Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Arte  Sageata  Poveşti pentru ceilalţi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

E. şi elefantul galben


George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei

17.11.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Azi m-am uitat la un elefant viu şi adevărat, îmbrăcat într-o pelerină galbenă de ploaie. Gluga îi cădea până la sprâncene, de fapt abia îi ghiceai ochii. Cred că era înfumurat. Lângă el era un bărbat oarecare, sub o umbrelă. Scenă pe o stradă din nu ştiu ce ţară (posibil lângă un circ din Europa sau SUA). Ploua în poză (da, am uitat să spun că pe internet i-am văzut, nu în realitate). Dacă ai fi fost tu în fotografie - în loc de umbrelă ai fi avut pelerina bleu, lungă până la pământ (ţi s-ar vedea, totuşi, tenişii roşii)



Imagine cu tine şi elefantul galben: Tu, cu aparatul foto lipit de trompă sau cu totul pe capul elefantului, ori chiar sub el. Te uiţi încruntat şi îi spui serios, ferm, cum să stea aşa încât să pice bine lumina (Please, move to the right. Don't smile! Look in to the camera. Stay still!). Plouă şiroaie, e ok pentru tine, însă ţi-ai dori soare - doar aşa, ca să-mi faci mie o bucurie, pozându-l într-un gogoloi imens de raze :) Dacă stau bine să mă gândesc, nu ai vrea musai să fotografiezi un elefant, cu sau fără pelerină - ci cântăreţii tăi de jazz, în barurile din New York. Bine, fie. Mutăm elefantul în Harlem. Nu pe scenă (să nu strivească pianul), ci în public, lângă o masă. În loc de whisky are în faţă o piramidă de banane, una de alune, şi nimeni nu se miră, nici măcar barmanul sau pianistul. Ai fotografia totul: cântăreaţa desculţă întinsă pe pian, contrabasul, lumina difuză, colorată (mici reflectoare roşii, albastre şi verzi), trompetele îndreptate spre tavan... (când le aud, îmi vine să dansez...). Sunt coji de banane pe podea! Mi-ai trimite apoi fotografiile pe mail, în aceeaşi noapte, şi pentru o secundă m-aş întreba cum de e posibil să ajungă la mine, cât într-o clipită, ce ai văzut, auzit şi simţit, peste mări şi ţări. În a doua secundă ţi-aş răspunde ceva de genul: Ştii, în Braşov ar fi mult mai interesant de pozat elefantul, hai cu el aici, să mergem la cafea.
 


Iar acum citeşti ce am scris şi te vezi în desenele lui George în barul acela cu cărţi pe pereţi şi tavan, bei cafea cu boabe grozav de bune şi te prefaci că nu zâmbeşti. Sau poate că eşti în cafeneaua Grumpy? Oricum, stai la o masă de lângă perete, ferită, cu faţa luminată de tableta magică (aia mai mică decât un laptop şi mai mare decât un telefon). Începi să-mi scrii un mail despre ce au mai făcut oamenii de la Occupy Wall Street, apoi îmi povesteşti din nou despre expoziţia Sophie Calle, pentru că nu mi-ai spus chiar tot, aşa că nu ai de ales.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintirea posibil comună nr. 56, George Roşu (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintirea posibil comună nr. 35, George Roşu (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Problemă de matematică cu urşi, explicată pe înţelesul tuturor, George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei (4.5/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Camera mea, fără tavan, George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei (5.0/5 - 9 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintirea posibil comună nr. 31, George Roşu (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Atelier grafic
Sageata Déjà vu
Sageata Sindromul Stendhal


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer