Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Despre suferinţă cu T.S. Eliot, N. Steinhardt & Iov


Marian Rădulescu

23.03.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
T. S. Eliot e prelucrat, rafinat, "teologhisit" de Nicolae Steinhardt, în Jurnalul fericirii. În  versurile poetului englez
  1.  
  2. We must try to penetrate the other pri­vate worlds
  3. of make believe and fear.
  4. To rest in our own suffering is evasion of suffering.
  5. We must learn to suffer more.

Steinhardt desluşeşte o chemare la armonie şi desăvârşire:
 
Tâlcuirea: "Trebuie să încercăm a pătrunde în celelalte lumi particulare ale iluziei şi spaimei; deoarece dezechilibraţii au ieşit din generalitate, s-au refugiat ori pierdut în câte un univers al lor, altul decât cel iniţiat de puterea divină, şi acolo domină armele diavoleşti: irealitatea, frica; de-am rămâne numai în propria noastră suferinţă, ne-am eschiva de la durere: durerea poate fi o şcoală a egoismului, contactul cu suferinţa nu înnobilează dacă ea devine motiv de auto-compătimire, auto-cocoloşire, egocentrism, cult al eului pătimitor; trebuie să învăţăm a suferi mai mult: nu este numai proiectul oricărei psihanalize, ci modul în care creştinul atacă problema vieţii, his own approach, cheia lui franceză, şperaclul lui de neconformist al vieţii hedoniste." Cu alte cuvinte, dezechilibraţii şi megalomanii se tem de real, nu de ireal. (Asemenea chirurgului Theodor Hristea din romanul lui Bujor Nedelcovici Zile de nisip, interpretat de Victor Rebengiuc în ecranizarea cărţii, Faleze de nisip.) Pricina tulburărilor, nevrozelor, psihozelor, ar fi deci fuga (şi teama) de sine, atunci când - vinovat - se presupune  că sinele este viciat, iremediabil corupt şi din el izvorăsc toate relele, ca dintr-o cutie a Pandorei fără urmă de speranţă. De aceea "falezele" (drumurile vieţii) sunt "de nisip" (perisabile). Un adevărat waste land.
 
Asumarea sinelui ("îmblânzirea", "domesticirea" sa, cum ar spune Vulpea din Micul prinţ) implică asumarea suferinţei, nedreptăţii, luarea lucrurilor aşa cum sunt (iar nu aşa cum s-ar cuveni să fie), seninătatea în faţa bolii, morţii. Răii propăşesc, cei buni sunt pedepsiţi, însă cel ce caută să-şi cuminţească (îmbisericească) mintea nu uită răspunsul fără drept de apel pe care-l ştim de la Ap. Pavel (Rom. 9, 20-23): "Dar omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare făptura va zice Celui ce a făcut-o: de ce m-ai făcut aşa?" Iov evergreen, din veacuri imemoriale ne cuminţeşte astfel (via Elihu, prietenul său): "Priveşte cerurile şi îndreaptă într-acolo ochii; uită-te la nori: cât sunt ei de sus faţă de tine! Dacă păcătuieşti, ce rău îi faci lui Dumnezeu, şi dacă păcatele tale sunt numeroase, ce-i strică lui? Dacă eşti drept, ce dar îi faci sau ce primeşte el din mâna ta?... Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea lui! Cine poate să dea învăţături ca el? Cine i-a dat învăţătură cum să se poarte? Şi cine poate să-i spună: Aceasta ai făcut rău? Pe cel Atotputernic nu putem să-l ajungem cu priceperea noastră, el este de tot înalt în putere şi bogat în judecată şi nu calcă niciodată dreptatea în picioare. Pentru aceea oamenii se tem de el şi i se închină, el însă nu-şi pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine înţelepţi."
 
La finalul Cărţii lui Iov află Nicolae Steinhardt "cheia cifrului" şi tâlcuirea "gâlcevii omului cu Dumnezeu": "Cifrul tradus în clar e simplu: nu putem pricepe. Ne înconjoară tainele. Ne rămâne numai a ne smeri, cuminţi. Ne rămâne numai a repeta rugăciunea: "Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns rugăciunea aceasta aducem Ţie ca unui stăpân noi, robii Tăi; miluieşte-ne pre noi." Nepricepându-ne de nici un răspuns."
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Atelierul de filosofie, Alex Cosmescu (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Mecanismul haosului / Rosenkranz şi obsesia pentru picioare, Alberto Păduraru
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro De la roată la metaforă, Carmen Sorescu (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Realitate cu trei pisici, Alberto Păduraru (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro O zi cu Zsuzsika, Ana Tatu (4.9/5 - 10 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer