007
Philippe Lechermeier şi Rébecca Dautremer Prinţese date uitării sau necunoscute traducere de Şerban Foarţă Editura Vellant, 2007
 Citiţi o cronică a acestei cărţi.
*****
O cunoaşteţi oare (mult/puţin?) pe prinţesa de la Crapaudine? Dar pe prinţesa Matüvü, cea tristă, dacă n-o remarci, - că-i vedetistă? V-aţi încrucişat la miezul nopţii, pe-ntuneric, cu prinţesa Nopţii? Aţi fost vreodată-n tête-à-tête cu tânăra Louis&te d'Esperlu&te? Văzut-aţi, oare,-n jurul focului, ce eu văzut-am, şi anume un dans gitan-romeu; dar pe prinţesa de Zulù Zazù, - cine, de nu ştiu când, o mai văzu? Prinţesa Doremi cu mic ecou, subţiratica prinţesă de Crai-Nou, prinţesa Éphémère de Chine şi altele ce,-n crepdeşin sau catifele, se vor fi ascuns într-un palat de nepătruns şi taciturn, sau în penumbra unui turn, - |
atât de bine-ascunse,-ncât nici ele nu-şi prea aduc aminte cine îs.Ci, totuşi, merită ocheada noastră şi-un surâs, - iată de ce-am strâns într-o carte, una, |
tot ce se ştie despre-aceste prinţese enigmatice ca Luna.Secrete de palat sau şoapte, la miez de noapte, pe culoar, şi, câteodată, în budoar, păduri vrăjite, taine,-animal de companie, totul e lămurit în carte, pictat, ş. a. m. d.. N-aveţi decât să-i daţi de-o parte coperta şi să treceţi pragul lumii prinţeselor date uitării...Şi să vă recunoaşteţi, poate, dacă nu-n toate, baremi într-unele din ele, cu tot dragul. |
Pe jos, pe drum de fier sau de pământ, în car, pe aripi de pajură sau spate de măgar, prinţeselor le place, mai cu seamă, să vânture lumea fără teamă. Să călătoreşti pe elefant, este pe cât de elegant, pe-atât de anevoie. Din pricina aceasta e nevoie să se instaleze, pe spatele lui lat, un mic palat cu cameră de baie şi balcon de unde, la câte-o baie de mulţime, să saluţi liotele anonime. Prinţesele din Babilon îşi cultivau, pe elefanţi, grădina: |
e vorba de faimoasele grădini suspendate din străvechiul Babilon. Acestea nu-s minciuni, ci una din minuni, din cele şapte, ale lumii... Pe scurt, cu duşul şi cu pompa (de apă), treaba-i simplă: elefantu-şi foloseşte trompa. Există, apoi, palatul-tren al principesei Capriciosa, cel cu trei camere de baie, şi zeppelinul fabricat de principesa Gudrun von Badabum, spre-a evada din insula în care trăieşte în surghiun (cf. prinţesa Capriciosa, paginile 22/23 şi Prinzessin von Badabum, paginile 24/25).
| Animalele sunt de genuri diferite |
FLUTURE NEGRU: Fluturele negru-i heraldul deznădejdii. Ca faldul, oarecum, al flamurilor negre. Negrul e negru. Pierderea nădejdii şi-a sentimentelor alegre (vezi prinţesa de Pârtzsec, paginile 26/27).
LUP CENUŞIU: Potrivit unei legende vechi, o prinţesă fost-a înfiată de către-o haită de lupi suri. Cică aceştia au hrănit-o prin sihle de păduri, cu propriul lapte, înconjurând-o cu întreaga lor căldură. Cică poa' să se ivească,-n câte-o noapte cu vânt, de printre foşnete şi şoapte. Trăieşte-n miază noapte, în Siberia. Iar un bătrân lup cenuşiu ar însoţi-o peste tot. Cam asta-i tot ce ştiu.
INSEPARABILE(LE): Două păsări care le-nsoţesc pe prinţesele Ding şi Dong oriunde merg acestea. Seamănă-ntre ele precum două picături de apă sau de rouă: numele uneia e King, al celeilalte este Kong. Kong e pasărea prinţesei Ding, iar King e pasărea prinţesei Dong. A nu se confunda-ntre ele, chiar dacă King se-aşează pe umărul lui Ding, şi Kong - pe degetul lui Dong. De reţinut: King e cu Dong şi Kong cu Ding. Uneori, însă, poţi s-o vezi pe Kong cu Dong, ca şi pe King cu Ding (vezi şi prinţesele Ding şi Dong, paginile 50/51).
BALENĂ ALBASTRĂ: Utilizată de prinţese ca mijloc de transport mai elegant şi de un superior confort celui pe spate de prea molcom elefant (vezi călătorii, paginile 42/43). Mai spaţioasă, demnă de mult mai lungi croaziere. Actualmente, traversarea Antlanticului via Reykjavik e considerată foarte şic. A se rezerva din timp bilete.
LICORN(Ă): Specie de cal având, pe frunte, un singur corn în formă de torsadă. Făptură foarte îndrăgită de prinţese, - de-o mare frumuseţe şi de-o delicateţe fără seamăn. Nu se lasă-ntrevăzut decât de ele. Pentru a putea să-l întâlneşti, se cer o seamă de precauţiuni: se cade să-ţi pui cea mai frumoasă rochie, după care să te duci într-o pădure; să te aşezi pe-un trunchi de brad căzut pe marginea unui drumeag. Licornul se iveşte fără veste, atunci, din bungete de codru. Se-apropie, îşi îndoaie un genunchi, îşi pune capu-n poala prinţesei şi adoarme. Uneori, are să-i împărtăşească acesteia grijile şi micile-i necazuri. O prinţesă ar fi strâns într-o bucoavnă cu numele de Ce povestesc prinţeselor licornii, toate aceste mărturii, dar ea nu mai e, astăzi, de găsit. S-o fi rătăcit pe undeva, prin vreun pod de casă bătrânească, prin vreun dulap vechi de stejar, prin vreun întunecos sertar. Scrieţi-mi dacă o aveţi.
PĂIANJENUL MYGAL DE SENEGAL: Utilizat de către prinţesele-africane, din negura vremurilor până azi, pentru citirea viitorului obscur. Picioarele i se înmoaie în cerneală, urmând să fie descifrate urmele lăsate de acestea pe o imensă foaie de papirus. În lipsa unui asemenea mygal (şi dacă ţi-e o teamă de păianjeni, fără egal, precum prinţesei Pitipitipythia), se poate recurge şi la muşte, la unele de talie mare: acelaşi procedeu, de bună seamă, - cu deosebirea că, acum, urmele rămase după ele, se cheamă, bineînţeles, scriere minusculă de musculă (cf. prinţesa Pitipitipythia, paginile 32/33).
RINOCEROZ: Rinocerozul e creat pentru copii. Înspăimântând mult mai puţin, fireşte, decât acela cenuşiu sau alb, rinocerozul (zis şi rinocerbul, de blând şi temător ce este) e oferit ca gnu de cârpă sau tatu de jucărie - să se culce cu ei - lui Pupidulce (vezi prinţesa Pupidulce, paginile 66/67).
OAC-OAC-OACHIŢ-CHIŢ Prinţesa Kuskah nu spune "vai!", nici "ah!", căci nu se teme de nimic. E gata să înfrunte toate primejdiile din lume: nişte dragoni, o hoardă de barbari saxoni, atacul câtorva iguanodoni. Ceea ce o sperie-i doar acest, cochet în rest, oac-oac-oachiţ-chiţ (vezi prinţesa Kuskah, paginile 54/55).
PITRILPITIPILILITIPIL: Pasăre fabuloasă cu ciripit şi cu penaj incandescent, de care doar prinţesele au parte şi care poate fi văzută, uneori, în herburile lor. Specie dispărută. Ultima ar fi fost zărită în 1666, în largul insulei Pitrilpitipililitipil, de unde propriu-i nume.
Alte materiale:
amănunte despre lansarea cărţii aici
un test pentru prinţese asemănător testului din carte găseşti aici
un interviu cu Şerban Foarţă găseşti aici

Votaţi acest articol: Media: 3.9/5 (9 voturi) Detalii
|
 |
 |
| Arhiva rubricii |
 |
Retorno 201, Guillermo Arriaga, traducere de Liliana Pleşa Iacob (Media: 5.0/5 - 1 vot) | 17.03.2010
Noul Val Francez: O şcoală artistică, Michel Marie, traducere de Laurenţiu Dulman (Media: 5.0/5 - 2 voturi) | 10.03.2010
Eminescu şi India, Amita Bhose, ediţie îngrijită de Carmen Muşat-Coman | 03.03.2010
Femeia-oracol, Margaret Atwood, traducere de Gabriela Nedelea | 24.02.2010
Zaira, Cătălin Dorian Florescu, traducere de Mariana Bărbulescu (Media: 5.0/5 - 4 voturi) | 17.02.2010
Toate articolele din această rubrică
|
 |
 |
| COMENTARII CITITORI |
 |
0 comentarii
ADĂUGARE COMENTARIU
|
 |
|
|