| 1. Pentru cei neiubiţi, cancerul geloziei roade în oase, subţiindu-le la nivelul unor virgule dintr-o frază, scobind toate cuvintele din ea. Fii orice, dar nu asta. |
| 2. Un pahar de vin roşu pe jumătate băut, o carte uitată pe scaunul unui tren, aburul respiraţiei pe un geam îngheţat, cu nimeni acolo. Singurătatea teribilă a femeii închisă într-o cameră cu un copil ce nu poate răspunde spaimelor şi angoaselor sale. Un simbol, mai mult decât un simbol. Un miraj. Fii orice. Dar nu asta. |
| 3. Pentru cei neiubiţi toată lumea pleacă, toată lumea moare, nimic nu durează. Totul are un sfârşit, nimic nu este de durată. Totul este purtat departe, o veşnică despărţire, şi se îndepărtează din ce în ce mai tare. Fără o bază solidă. Necreând nimic. O plecare sterilă. |
| 4. Pentru cei neiubiţi, cancerul geloziei roade cuvintele din frazele înţepenite de febră şi otravă, subţiindu-le la nivelul unor virgule care s-au transformat în rugină. Rugină care a paralizat comunicarea. Fii orice, dar orice aş putea lua cu mine şi păstra în lumea mea. Nu asta. |
| 5. Pentru cei neiubiţi, lumea întotdeauna pleacă, uită, respinge, trădează. Mai mult decât un simbol, desigur magie. Sugrumată în noi iubiri. Nimic nu se leagă, totul dispare. Singurătatea cumplită a femeii cu un copil de cinci luni în pântecele sale. Pentru că acest copil nu-i poate răspunde la nicio întrebare. Un pahar de vin băut pe jumătate, o carte nescrisă, un geam pe care n-a privit nimeni. |
| 6. Da, dar trebuie să existe şi altceva, ceva mai mult de atât. Mai mare decât un simbol. Un miraj. |
© 2001-2012 Asociaţia LiterNet®. Toate drepturile rezervate
Design: Bogdan Gheorghe
Publicitate: Web Hosting | Obiective Turistice