Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Scrieți o povestire pe baza textului cu Pichi, descărcat de mine de pe Facebook - autor necunoscut. Textul se poate citi aici."
În același timp, pe Marte
Gorge-Cosmin Borș
Gorge-Cosmin Borș
Fac un pas în lateral, să iau mașina de tuns, și mă trezesc că-l privesc în ochi pe Pichi, prin intermediul oglinzii.
- Uneori, chestiile astea se rezolvă de la sine, spun. Noi, bărbații, nu-nțelegem femeile.
- Las-o, frățică, zice el, gesticulând cu brațele pe sub pelerină. Nu-i ca și cum ar fi mare căcat de-nțeles.
Pornesc mașina, îi fixez capul lui Pichi cu mâna liberă și încep să-l tund. Chiar dacă n-ar avea abonament Diamond, care mă obligă să vin și duminica la muncă, tot ar trebui să-i ascult tâmpeniile. La noi, prețul tunsului include consilierea clientului. Frizerului dumneavoastră puteți să-i împărtășiți orice secret, a scris colegul meu pe geamul vitrinei. Frizerul dumneavoastră egal prietenul dumneavoastră.
- A mea-i toată ziua ocupată, continuă Pichi. Numai mall-uri, cafenele, țoale, cosmetice. Altceva nu pot să vorbesc cu ea. Când o sun... Ce faci, pisi? Uite, la cafea, cu aia sau cu aialaltă. Prietenele ei, niște tute. Sau la cumpărături. Probez o rochie, îmi iau un parfum.
- E normal, până la urmă. Noi nu ieșim la bere?
- Asta-i altceva, face el, dându-și ochii peste cap. Noi ieșim seara, după muncă. Ea n-are serviciu, copilul stă mai mult pe la mama și-acasă plătesc pe una să ne facă curat. Ți-am zis, nu?
- Mi-ați zis, aprob, presându-i tâmpla cu ceva mai multă fermitate. Dacă s-ar putea să nu vă mișcați...
- Mă scuzi. Acum mai are-o chestie nouă. Călătoriile. A văzut pe Instagram că-i bine să te fâțâi de colo-colo pe glob. Păi pentru asta tre' să te ducă capul. Să rămâi cu ceva. Nu te plimbi doar așa, să te afli-n treabă.
- Depinde de destinație, zic eu, revenind temporar la foarfecă. În unele locuri mergi doar să te relaxezi.
- Stai să vezi! Ultima dată am dus-o-n Peru. Hotel de cinci stele, pe malul mării. Nisipul curat, apa cristal, să-ți vezi picioarele prin ea, nu alta. Șampanie la orice masă, porcușori de Guineea trași în unt, icre negre, homari. Niște chestii, niște treburi. Nu-ți zic cât a costat o noapte. Nu face tot barbershop-ul ăsta al vostru.
Îmi iau ochii două secunde de la bretonul lui Pichi și mă uit în jur, la spațiul în care ne investiserăm toate economiile. Îl făcuserăm cât mai prietenos cu putință. Canapea comodă, oglinzi mari, etajere pline cu cărți, scaune tapițate, totul nou, totul de calitate. Îmi imaginez lucrurile astea date la schimb pentru o singură noapte într-un hotel de fițe și mă înfior.
- Frumos! exclam, convins că mi se citește dezgustul în voce. Eu visez de mult s-ajung în America de Sud.
- Nu America, frățică, mă corectează. Mie nici nu-mi place America. Eu zic de Peru. E-o țară diferită, asta.
Prefer să nu intru în detalii privind geografia.
- Eram cu niște amici, continuă el. Și unu zice: bă, Pichi, hai, las-o dracului de plajă pentru-o zi, două. Să luăm avionul și să vedem și noi Machu Picchu. Avea dreptate omul. Dacă tot te duci pe undeva, dacă tot dai niște bani, e musai să te culturalizezi. Plus că sună de parcă l-au numit după mine, te-ai prins?
Râde, obligându-mă să mă opresc, ca nu cumva să-l tai. Râd și eu, de nevoie.
- Îi zic nevesti-mii, continuă. Mă gândeam c-o să-i placă și, când colo, ea strâmbă din nas. Să merg eu cu trenul? Păi, ce vrei, pisi? N-au pus ăștia aeroport pe vârful muntelui. Lasă, că găsim un ghid acolo. Închiriem noi o mașină, ceva.
- Bănuiesc că-i aglomerație mare. O groază de turiști.
- Normal, zice Pichi. Păi vin oameni de peste tot și noi eram la o aruncătură de băț. Ar fi fost și păcat. Numai nevastă-mea, ca o tută ce e, voia să mergem la masaj. Să nu mai aud, dracului, de masaj.
- De ce? îl întreb, apucând recipientul cu pudră aflat pe blat, atent să nu-i dau jos iPhone-ul ultimul tip.
- Cum de ce? Toți lăbarii ăstia de maseuri te freacă numai cu căcaturi de creme. Te crucești ce-au în ele. Ciocolată, migdale... Îmi miros coaiele a amandine când ies de-acolo. Mi-a apărut și-o iritație pe spate. O vezi?
Mă uit în fugă pe sub gulerul cămășii scumpe purtate de Pichi. Nu se vede decât pielea bronzată.
- O pată roșie?
- Aia-i! Mă cac pe ele de masaje. Asta i-am zis și nevesti-mii. Vrei, nu vrei, mergem la Machu Picchu, pisi. Ne-a luat două zile, da-ți zic cu mâna pe inimă: e frumos acolo, frățică. Nu m-am dat niciodată în vânt după istorie, dar aia-i cultura adevărată. Ce-i pe la noi, pe-aici... pistol cu apă. A și costat mult, nu te mint.
- Cam cât?
- Toată excursia? Nu știu, n-am stat să fac un calcul, zice el, dezinteresat. Dar câteva zeci de mii tot au fost.
Fluier ușor, în timp ce trec la mașina cu care retușez conturul frizurii.
- Să revin, zice Pichi, bâțâindu-se, ceea ce-mi îngreunează munca. Ne-a băgat ghidul ăla prin toate catacombele, să mor io. Vorbea într-una. N-am prins eu tot, dar, ca să-ți zic esențialul, acolo au locuit mayașii. Ăia care-au prezis sfârșitul lumii.
Incașii, gândesc eu. Cei care n-au prezis sfârșitul lumii. Mă arăt, însă, impresionat.
- Trebuie să fi fost o experiență deosebită. Soției i-a plăcut?
- Aiurea. Știi ce mi-a zis? Nu se mai termină odată? O dureau picioarele de la tocuri. Păi, tu vii cu tocuri pe munte? Dacă mergi numai de la un magazin la altul, e și firesc să faci crampe. Ea, proasta, voia înapoi, la scufundări subacvatice, la șezlong și la șampanie. Cred că pusese ochii pe-un instructor, un cubanez care băga steroizi în el. Dar acum vine faza tare. N-a apucat bine să revină semnalul la internet, c-a încarcat a mea o mie de postări pe Instagram, cu Machu Picchu pozat din toate unghiurile și o groază de inimi pe fundal. I-au dat toate tutele like. Păi ce faci, femeie?
- Poate și-a schimbat opinia, până la urmă. Se-ntâmplă.
- Hai, las-o! Auzi, ai grijă la barbă, te rog. Fă-o circulară, cum se poartă acuma.
- Așa o fac mereu, îi zic.
Pichi întoarce ușor capul, conform indicațiilor mele și afișează o mină dezaprobatoare.
- Femeile-s altfel. Nu-s ca noi. Îs superficiale, ipocrite. Acum e la coafor, dar îți bat la pariu că dac-o sun și-o întreb în ce țară am fost, habar n-are. Dar știe cum îl cheamă pe instructorul ăla de scufundări.
Se uită spre iPhone și, din instinct, mă uit și eu. Dintr-o dată, ecranul se luminează și se aude un ton de apel, o manea la modă. Surprind și numele apelantului, identificat doar prin litera A.
- Băi, și i-am zis să nu sune, pufnește Pichi. Uite, exact ce vorbeam mai devreme. Ia, răspunde tu, te rog.
- Eu? mă mir și las pe blat pieptenele și mașina.
- Păi nu vreau să mă umplu de păr. Zi-i c-o sun eu mai târziu.
Mă gândesc în treacăt că aș putea, pur și simplu, să activez difuzorul, dar ridic telefonul și răspund. Se aude o voce caldă, senzuală. Parcă îmi plutește un fulg în ureche.
- Ce faci? Te gândești la mine?
Posesoarea vocii nu poate să aibă mai mult de douăzeci și cinci de ani. Îmi imaginez o brunetă senzuală, doar în portjartiere, culcată pe o saltea.
- Ăăă... Pichi e ocupat, îi zic. Sunt frizerul lui.
- Înțeleg, zice ea, bosumflată. Să-i spui să mă caute când termină.
- OK.
- Și să nu mai suni niciodată, strigă Pichi. Vrei să-mi faci probleme? Ce dracu' ai?
Convorbirea se încheie, iar el rânjește, satisfăcut. Văd în ochii lui că vrea să-l întreb cine e tipa.
- Cine-i tipa?
- Eh, una la care i-o pun de vreo două luni, spune pe un ton nepăsător. Știi vorba aia. Dacă nu tragi pe cosor când ești tânăr, atunci nu mai tragi deloc. Oricum, de la o vreme a-nceput să mă sâcâie. Că nu-i dau destulă atenție, că nu-mi fac timp pentru ea, prostii de-astea. Așa-s toate femeile!
Mă uit la Pichi, cum stă relaxat în scaun și se admiră în oglindă, și mă gândesc cum ar fi să am banii lui, mașina lui, telefonul lui, amanta lui, iar el să dispară. Să dispară pentru totdeauna. Apoi îmi amintesc cuvintele scrise la intrarea în frizerie. Frizerul dumneavoastră egal prietenul dumneavoastră.
- Bărbații-s altfel! îi zic și apuc din nou mașina, hotărât să termin treaba cât mai repede.