Îmi plac cadourile; şi să le fac şi să le primesc. Un gest sau o vorbă a unui prieten mă duce foarte repede cu gândul la ce cadou aş putea să-i fac. Când plec în vacanţe sau în călătorii de business, vin încărcată de lucruri care mi-au amintit de diverşi prieteni atunci când le-am văzut prin cine ştie ce vitrine. Îmi place mult să fac cadouri şi cei care îmi sunt aproape se lovesc de această mică pasiune a mea căci îi tachinez mereu, anunţându-i în avans că am un dar pentru ei, fără să dezvălui, desigur, nimic care i-ar putea ajuta să ghicească ce vor primi.
De partea cealaltă, a cadourilor primite, sunt o norocoasă. Primesc des daruri de la prietenii mei. Cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit de-a lungul timpului, n-au avut neapărat o valoare materială mare, dar mi-au adus aminte de o vorbă spusă cândva, de o întâmplare, de o senzaţie şi m-am simţit bine când cei care mi-au făcut darurile respective şi-au reamintit lucruri pe care le avem în comun.
De ce vorbesc despre cadouri ?!
Filmul pe care l-am ales pentru astăzi îl asociez în mintea mea cu cadouri; am primit şi am dat cadouri legate de pelicula aceasta, de la afişul original trecând prin caseta cu filmul propriu zis sau coloana sonoră cumpărată direct de la Paris - că aşa dă bine! - şi până la o casetuţă - album cu nişte fotografii spectaculoase din timpul filmărilor. (Mulţam mult, Andrei!)
Coincidenţa e simpatică pentru că dacă vă veţi gândi bine - sau dacă veţi citi rândurile de mai jos - vezi vedea că Moulin Rouge ascunde în subiectul lui un cadou. Fila de jurnal de astăzi, e, într-un fel, o continuare a celei care s-a numit Sunetul Muzicii.
***
Sclipici. Kitsch. Inovaţie. Montaj ameţitor. Un vals pe nori la propriu (o secvenţă din film), dar şi la figurat (plecaţi din sală ameţiţi şi plini de gânduri bune). Cu Moulin Rouge a fost reinventat musicalul şi s-a demonstrat că un subiect mai mult decât uzat (o tânără îndrăgostită moare şi-şi lasă iubitul cu inima frântă), mai poate aduce lumea în cinematografe dacă are "ambalaj" de lux şi e spus din suflet.
"O poveste despre un timp, o poveste despre un loc, o poveste despre nişte oameni. Dar mai presus de toate acestea, o poveste despre dragoste". Aşa îşi descrie compozitorul-scriitor din Moulin Rouge piesa pe care urmează să o scrie pentru iubita sa. Nu e şi viaţa noastră tot o poveste despre un anume timp, un anume loc, câţiva oameni şi, mai presus de acestea, despre dragostele noastre, vorba lui Nichita?! Filmul e doar un pretext pentru a ne aduce aminte de alte lucruri / personaje / întâmplări.
***
Orice persoană care ajunge la Paris pentru câteva zile, are de bifat la categoria obiective turistice importante, pe lângă Turnul Eiffel, Louvre sau Notre Dame şi "locaţia" numită Moulin Rouge. Spectacolul de cabaret de la Moulin Rouge e celebru în toată lumea, dar, vorba unui prieten, are o mare problemă: cu cât înaintezi în vârstă şi poţi să-ţi permiţi un bilet cât mai aproape de dansatoare, cu atât îţi scade şi interesul pentru un astfel de show.
Am fost la Paris de mai multe ori , dar n-am avut niciodată curiozitatea să intru la Moulin Rouge. Aşa că... habar n-am ce am pierdut.
"Cel mai important lucru pe care-l învăţăm vreodată este cum să iubim şi să primim dragostea altora" spune Toulouse Lautrec în Moulin Rouge, această variaţiune modernă şi muzicală a temei din Dama cu camelii, iar cuvintele lui sunt foarte potrivite cu decorul pentru că, din motive publicitare sunt sigură, Parisul e numit oraşul îndrăgostiţilor. (După mine, Roma e muuuult mai romantică, iar Viena e muuuult mai frumoasă.)
Înainte de a ne opri un pic asupra unui anume aspect din Moulin Rouge, să facem puţină istorie.
Alexandre Dumas fiul avea 23 de ani când a scris Dama cu camelii. Vârsta marilor emoţii, vârsta pasiunii şi a iubirilor imposibile. Personajul Marguerite Gautier nu s-a născut însă doar în imaginaţia fiului lui Dumas. Femeia a existat în realitate sub numele de Marie DuPlessis, iar tânărul a iubit-o ca un nebun pe această frumoasă curtezană şi şi-a pus întreaga dragoste şi pasiune într-o capodoperă. (Dacă vreţi să aflaţi cine era Marie - Alphonsine DuPlessis şi cum a decurs relaţia ei cu Alexandre Dumas fiul, căutaţi cartea Necunoscuţi celebri, Patrick Pesnot, Editura Cartea Românească, 2002).
Ambalată ca un musical, versiunea modernă a poveştii lui Dumas fiul, Moulin rouge, este un spectacol care parcurge muzica reprezentativă a ultimilor ani, de la Elton John până la Beatles cu escale la "Sunetul Muzicii", Madonna sau Sting (varianta tango de la Roxanne l-a surprins chiar şi pe cântăreţul britanic), un amestec de hituri şi de perioade din istoria muzicii, ca într-un caleidoscop strălucitor.
Cînd filmul a fost prezentat pe ecranele noastre, m-am "distrat " la radio şi am pus faţă în faţă refrenele pieselor originale şi ale variantelor aranjate pentru Moulin Rouge.
În filmul acesta e o frumoasă şi emoţionantă declaraţie de dragoste, pe tema şi versurile unui cântec care are o istorie aparte. E cântecul cu care a debutat Elton John: Your song.
(Acum câteva săptămîni, am avut norocul să-l vedem pe Elton John la Bucureşti într-un spectacol extraordinar. A cântat mai bine de două ore şi tot timpul spectacolului am aşteptat cu nerăbdare să aud şi Your song. După bis s-a dus în culise şi spectatorii începuseră să plece, iar eu eram mai mult decât tristă căci mi-ar fi plăcut să pot asculta varianta de concert a acestui cântec care e de o vârstă cu mine. S-a reîntors îmbrăcat în treningul cu care coborâse din avion şi a cântat frumuseţea aceasta de piesă, scrisă pentru una dintre amicele lui, un cadou pe care Elton l-a făcut la aniversarea unei zile de naştere prin anii 70 şi care a devenit mai apoi un mare succes.
Concertul Elton John îmi oferă ocazia de a vorbi şi despre altfel de cadouri care ar fi trebuit să fie făcute.
În public, în primele rânduri, unde biletele costau patru milioane de lei, era toată floarea cea vestită a manelelor româneşti. La peluză, la bilete de 500.000 de lei, stătea cuminte un domn elegant. Ca o coincidenţă frumoasă cu subiectul meu de astăzi, cu câţiva ani în urmă, domnul acesta a pus pe scenă Dama cu camelii, dansînd dumnezeieşte; acum îl vedeţi la Odeon şi sper să (mai) aveţi curiozitatea să vă duceţi să-l urmăriţi dansînd. Mi s-a părut nedrept că nimeni nu s-a gândit să-i dea o invitaţie cu un loc (mai) în faţă, deşi e mai celebru decât mulţi dintre cei care-şi etalau kilogramele de aur achiziţionate din cântări pe la nunţi şi botezuri, dar e şi mult mai educat - no offence!! - decât majoritatea celor aflaţi pe primele rânduri cu invitaţii obţinute de la organizatori.)
Your song, cântecul lui Elton John e, în Moulin Rouge, un cod al iubirii, căci tânărul îl scrie pentru iubita sa delicată ca şi numele pe care-l poartă - Satine - ca un cadou prin care să-şi mărturisească sentimentele în modul în care poate să se exprime cel mai uşor.
Ştiţi şi voi ca şi mine multe cântece frumoase scrise pentru ca autorul / compozitorul să-şi poată mărturisi mai uşor sentimentele, dar eu am ales astăzi unul anume. Un cântec şi un tânăr. Plus sentimentele lui.
Are vârsta pe care o avea Dumas când a scris Dama cu camelii, are bunul simţ al omului de la munte (a crescut în Braşov) şi cântă într-una dintre cele mai la modă trupe ale momentului. O trupă cu un (h) IQ mult mai ridicat decât al majorităţii.
Şi-a pus recent sentimentele într-o frumoasă baladă şi spune acolo "deseori / tot ce simt / îmi aminteşte de tine / uneori / chiar şi-acum / plâng şi mi-e dor de tine" şi de câte ori ascult cântecul acesta mă gândesc la versurile cu care Ewan McGregor (ajutat de cântecul lui Elton John) îi făcea un cadou special lui Nicole Kidman, o melodie în care îi spunea "sper că nu te superi că am spus în cântecul acesta, care e pentru tine, cât de frumoasă e viaţa când eşti tu lângă mine."
Ştiu puţin din ce se ascunde în spatele baladei tânărului de pe meleagurile noastre, dar îmi e de ajuns că ştiu că e o poveste REALĂ despre un timp, un loc şi nişte oameni care s-au iubit, plus o melodie frumoasă - ca-n Moulin Rouge - făcută cadou, de despărţire de data aceasta. Un cadou frumos, simplu, din suflet.
"Cel mai important lucru pe care-l învăţăm vreodată este cum să iubim şi să primim dragostea altora" zicea Toulouse Lautrec în Moulin Rouge şi v-am reamintit nu întâmplător aceste vorbe. Dacă priviţi chiar şi dragostea ca pe un cadou, venit de cine ştie unde, o sa-mi daţi dreptate că fericirea noastră de zi cu zi e construită din mici / mari daruri, primite sau oferite, cu condiţia să fi învăţat să dăruim şi să primim.
Când aţi făcut ultima dată un cadou, doar de dragul de a face cuiva o mică surpriză si de a vă bucura de bucuria altuia? Când aţi primit ultima dată un dar cât de mic, alintându-vă ca un copil care a mai primit o jucărie nouă?