Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Fitness cu parchetul


Voicu Bojan

17.11.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Era destul de lung şi de greu, dar cumva am încăput în hol, strecurându-mă lăturiş pe uşa de aluminiu. Asta ca să nu mai zic că urcasem cu el în braţe toate scările, de jos din parcare, fiindcă nu intra în lift cu nici un chip. Gâfâind şi roşu tot la faţă o văd pe fata blondă de la recepţie povestind veselă cu un băiat înalt, de culoare. Era tot numai muşchi, cred că ar fi putut căra ditamai parchetul într-o mână. Ea era toată numai emoţie. Băiatul i-a zâmbit larg, şi-a pus ochelarii de soare, apoi s-a îndepărtat cu un mers elastic, de gimnast.
 
Din privirea ei întrebătoare se vedea că prezenţa mea îi cauzează un soi de nelinişte. "Oare ce mai caută şi ăsta cu parchetul lui aici?" părea să spună, aşa că m-am simţit dator să-i ofer explicaţii. "E triplu stratificat", i-am zis în şoaptă aplecându-mă peste masă. "Imitaţie de cireş. Sunt şi de stejar. Am abonament aici la sală, am venit şi cu parchetul. Vrea şi el să se flexeze puţin, doar că nu i-am găsit în tot mall-ul adidaşi pe măsură, he-he."
 
Degeaba i-am făcut cu ochiul, părea cu totul lipsită de umor. Avea o figură descompusă de funcţionară de bancă pipăind pe sub masă butonul de panică, după ce şi-a dat seama că tocmai asistă la un jaf adevărat şi că ciorapul acela negru, de damă, ar fi stat mai bine pe un picior oarecare decât pe mutra pocită, cu nasul turtit, a tipului răcnind ceva despre bani. Am schimbat imediat tonul şugubăţ cu unul vag academic.
 
"Draga mea, lăsând acum gluma la o parte, după cum vezi, mi-am luat parchet. Şi de banii rămaşi, uite, am venit cu el la sală. Aşa scrie în reclamă. Vreau să-i fac abonament, o să venim de acum împreună. Cum adică, să înţeleg că nu şi-a mai adus nimeni, niciodată parchetul la sală? Ciudat. Deh, o să fim noi primii. Hai, înveseleşte-te, ne vedem mai târziu, pa."
 
În labirintul din vestiar, nici pomeneală să încapă. L-am târât după mine pe rând la bicicletă, la stepper, la aparate. E drept, întorcându-mă, i-am pocnit pe vreo doi din greşeală. Au plecat bombănind. La Pilates n-am putut intra că era cu programare, în schimb ne-am holbat împreună o oră la fete, pe geam. L-am pus apoi pe jos, i-am aşezat o halteră de-a curmezişul, dar nu ridica nimic. De fapt, nici măcar nu se mişca. În bazin l-am folosit drept plută. În saună a încăput doar în dungă. În duş, de-abia l-am săpunit. Şi îi povesteam chiar ceva interesant în timp ce îl uscam cu foenul, când au dat buzna bodyguarzii.
 
Hai, dacă doar ne dădeau afară mai înţelegeam, dar oare de ce m-or fi dus numai pe mine la Clinica de Psihiatrie?
 
morala: Nu mergeţi cu parchetul la sală, la mall. N-o să fiţi înţeleşi. Nu merită.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • umor de calitate
    Magda C., 02.12.2012, 12:22

    Nu am mai râs demult aşa de bine, mulţumesc!

Spacer Spacer