Cu cine aş rămâne blocată în lift

Dacă s-ar pune problema aşa, aş răspunde: cu nimeni. De fapt nici nu m-aş urca într-o cutie din asta absurdă, care se ridică şi coboară la nesfârşit, până când îi obosesc circuitele şi nu-ţi mai deschide uşile, lăsându-te acolo să te gândeşti că mai bine ai fi înghiţit un arici viu, pe nemestecate, decât să-ţi vină ideea absurdă de a te vârî în ea! Dar hai să zicem că trebuie să intru. Bun. Acum să spunem că trebuie să aleg câteva persoane pe care le-aş suporta (tolera!) în cazul în care cutia stricată nu m-ar mai lăsa să ies. Necunoscuţi. Prietenilor nu le doresc ceva atât de rău! Bun. E simplu: un depanator de lifturi. Sunt convinsă că i-aş face statuie în centrul oraşului, de fapt în faţa primăriei, dacă m-ar scoate de acolo în câteva clipite. M-aş duce noaptea şi aş lua Lupoaica de pe soclu (presupun că în fiecare oraş se află una - cu câte un Remulus şi Remus sub burtă, cu gurile căscate). Aş ascunde statuia într-un boschet şi aş pune în loc bustul Depanatorului de lifturi. Nu cred că ar băga cineva de seamă schimbarea iar turiştii s-ar poza ca de obicei, lângă soclu, fără să priceapă lângă cine îşi lăţesc rânjetele. Am o nelămurire. De ce nu există şi statui cu Remulus şi Remus hrăniţi de ciocănitoare? Întreb pe un ton grav, cu o sprânceană ridicată oblic, apoi pe verticală. În legendă se spune limpede că după ce au fost salvaţi de zeul râurilor, Tiberinus, au fost hrăniţi de o lupoaică şi o ciocănitoare, sub un smochin, până când au fost descoperiţi de păstor. Atunci de ce nu apare şi ciocănitoarea? Poate că există statui şi cu ea, dar nu ştiu eu. În cazul în care nimeni nu s-a îndurat până acum să îi aducă onoruri, spun că ar fi bine s-o facă cineva începând de mâine. Ar trebui introdusă şi în manualele de istorie! Sunt gata să întocmesc o petiţie pentru asta. Cred că era mult mai cumsecade decât Remulus şi Remus, de care nu-mi pasă deloc.

Am stabilit cum stă treaba cu depanatorul. Dacă ar lipsi, l-aş suporta cu cea mai mare politeţe pe Yoshitomo Nara, japonezul care pictează aşa cum vedeam eu lumea cu mulţi ani în urmă (însă între timp m-am prostit, şi-o simt în tonuri mai întunecate). Poate că ar desena pe podea sau pe pereţii liftului, în linişte. M-aş face mică într-un colţ, să-i las spaţiu şi ceva îmi spune că n-aş mai apăsa ca apucata pe butoanele de alarmă. La fel de înţelegătoare aş fi cu un individ care ar face baloane de săpun. Din acelea mari şi mici, puzderie, care ar inunda cu clăbuci cabina, până la sprâncenele mele. Ar trebui să fie profesor de chimie, pentru că aşa am văzut eu pe undeva, nu mai ştiu unde, un domn sobru cu smocuri de păr ieşindu-i din urechi, îmbrăcat în vestă tricotată şi halat, arătându-le studenţilor baloane de săpun conservate în borcan. Când am văzut fotografia am avut o părere foarte bună despre acea universitate şi despre soarta planetei! Mi-am spus că nu trăim vremuri atât de rele din moment ce într-o universitate prestigioasă se predau cursuri despre baloanele de săpun. Prin urmare l-aş lăsa pe acel domn, care sper că mai trăieşte, să facă baloane în cabină. Dacă a murit nu cred că mai e în stare de aşa ceva (deşi nu se ştie niciodată, poate că mai e capabil!). I-aş mai îngădui în lift pe Behemoth, pe valetul Jeeves (al onorabilului P.G. Wodehouse, binecuvântaţi să-i fie părinţii că l-au născut), pe Baronul din Copaci şi Cavalerul Inexistent (ai lui Calvino). Şi gata, deja e înghesuială. Nu l-aş lăsa deloc pe bravul soldat Svejk, pentru că ar fi în stare să strice ceva până când am sări cu toţii în aer. Pentru Hasek aş face loc, cu dragă inimă, atâta timp cât ar reuşi să-şi ţină în frâu odrasla. Mai e loc doar pentru un om cu ceşti de cafea amară, fără zahăr, pe care le-ar ţine la piept. Strâns. Şi pentru Omul Pernă al lui McDonagh şi Afrim. Probabil că am rămâne fără aer în timp ce Jeeves s-ar plimba plin de gravitate un pas în faţă, unul în spate, cu Behemoth pe cap ori pe umărul drept duhnind a votcă şi-a cojoc. Albul difuz al luminii ne-ar intra în piele, vlăguindu-ne, în timp ce nimeni nu va încerca să ne scoată, şi atunci mi l-aş dori din nou pe depanator ori aş prefera să înghit un arici viu, pe nemestecate, decât să mai fiu într-un lift!