Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Politehnica de Arte, Meserii & Filosofie (1)


Bogdan Ghiu

22.04.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Preambul (chestiuni de principiu)
 
Sînt făcut de multe ori să mă simt vinovat, handicapat, mi se dă de înţeles că vorbesc într-un limbaj poetic, prea literar, că mă folosesc de limbajul verbal ca de un mediu şi o materie plastică în loc să mă folosesc de el ca de un instrument, în loc să mă exprim aşa-zis clar, explicit, funcţional.
 
Două (sau trei) răspunsuri. În primul rînd, mi se pare contradictoriu să vorbeşti, în general, despre dez-alienare şi despre instrumentalizarea omului, dar să alienezi instrumental limbajul, aplicînd un fals metalimbaj analitic, "rece", unor teme "fierbinţi", deci pretinzînd în mod mincinos că se poate dezambiguiza omul, care este limbaj.
 
În al doilea rînd, cred că a venit vremea să reconsiderăm de actualitate marea epocă de poiesis politic şi de eroice construcţii democratice a alianţei dintre creativitatea ştiinţifică (cînd se inventa, de pildă, sociologia), creativitatea instituţională şi politică (Sstatul naţional, dar şi Comuna, de pildă, dar şi republicile, imperiile succesive: Comuna a rămas unică!), expresia literară şi presă.
 
Azi, în semiocapitalism, în regim de semne de piaţă, locul expresiv al literaturii a fost luat de artă. Dar dacă limbajul cunoaşterii, al politicii şi al ştiinţei, al experţilor care ne măsoară şi al marketingului care ne vinde (pe noi nouă), care pretind a se întemeia pe adevăruri obiective, naturale, nu este decît, s-a dovedit şi s-a deconstruit, metaforă şi poezie trădată, falsificată, deturnată, expropriată, ascunsă, poate că revenirea poeticului în poesis ar avea un efect exploziv, detonant, măcar lămuritor, cu adevărat dezambiguizant, re-apropriator.

Practica literară şi poetică a limbajului au o valoare nu doar epistemică, ci şi epistemologică, deci politică şi revoluţionară, care merită redescoperită şi reapropriată - adică folosită onest, pe faţă, nu pe sub mînă, la negru, în contrabandă, aşa cum numai limbajele cu pretenţii de adevăr - "revelat", "demonstrat", "dovedit", "dat" -, adică limbajul religios-scientist politico-economic şi mediatic, de pildă - practică pe scară extinsă.

Permiteţi-mi deci să readuc, împotriva mortificării fals filosofic-ştiinţifice a limbajului, literarul şi poeticul la loc în alianţa, în banda noastră!

Mulţumesc.

Rezumat

Istoric, Universitatea a abdicat, s-a sinucis: şi-a încheiat ciclul. Ea trebuie reformată, în noile condiţii, ale acestei epuizări istorice. Şi nu poate fi reformată decît ca Politehnică de Arte, artele înţelese ca Meserii sociale, altfel spus ca Filosofie aplicată şi experimentală. La nivel de paradigme, învăţămîntul artistic reformat devine modelul, matricea întregului învăţămînt dezafiliat, disensual, divergent, deschis şi plurimorf subiectivant.


1
 
Universitatea s-a vîndut.
Intelectualii, în loc să apere autonomia Universităţii, autonomia universalului, au trecut la putere, cedînd Universitatea, lăsînd ca aceasta să fie ocupată şi vîndută, "reformată structural", "modernizată".
Pare un anunţ pesimist, apocaliptic, dar eu sînt înclinat să văd partea plină a paharului, deschiderea. Adică cum şi cu ce urmează să umplem paharul în aşa fel încît să dea peste margini.
 
(va urma)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer