Ema Stere: Cum aţi ajuns să traduceţi această carte - o carte pentru copii?
Şerban Foarţă: Nu este o carte 100% pentru copii - cel mai bine i s-ar potrivi titlul unei poezii de Max Jacob: "Pentru copii şi pentru rafinaţi". Adică o pot citi şi copiii, dar va face, probabil, mai multă plăcere bătrânilor. Aţi văzut că bătrânii se joacă de multe ori cu jucăriile copiilor, mai ales cu trenuleţele mecanice...
Doamna Simona Radu Răuţă, o persoană foarte specială şi plăcută, mi-a dat un telefon şi mi-a spus că se inaugurează o editură şi că îmi propune această carte a prinţeselor. La început am zis "nu" - nu ştiam despre ce este vorba -, dar m-a convins şi m-am convins şi eu pe mine, dintr-o anume curiozitate. Am tradus-o foarte repede. Şi nu e uşoară, are o mulţime de expresii idiomatice...
E.S.: În ce măsură aţi trădat textul original?
Ş.F.: Sigur că am trădat textul original! O traducere care nu trădează deloc - în sens pozitiv - o carte, este anostă, fadă, aritmetică. Unu egal unu. O traducere bună e obligată să trădeze, pentru a aduce anumite expresii din limba în care se traduce în limba ţintă. De exemplu, în franţuzeşte mere, mer (mamă, mare) sună la fel, dar în româneşte, ca să traduc un mic joc de cuvinte - "marea este mama noastră a tuturor" - ce pot să fac? Îmi iese "mamă-mare"... Textul are multe asemenea uşoare jocuri de cuvinte, digresiuni, deraieri lexicale etc.
E.S.: Recunoaşteţi că aţi inventat cuvinte? Citesc aici despre o prinţesă "poreclită şi obrazul cu belezne"...
Ş.F.: Pe "beleaznă" l-am scos din dicţionar! Mărturisesc că n-am ştiut că există, până ce n-am citit... În franceză, era vorba despre cicatricele de după un duel şi am pus "belezne" pentru că sună mult mai pitoresc, noi nu prea având instituţia duelului. Deşi cicatrice avem destule. Vedeţi, nu e inventat de mine, am căutat în dicţionar la "cicatrice" şi am dat de "belezne", care rimează cu "bezne" (şi cred că vin de la "belea", dar nu sunt sigur). Mai sunt şi altele. De exemplu, este un capitol despre "bouder" - la francezi, cineva se retrage într-o cameră separată ca să budeze. E din familia lui "boudoir", cuvânt pe care-l avem şi noi... Dar singur, fără rude. Şi atunci am improvizat: eu budez, tu budezi...
E.S.: Seamănă Prinţesele cu Enciclopedia zmeilor de Cărtărescu?
Ş.F.: Seamănă. Dar cu o anumită deosebire. Asta e o carte mai fantezistă, pe când a lui Cărtărescu, fără să fie chiar o carte de ştiinţă, e mai aplicată, mai tehnică... Dacă eşti mai tentat de o seriozitate de ordin "scientist" îţi place mai mult Enciclopedia..., iar dacă preferi fantezia şi graţia, citeşti cu mai multă plăcere cartea despre care vorbim.
(Interviu preluat din Time Out Bucureşti, noiembrie 2007)
