Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Schiţe şi schije. Ravagiile purităţii (2) (Economia politică de gîndire)


Bogdan Ghiu

21.08.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
0
Sîntem în urmă cu evenimentele, faţă de evenimente. Aşa sîntem însă mereu, dar nu ni se pare, pare că nu contează, că sîntem la adăpost, că istoria nu există sau este, aşa cum am fost învăţaţi, un macroorganism independent, care, să zicem, ne conţine fără a ne atinge. Un fel de chit, de balenă. Ahab e sigur nebun că vrea să prindă - din urmă - balena, istoria, să călătorească cu ea, în acelaşi timp cu ea, să se lase purtat de istoria-monstru din alt mediu, din alt regn.
 
Aş putea intitula rîndurile acestea, ceea ce scriu acum, săptămînile astea, Jurnal de om, Scris de om. Măcar să scriu! Poţi, dacă vrei să rămîi om, să nu transcrii, să nu consemnezi, măcar, grozăveniile, pantele şi povîrnişurile zîmbitoare ale umanului?
 
1
1o Breivik (Oslo): puritatea rasială (deşi "argumentele" lui sînt un enorm amalgam logic şi cultural: "puritatea" se susţine prin amalgam!).
 
2o Lume: puritate economică, financiară (nu numai realitatea redusă la economic, ci şi economicul redus, "flexibilizat", la financiar).
 
3o Londra (UK): violenţă pură.
 
Prea multă "puritate": rasială, raţională, iraţională.
 
Ravagiile purităţii.
 
Puritatea cumulată, cumulul de argumente şi de iluzie a "purităţii", de voinţă de "puritate", face mai mult decît o bombă atomică. Face o lume-bombă.
 
Puritate = Fascism. Am ajuns să trăim într-o lume fascistă?
 
Fascism - fascisme, cumul de micro-fascisme, de straturi-straturi de fascism care se totalizează "imanent", de la sine, nu mai au nevoie de coordonare politică (locul Führer-ului e mereu gol, adică mereu disponibil, cerînd, urlînd să fie umplut, ocupat, exercitînd presiuni negative, nihiliste pentru a fi exercitat).
 
Fascisme: rasial, social, financiar-raţional, violent-iraţional.
 
Moment de cumulare, de aliniere, de convergenţă a fascismelor într-un fascism-lume, într-o lume-bombă. Asta se cheamă Eveniment.
 
În lipsa Revoluţiei, trebuie să vorbim de Mutaţie.
 
Simptomele imunitar-intolerante, mitul politico-metafizic al purităţii de sine, de fapt al propriului, pe care polisemia lui propre din franceză o evidenţiază cel mai bine: propriu şi curat, pur. Nu există nici propriu, proprietate (exclusivă, individuală), nici curăţenie, puritate. Improprietate a propriului, necurăţenie, impuritate a proprietăţii.
 
Evenimentul care provoacă (fără Revoluţie) Mutaţia: simptomele încep să se alinieze, faptul divers mondial să devină un singur articol de presă permanent, un singur "Breaking News" insistent, care revine, se reaprinde, pulsează.
 
În gîndirea lor ultra-simplificată, la rîndul ei purificată de complicaţii inutile (încă de pe cînd, vai, nu era nevoie, încă dinainte de "criză", din pura foame de profit şi de sustragere, de ne-reinvestire a profitului, deci de de-capita(liz)are a economiei, care a provocat criza, care e criza permanentă a capitalismului, de nimic contralansată, lăcomiile individuale ţinîndu-se atît de iluzoriu în şah unele pe altele căci, iată, din cînd în cînd se aliniază: dacă există vreo puritate, aceasta e cel mult a lăcomiei - să nu cedez însă efectelor retorico-jurnalistice facile, care au degradat, tocmai, presa!), televiziunile de ştiri au simţit adecvat, deşi orb, făcînd din Breaking News un format permanent, un titlu de emisiune în grilă.
 
Aliniere, convergenţă a fascismelor, a ideologiilor purităţii, a amalgamelor purităţii.
 
Eugenie a gîndirii, gîndire eugenizată.
 
Dacă originile sînt considerate pure, căutarea originii şi, mai ales, voinţa de întoarcere la origini înseamnă regresie, regres.
 
Acumulare - în timp / Aliniere - în acelaşi timp. Actualitatea momentului pare atît de încărcată, de imprevizibilă şi, în acelaşi timp, de omogenă pentru că e istorie acumulată, simultaneizată. Etalare de istorie concentrată. Rezumat intensiv de epocă. Bombă.
 
2
Fascismul epistemic al economismului capitalist
 
Sîntem, din nou, în trecerea de la un "clasicism" (raţionalism) la un "romantism", cînd totul trebuie repus în "bruion", vorba lui Novalis (Das Allgemeine Brouillon).
 
Experţii sînt poeţii: capacitatea de a simţi şi de a exprima, refăcînd deci legătura dintre simţire (sensibilitate) şi expresie.
 
Raţionalitatea trebuie să-şi schimbe criteriile şi tabăra. Să migreze, să se deplaseze. Pentru asta, trebuie să trădeze. Şi o face deja.
 
Poate nici măcar artiştii "vizuali", decît atunci cînd sînt poeţi, căci încolo prea au fost incluşi, fie şi ca "parte blestemată", în economia capitalului.
 
Revenirea "în gol", "în negativ", a rolului - extins şi intensificat, globalizat - al poeziei - chiar dacă poeţii ca atare nu sînt nici ei pregătiţi - sau acţiunea poetică se ascunde, se manifestă deghizat, aparent ne-poetic, inevitabil însă în afara ţarcului poeziei, în care a ajuns să fie ţinută, preventiv, poezia (poeţii să-şi miroasă buricul şi atît - macăr de şi l-ar mirosi atent, tot ar simţi ceva, dar sînt atît de înfometaţi încît, bieţii, nu le miroase decît a mîncare, a cărnică!)
 
Raţionalitatea trebuie să deplaseze din nou criteriile sau, măcar, să şi le lărgească, să şi le deschidă.
 
Principalul fascism, fascismul de bază, fascismul-matrice, fascismul-cadru, fascismul-mediu, este fascismul raţiunii.
 
Raţiunea a purificat lumea la ea însăşi, devenind soluţia finală a tot ce mişcă. Trăim în coşmarul unei raţiuni care îşi interzice să viseze, ca să nu se impurifice.
 
Raţiunea fără vis e coşmar. Trăim "externalităţile negative", producţia "colaterală" de realitate a Fascismului Raţiunii-cadru.
 
I-raţionalitatea Raţiunii.
 
Raţionalitatea trebuie să trădeze salvator Raţiunea, să-şi deplaseze criteriile.
 
Totul trebuie schimbat, dar nimeni nu e pregătit - moral, nu intelectual: nu vrem să schimbăm nimic, fascismul economic e cadrul meta-epistemic, epistemologia economistă ne impune să nu folosim, în special, culmea, în chestiunile vitale, fundamentale, decît soluţiile cele mai simple, linii scurte şi dreapte, falsul pragmatism al afacerilor.
 
Fascismul economic al Raţiunii: viteză şi comoditate, ultra-simplificare. Meta-capitalism al gîndirii, capitalismul ca matrice ucigătoare a gîndirii: aici am ajuns, de-asta exploziile se ţin lanţ.
 
Război civil mental, psihosocial: alte criterii, alte analize, alte descrieri.
 
Pentru că actualele criterii capitalist-economiste (a cîştiga neapărat în dauna altcuiva, a produce neapărat distrugînd - pînă cînd din producţie n-a mai rămas decît distrugerea, pînă cînd am ajuns la producţia pură de distrugere, echivalentă cu producţia de puritate: numai nimicul, golul sînt pure, purificările, fie şi doar mentale, presupun soluţia finală ca schemă de gîndire, de simplificare economică, capitalist-postindustrială, a gîndirii) au ajuns şi se hrănesc din pură autoreferenţialitate, din pură autospecularitate (de unde şi excesul de speculaţie şi producţia nu doar de semne-marfă, ci de marfă-semn, de mărfuri-"bule speculative"), totul trebuie regîndit, înseşi cadrele gîndirii trebuie regîndite.
 
Asta ne demonstrează acum - Mutaţie fără Revoluţie - realitatea explozivă globală: falimentul, epuizarea criteriilor, a cadrelor, a categoriilor.
 
Abia acum, poate, vom începe să ieşim cu adevărat din Modernitate.
 
Gîndim tot mai rapid şi simplificat, în "soluţii finale" practice şi rapide, soluţiile finale par, populist, cel mai la îndemînă, imediate, universale.
 
Fascismul universal al gîndirii simplificate, supuse economiilor, al economiei arhi-capitaliste de gîndire.
 
I-raţionalitatea Raţiunii unice, care a simplificat şi purificat (fascism epistemic) raţionalitatea la ea însăşi.
 
Aceleaşi criterii şi categorii de înţelegere, gîndire şi acţiune vor produce aceleaşi rezultate, din ce în ce mai false, mai eronate. "Bula" falsei înţelegeri va creşte.
 
Dar sistemul a devenit, vedem asta zi de zi şi pe tot mai multe planuri, intolerant la fals, la iluzoriu, la semn gol, la semne-semnal, la producţia arhicapitalistă de "bule speculative". Sistemul devine intolerant la el însuşi, la "sine", la "propriu", devine - profet, o dată în plus, Derrida - auto-imun.
 
Nu poţi trata o mare problemă propunînd ca tratament tocmai cauzele care au produs-o.
 
Trebuie să ne deplasăm, să (ne) mutăm epistemic, părăsind şi lăsînd vechiul - caduc, nociv închis în el însuşi, în "bula" de sine - în urmă. Numai mişcarea ne poate salva.
 
Enorm, dublu privilegiu: sfîrşitul comunismului istoric, sfîrşitul capitalismul istoric. Istoria sfîrşiturilor istoriei.
 
Nu sîntem - cine ar fi? - la nivelul schimbării de epocă, de epistemă, de paradigmă, de raţionalitate pe care ne e dat s-o trăim.
 
"Mutăm" cognitiv, sîntem în plină mutaţie, va trebui, prin urmare, să ne şi mutăm propriu-zis, ca să nu rămînem în gol eruptiv - o facem deja: stăm în explozie.
 
3
Rasă pură - Raţionalitate economic-financiară pură - Violenţă pură: amestec de fascisme, Dezastru, fascism tot mai pur. Puritatea a devenit virulenţă.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer