Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Trebuia să opunem ceva puterii crescânde a Hollywoodului


un interviu cu Wim Wenders, traducere de Iulia Blaga

07.12.2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Academia Europeană de Film: Vă amintiţi câteva dintre cele mai inedite momente ale primei ceremonii de decernare a Premiilor Academiei Europene de Film?
Wim Wenders: La acea dată, noiembrie 1988, eram copleşiţi de emoţie pentru că strânsesem un fantastic grup de prieteni şi pe câţiva dintre cei mai proeminenţi colegi - din Nord şi Sud, şi, mai important - din Est şi Vest. Într-un context politic în care Europa încă era divizată (şi într-un oraş împărţit şi el), a fost foarte impresionant când Nikita Mihalkov a fugit spontan spre scenă cu o pungă plină cu caviar rusesc şi i-a dat-o lui Curt Bois care tocmai îşi ţinea discursul de după primirea premiului pentru rol secundar masculin în Wings of Desire. Am avut cu toţii lacrimi în ochi când cineastul georgian Serghei Paradjanov a apărut şi el, complet neaşteptat, pe scenă pentru a-i înmâna o amuletă personală Giulettei Masina, soţia lui Federico Fellini, care îl omagia pe Marcello Mastroianni pentru întreaga carieră. Şi apoi a fost momentul care a fost mai apoi amintit în legătură cu Premiile EFA 2006, de la Varşovia, prima ceremonie ţinută în Europa Centrală şi de Est: când Krzysztof Kieslowski a primit premiul pentru Filmul European al anului 1988, a spus: "Sper că Polonia aparţine Europei!" Această propoziţie arată cât de mult s-a schimbat de-atunci Europa. Credeţi-mă! Noi, cineaştii din întreaga Europă, dotaţi cu talentul imaginaţiei, n-am fi putut nici în cele mai măreţe visuri să ne imaginăm cât de diferit urma să fie continentul nostru azi, în 2007, când sărbătorim a 20-a aniversare a Academiei Europene de Film.

I.B.: În cadrul acelei prime ceremonii, István Szabó a anunţat în numele colegilor săi că aţi decis să înfiinţaţi o Academie Europeană de Film. Cum şi de ce s-a născut această idee?
Era clar că trebuia făcut ceva pentru a sprijini filmul european care la sfârşitul anilor '80 se găsea într-o criză profundă. Publicul îşi pierduse cumva încrederea în filmele noastre, iar noi, cineaştii, ne pierdusem încrederea în noi înşine. Trebuia să opunem ceva puterii crescânde a Hollywoodului, dar ştiam că ar fi fost greşit să dăm vina pe "ceilalţi". NOI trebuia să redescoperim calităţile divertismentului (în engl. entertainment), NOI trebuia să înţelegem că film de autor nu înseamnă să faci filme pentru tine; NOI trebuia să învăţăm cum să facem filme locale cu care să recucerim publicul european. Deci ideea înfiinţării Academiei Europene de Film s-a născut în ideea susţinerii şi promovării cinematografului european şi în cea a transmiterii experienţei noastre către generaţia tânără. Pe scurt: ca să devenim responsabili de contribuţia noastră la cultura europeană.

I.B.: Cine v-a susţinut în concretizarea acestui plan?
Sunt trei persoane pe care vreau să le menţionez şi cărora vreau să le mulţumesc, pentru că fără sprijinul lor politic şi fără impusul lor artistic şi intelectual n-ar fi existat EFA - Volker Hassemer, senatorul Berlinului pentru Cultură la acea vreme, colegul meu István Szabó care s-a dedicat până azi Academiei (el a formulat Apelul Regizorilor Europeni, semnat de 14 cineaşti printre care Theo Angelopoulos, Ingmar Bergman, Federico Fellini şi care a devenit Credo-ul asociaţiei noastre, şi, ultimul dar cu siguranţă nu şi cel din urmă, Ingmar Bergman, care a fost primul nostru preşedinte şi un erou pentru mulţi dintre noi.

I.B.: Atât de multe lucruri s-au întâmplat în Europa în aceşti 20 de ani... Puteţi descrie impactul acestor transformări asupra Academiei şi asupra premiilor?
Păi, în primii ani am avut de-a face cu vreo 20 de ţări producătoare de filme. Azi, numărul lor e mai mult decât dublu. Acesta e şi motivul pentru care am renunţat acum 10 ani la sistemul juriului şi al comitetelor de selecţie naţionale, înlocuindu-le cu proceduri mai democratice. Acum, oricine din industria europeană de film poate propune un film, iar membrii EFA sunt cei care votează şi nominalizaţii, şi premiile. "Să gândim ca nişte europeni!" - asta vrem să facem împreună cu membrii noştri. "Luptaţi pentru filmele care au un potenţial european şi lăsaţi naţionalul în spate!" Azi, în al 20-lea an pot spune că am făcut un mare pas înainte.

I.B.: Care credeţi că sunt marile realizări ale Academiei Europene de Film?
În primul rând, a construit punţi între industrie şi talente. Nu facem lobby pentru interesele niciunui grup, noi oferim un cămin european tuturor sectoarelor din domeniu. În al doilea rând, ne-a făcut să acceptăm diversitatea şi să ne şi placă. Oricine a venit la una dintre ediţiile ceremoniei a savurat atmosfera unică de întâlnire de familie multiculturală, conspiraţia oamenilor legaţi prin curiozitate şi prin pasiunea pentru film. În al treilea rând, EFA a oferit o platformă tot mai mare pentru promovarea filmelor. În acest an, ceremonia va fi transmisă în 60 de ţări europene şi nu numai. Aceasta e, într-adevăr, o mare realizare.

I.B.: Cum vedeţi Premiile Academiei Europene de Film peste 20 de ani?
Dacă mă gândesc la cât de mult s-a schimbat lumea în ultimii 20 de ani, mi-e foarte greu să fac predicţii. Dar voi spune aşa: în 1988, când am început, nu exista internet, nu existau telefoane mobile, iar revoluţia digitală era de-abia la început - ca să nu mai vorbim de situaţia politică. Oricum va fi lumea, oricum va fi cinematograful în 20 de ani, ştim cu toţii că fiecare schimbare e o provocare şi în fiecare provocare o şansă de a câştiga. Trebuie să ţinem ochii deschişi, să învăţăm şi să ne păstrăm capacitatea de a ne reinventa.

***
Academia Europeană de Film e condusă de Wim Wenders şi îi are drept cancelari pe Nick Powell şi Volker Schlöndorff. Din comitetul de conducere fac parte, printre alţii, Brenda Blethyn, Nikita Mihalkov şi Istvan Szabo. Jeanne Moreau şi Sir Ben Kingsley sunt membri onorifici ai comitetului. EFA cuprinde circa 1800 de profesionişti. Din România, aceştia sunt foarte amestecaţi: Lucian Pintilie, Dan Piţa, Cristi Puiu, Nae Caranfil, Peter Călin Netzer, Diana Dumbravă, Rona Hartner, Lucia Hossu Longin, Dan Necşulea, Cornelia Paloş, Adrian Popovici, un anume Christian Carmen (producător), dar şi Carmen Cristian Meybery (regizor). (informaţiile sunt luate de pe site-ul oficial al academiei).

În acest an, Cristian Mungiu a fost nominalizat cu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile la patru categorii, câştigând două premii, cel pentru Filmul European al Anului şi Regizorul European al Anului. La noi, ceremonia de la Berlin va fi redifuzată de HBO în luna decembrie 2007. Interviul cu Wim Wenders a fost pus la dispoziţie de Academia Europeană de Film.

(Interviu preluat din România Liberă, decembrie 2007)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer