Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Fragmentarium

Prinţese date uitării sau necunoscute


Philippe Lechermeier, Rébecca Dautremer, traducere de Şerban Foarţă

05.12.2007
Editura Vellant
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Philippe Lechermeier şi Rébecca Dautremer
Prinţese date uitării sau necunoscute
traducere de Şerban Foarţă
Editura Vellant, 2007


Citiţi o cronică a acestei cărţi.

*****

O cunoaşteţi oare (mult/puţin?) pe prinţesa de la Crapaudine?
Dar pe prinţesa Matüvü, cea tristă, dacă n-o remarci, - că-i vedetistă?
V-aţi încrucişat la miezul nopţii, pe-ntuneric, cu prinţesa Nopţii?
Aţi fost vreodată-n tête-à-tête cu tânăra Louis&te d'Esperlu&te?
Văzut-aţi, oare,-n jurul focului, ce eu
văzut-am, şi anume un dans gitan-romeu;
dar pe prinţesa de Zulù Zazù, -
cine, de nu ştiu când, o mai văzu?
Prinţesa Doremi cu mic ecou, subţiratica prinţesă de Crai-Nou,
prinţesa Éphémère de Chine şi altele ce,-n crepdeşin
sau catifele, se vor fi ascuns într-un palat de nepătruns
şi taciturn, sau în penumbra unui turn, -
atât de bine-ascunse,-ncât nici ele nu-şi prea aduc aminte cine îs.
Ci, totuşi, merită ocheada noastră şi-un surâs, -
iată de ce-am strâns într-o carte, una,
tot ce se ştie despre-aceste prinţese enigmatice ca Luna.
Secrete de palat sau şoapte, la miez de noapte, pe culoar, şi, câteodată, în budoar,
păduri vrăjite, taine,-animal de companie, totul e lămurit în carte,
pictat, ş. a. m. d.
N-aveţi decât să-i daţi de-o parte coperta şi să treceţi pragul
lumii prinţeselor date uitării...Şi să vă recunoaşteţi, poate, dacă nu-n
toate, baremi într-unele din ele,
cu tot dragul.



Călătorii
Pe jos, pe drum de fier sau de pământ, în car, pe aripi de pajură sau spate de măgar,
prinţeselor le place, mai cu seamă, să vânture lumea fără teamă.
Să călătoreşti pe elefant, este pe cât de elegant, pe-atât de anevoie.
Din pricina aceasta e nevoie
să se instaleze, pe spatele lui lat, un mic palat
cu cameră de baie şi balcon

de unde, la câte-o baie de mulţime, să saluţi liotele anonime.
Prinţesele din Babilon îşi cultivau, pe elefanţi, grădina:
e vorba de faimoasele grădini suspendate din străvechiul Babilon. Acestea nu-s minciuni,
ci una din minuni, din cele şapte, ale lumii... Pe scurt, cu duşul şi cu pompa (de apă),
treaba-i simplă: elefantu-şi foloseşte trompa. Există, apoi, palatul-tren al principesei Capriciosa,
cel cu trei camere de baie, şi zeppelinul fabricat de principesa Gudrun von Badabum,
spre-a evada din insula în care trăieşte în surghiun

(cf. prinţesa Capriciosa, paginile 22/23
şi Prinzessin von Badabum, paginile 24/25).



Animalele sunt de genuri diferite
FLUTURE NEGRU:
Fluturele negru-i heraldul
deznădejdii.
Ca faldul, oarecum, al
flamurilor negre.
Negrul e negru.
Pierderea nădejdii
şi-a sentimentelor alegre
(vezi prinţesa de Pârtzsec,
paginile 26/27).


LUP CENUŞIU:
Potrivit unei legende vechi,
o prinţesă fost-a înfiată de
către-o haită de lupi suri.
Cică aceştia au hrănit-o
prin sihle de păduri, cu
propriul lapte, înconjurând-o
cu întreaga lor căldură.
Cică poa' să se ivească,-n
câte-o noapte cu vânt,
de printre foşnete şi şoapte.
Trăieşte-n miază noapte, în
Siberia. Iar un bătrân lup
cenuşiu ar însoţi-o peste tot.
Cam asta-i tot ce ştiu.


INSEPARABILE(LE):
Două păsări care le-nsoţesc
pe prinţesele Ding şi Dong
oriunde merg acestea.
Seamănă-ntre ele precum
două picături de apă sau de
rouă: numele uneia e King,
al celeilalte este Kong.
Kong e pasărea prinţesei
Ding, iar King e pasărea
prinţesei Dong.
A nu se confunda-ntre ele,
chiar dacă King se-aşează
pe umărul lui Ding, şi Kong
- pe degetul lui Dong.
De reţinut:
King e cu Dong şi Kong cu
Ding.
Uneori, însă, poţi s-o vezi pe
Kong cu Dong, ca şi pe King
cu Ding
(vezi şi prinţesele Ding şi Dong,
paginile 50/51).



BALENĂ ALBASTRĂ:
Utilizată de prinţese ca
mijloc de transport mai
elegant şi de un superior
confort celui pe spate de
prea molcom elefant
(vezi călătorii, paginile
42/43).
Mai spaţioasă, demnă de
mult mai lungi croaziere.
Actualmente, traversarea
Antlanticului via Reykjavik
e considerată foarte şic.
A se rezerva din timp
bilete.


LICORN(Ă):
Specie de cal având, pe
frunte, un singur corn în
formă de torsadă.
Făptură foarte îndrăgită de
prinţese, - de-o mare
frumuseţe şi de-o delicateţe
fără seamăn. Nu se lasă-ntrevăzut
decât de ele. Pentru a putea să-l
întâlneşti, se cer o seamă de
precauţiuni: se cade să-ţi pui
cea mai frumoasă rochie, după
care să te duci într-o pădure; să te
aşezi pe-un trunchi de brad căzut
pe marginea unui drumeag. Licornul
se iveşte fără veste, atunci, din
bungete de codru. Se-apropie,
îşi îndoaie un genunchi, îşi
pune capu-n poala prinţesei şi
adoarme.
Uneori, are să-i împărtăşească
acesteia grijile şi micile-i
necazuri. O prinţesă ar fi strâns
într-o bucoavnă cu numele de
Ce povestesc prinţeselor licornii, toate
aceste mărturii, dar ea nu mai e,
astăzi, de găsit. S-o fi rătăcit pe
undeva, prin vreun pod de casă
bătrânească, prin vreun dulap vechi
de stejar, prin vreun întunecos
sertar.
Scrieţi-mi dacă o aveţi.


PĂIANJENUL MYGAL DE SENEGAL:
Utilizat de către prinţesele-africane, din
negura vremurilor până azi, pentru
citirea viitorului obscur.
Picioarele i se înmoaie în cerneală,
urmând să fie descifrate urmele lăsate
de acestea pe o imensă foaie de papirus.
În lipsa unui asemenea mygal (şi dacă
ţi-e o teamă de păianjeni, fără egal,
precum prinţesei Pitipitipythia), se poate
recurge şi la muşte, la unele de talie
mare: acelaşi procedeu, de bună seamă,
- cu deosebirea că, acum, urmele rămase
după ele, se cheamă, bineînţeles, scriere
minusculă de musculă (cf. prinţesa
Pitipitipythia, paginile 32/33).


RINOCEROZ:
Rinocerozul e creat pentru copii.
Înspăimântând mult mai puţin,
fireşte, decât acela cenuşiu sau
alb, rinocerozul (zis şi rinocerbul,
de blând şi temător ce este) e
oferit ca gnu de cârpă sau tatu
de jucărie - să se culce cu ei -
lui Pupidulce (vezi prinţesa Pupidulce,
paginile 66/67).


OAC-OAC-OACHIŢ-CHIŢ
Prinţesa Kuskah nu spune "vai!",
nici "ah!", căci nu se teme de nimic.
E gata să înfrunte toate primejdiile
din lume: nişte dragoni, o hoardă
de barbari saxoni, atacul câtorva
iguanodoni.
Ceea ce o sperie-i doar acest, cochet
în rest, oac-oac-oachiţ-chiţ (vezi
prinţesa Kuskah, paginile 54/55).


PITRILPITIPILILITIPIL:
Pasăre fabuloasă cu ciripit şi cu
penaj incandescent, de care doar
prinţesele au parte şi care poate
fi văzută, uneori, în herburile lor.
Specie dispărută. Ultima ar fi fost
zărită în 1666, în largul insulei
Pitrilpitipililitipil, de unde propriu-i
nume.


Alte materiale:
amănunte despre lansarea cărţii aici
un test pentru prinţese asemănător testului din carte găseşti aici
un interviu cu Şerban Foarţă găseşti aici
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata De ce nu dispare teatrul?, Eugen Păsăreanu (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman, traducere de Andreea Caleman (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Basarabia decapitată, Valentina Sturza (2.0/5 - 1 vot)
Sageata Nuda Veritas. Din crimele comunismului, Nicolae Stroescu-Şovarna (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Răni deschise 5 (II), Solomon Marcus (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Cronici de atelier
Sageata Semnal editorial
Sageata Carte de Humanitas Fiction
Sageata Generaţia Polirom


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer