Cum a fost posibil? Aşa!

Citiţi un fragment din această carte.


Veţi citi ca pe un roman o carte mare cum n-aţi mai văzut dar mereu v-aţi gândit că ar trebui să existe. Nu de alta, dar vă întrebaţi din ce în ce mai des: cum de s-a ajuns aici?! Simplu: pe calea viguros deschisă... în România anilor '50!

Şi mai simplu spus: până acum a lipsit tabloul de ansamblu, onest alcătuit din "radiografii" ale tuturor domeniilor, şi deci a lipsit tocmai imaginea de buldozer + malaxor + clocitoare + bandă rulantă din care a rezultat... omul nou! Acela care pare iresponsabil, incompetent, vorbăreţ beutor de bere şi mâncător de mici, impostor de lux şi hoţ la drumul mare.

Ce am primit în schimb în ultimii 23 de ani? Păi, de pildă, relatări sobre şi demne, adesea exacte, ale marilor momente politice din intervalul '44-'64. Nu am văzut însă niciodată de aproape, ca aici, stupizenia şi bâlbâiala la vârf, perfecta cunoştinţă a conducătorilor despre jalnica stare a naţiunii şi neputinţa lor de a face minunile promise agitatoric. Am putut citi amintiri cutremurătoare din puşcării sau studii tematice care lăsau, inevitabil, impresia unui destin nenorocit sau a suferinţei unui segment, iar nu pe aceea a unei vaste operaţiuni de distrugere şi terorizare, arborescentă, organizată în detaliu şi alimentată grijuliu etapă cu etapă. Ne-am delectat cu memoriile unor inşi de bună sau de rea credinţă, mai talentaţi sau mai terni, mândri că "s-au strecurat" prin "anii grei", care, oricum ai lua-o, le zâmbesc din depărtare, căci au fost anii tinereţii lor, valoare indiscutabilă. Fireşte, preocuparea lor în astfel de pagini nu era aceea de a analiza degradarea sistematică a justiţiei, nici îndoctrinarea în forţă a populaţiei, nici canalizarea selecţiei de cadre spre ce se putea găsi mai servil, mai amărât şi mai primitiv, nici sărăcirea programată prin naţionalizări şi stabilizări.

Şi tot aşa. Până la urmă, important era ca, în toate rapoartele de după '89, accentele de oroare să se deplaseze de pe crucialul deceniu şase pe epoci mai recente, mai aerisite, în care mizeria socială, politică, economică şi culturală să poată fi atribuită unor trepăduşi nevrednici, unor fiinţe "fără trăsături" slujind absurdităţile ce emană de la un nedemn şi inept cuplu prezidenţial - în plus, executat, deci aflat în pace cu istoria personală, naţională şi universală. De ce oare un asemenea hocus-pocus? De groaza unui decont, unul temut ca violent şi radical. Groază veche, răcnită deja de anchetatorii din '57 în urechea tinerilor care "se manifestaseră" în 1956: "Dacă reuşea contrarevoluţia din Ungaria? Ne-aţi fi împuşcat." Dar groază neîntemeiată, căci, iată, nu aşa funcţionează bucureştenii care o întâlnesc pe Ana Pauker, dizgraţiată de regim, la "cumpărături în mica piaţă din faţa Operei [...] Oamenii o invită galant să nu stea la coadă. [...] În sala de cinematograf, spectatorii aşteaptă mai întâi să se ridice ea". Şi nu aşa funcţionează românii în general - în ciuda sforăitoarelor teorii despre ură şi răzbunare care ne împuie urechile de câţiva ani buni, dar care n-au arătat cu degetul nici o victimă.

Dar cum funcţionează românii? Păi, chiar aşa cum se vede deja din uluitoarea poveste a anilor '50. Prea puţin preocupaţi de otrăvita conştiinţă a vinei la cei cu adevărat vinovaţi. Orientaţi spre reînnodarea tradiţiilor, spre salvarea prin educaţie, spre reconstruirea elitelor autentice, scuturându-se, pe cât se poate pe nesimţite, de netoţi, neobrăzaţi, maimuţoi traşi de sfori. Dornici să se ridice din nou în picioare - prin ei înşişi, prin copii, prin nepoţi.

Aşa s-a născut omul nou sau cum a fost pusă România în genunchi în anii '50 - o poveste clădită din mii de pagini de arhivă, cărţi, ziare, reviste, filme, mărturii, note şi rapoarte, scrisori, picturi şi sculpturi, registre şi reclame, cântece şi epigrame, zornăit de lanţuri şi clinchet de pahare. Un audit istoric şi moral, o prefaţă necesară oricărui proiect.
Cuvânt înainte al autorului

Prolog: Aici începe lumea nouă (anul 1950)

La drum... /... spre Bucureşti, patria fugarului / Unde se moare în stradă / Marea Închidere/ Marele Botez / Iuda-Tito, supertrădător / Veşti despre "bandiţii din munţi" / Revelaţia prin Stalin / Să fie înfieraţi şi daţi afară! / Revizuirea pensionarilor / Verificarea membrilor de partid / Casele poporului / Jos mâinile de pe Coreea! / Raionare / Psihoza războiului /Isteria atomică şi "prăbuşirea şantajului atomic" / Pacea învinge / 7 Noiembrie 1950 /Reapare pâinea albă / Un nou Ev Mediu se deschide

PARTEA ÎNTÂI: Legalitate populară

Dictatura proletariatului este mama legilor / Marile procese publice şi multe altele mai mici /Spaima de maşina neagră / Aici sfârşeşte lumea veche / În închisori / La stuf, în mină, la Canal / Să spui tot, să suferi tot

PARTEA A DOUA: Transformarea socialistă a agriculturii

La colectivă sau la Canal! / "Dăm cu drag la colectare"

PARTEA A TREIA: Economie planificată

Sovromânia / Un guvern mereu boxat / Milionul de porci şi Ministerul Cărnii / Se desfiinţează Direcţia Frigului, apar şi alte necazuri / Zarzavaturi eroice şi câteva miracole economice / Hai să trăieşti, măi tovarăşe Plan! / Depăşirea depăşirii planului / Întreceri socialiste / Stahanoviştii spulberă normele / "Metode" sovietice şi "iniţiative" româneşti /"Niciodată nu vom reuşi să realizăm planul!" / Haosul centralist / Direcţia Înmormântării /Centralismul democratic sau descentralizarea centralizată / Duşmanul de clasă nu doarme /Socialismul se construieşte sălbatic / Marile şantiere ale patriei / Cot la cot: condamnaţi, soldaţi, pionieri, brigadieri

PARTEA A PATRA: Pe frontul ideologic

Zâmbete potolite şi sprâncene ridicate / Priorităţi şi superlative sovietice / Biciuirea trecutului, înfierarea Occidentului / Teze şi lozinci mobilizatoare / Instituţii noi / Jdanovscina la români / Manifestări duşmănoase / Împotriva cosmopolitismului / Noul vocabular / Critica şi autocritica / Agitaţia şi propaganda / Literatura de partid / Cenzură şi dezinformare / Nimic la întâmplare / Gata pentru muncă şi apărare / Sărbătorile şi sfinţii clasei muncitoare

PARTEA A CINCEA: Realism socialist

Spiritul de partid pătrunde în muzică / Curs practic pentru tractorişti şi pictori / Ce gândea Maria Tomii când lucra în schimbul de onoare al literaturii / Problemele tipicului şi exagerarea conştientă a eroilor pulmonari / Către "adevărata literatură" / Clocitoarea roşie /"Bine aţi venit, scriitori ai poporului!"

PARTEA A ŞASEA: Educarea omului nou

Reforma învăţământului / În universităţi / Îmbunătăţirea compoziţiei de clasă a elevilor şi studenţilor / Ce-i de făcut în timpul liber?

PARTEA A ŞAPTEA: Viaţa oamenilor muncii

Oraşe fumurii, prinse între banchize / Viaţa necruţătoare, vremurile de fier / Comerţ de stat/ Odihnă muncitorească / Deşi încalcă morala proletară, tovarăşii din conducere nu se simt mai bine / Întâlniri cu oameni şi fantome / Să râdem, deci, e tot ce ne-a rămas!

PARTEA ÎNTÂI: Aflăm din ziare că suntem fericiţi (1951-1954)

Rusaliile Negre (18 iunie 1951) / O bombă atomică a explodat deasupra noastră (28 ianuarie 1952) / Devieri de dreapta şi aventurism stângist (1952) / Un om minunat (5 noiembrie 1952)/ Scăpăm! Scăpăm! (5 martie 1953) / Postul lui Stalin sau al festivalului (martie-august 1953) / Capitala Tineretului Lumii (2-16 august 1953) / Iarna disperării noastre (ianuarie-februarie 1954)

PARTEA A DOUA: S-a dat drumul la dragoste (1954-1957)

Vine destinderea mare! Revolta jurnalelor (1954-1956) / Miracolul margarinei, revoluţia plasticului (1954-1956) / Congresul al II-lea al P.M.R. (23-28 decembrie 1955) / Raportul lui Hruşciov (24-25 februarie 1956) / Absenţi nemotivat sau o revoluţie maghiară pentru români (toamna anului 1956) / Televiziune (31 decembrie 1956) / Vântul de Răsărit (1956-1961)

PARTEA A TREIA: Somnul popular-democratic (1958-1960)

Sub steagul fericirii (1958-1960) / Marele eveniment de necrezut (1958) / Aduşi pe ring, boxaţi bine, făcuţi KO şi eliminaţi (1958-1959) / Înghiţiţi, mestecaţi (1957-1961) / Vor veni şi alte vremuri (1958-1960)

Epilog: O epopee cum n-a mai fost (1961-1965)

Note
Cronologie
Bibliografie

Cărţi / Periodice / Site-uri şi bloguri / Filme artistice şi documentare

"[...] Corpusul de bază al cărţii cuprinde două mari secţiuni, botezate "cărţi", conform uzanţei din masivele romane proletcultiste ale anilor '50. Prima carte, "Încolonarea clasei muncitoare", urmăreşte epopeea represiunii şi schimbările structurale majore operate de noul regim în sistemul politic şi în societate. Modificările au fost realizate într-un ritm ameţitor şi sufocant în doar câţiva ani: au început cu luptele politice din 1944; au cunoscut un vârf şi o confirmare în 1945, odată cu instaurarea primului guvern comunist; s-au declanşat ca o avalanşă în 1948, îndată după înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române, şi au durat până prin 1950. O perioadă cumplit de traumatică, resimţită de contemporani ca o fractură istorică, o ruptură radicală cu trecutul, însemnând şi pregătirea terenului pentru exercitarea nestingherită şi autoritară a "puterii populare". Aceste mişcări tectonice sunt înfăţişate din perspective multiple (concentraţionară şi juridică, economică, administrativă, ideologică, artistică şi culturală, educativă, reflectând nivelul de trai şi starea de spirit etc.), din dorinţa de a le surprinde cât mai nuanţat, în dinamica şi în interdependenţele lor. Domeniul politic nu face obiectul unui capitol separat. O astfel de segmentare ar fi trasat o graniţă artificială - şi falsă, în fond - în cazul unui stat devenit extrem de intruziv. Prin urmare, politicul se regăseşte punctual pe toate palierele amintite, fiind omniprezent prin urmările imediate, coercitive şi efectiv inconturnabile ale deciziilor luate de conducerea de partid şi de stat. Viaţa cotidiană - vizată direct şi afectată mai mult ca niciodată de deciziile politicului - ocupă un loc privilegiat: multe capitole şi tablouri o reconstituie mergând până la detaliu şi încercând să restituie într-un ritm cât mai realist reflectarea în concret a abstracţiilor ideologice. Dată fiind succesiunea rapidă de schimbări fundamentale într-o perioadă foarte scurtă, etapa instaurării represive şi instituţionale a comunismului a fost percepută de la bun început ca înscrisă într-o cronologie foarte comprimată şi de aceea întrucâtva estompată, percepută ca element secund în mărturii şi memorii. Prin urmare, prima secţiune apare mai degrabă ca una tematică.

Perioada 1951-1960 - deceniul şase propriu-zis -, aşezată deja în matca descrisă, face obiectul celei de-a doua secţiuni, intitulată "Anii puterii populare" şi tratată esenţialmente cronologic. Evoluţia apare aici construită pe firul evenimentelor importante, cu ecouri durabile în memoria colectivă a românilor. Cum majoritatea reformelor structurale s-a produs deja până în 1950, semnificative devin acum momente şi tendinţe istorice destul de precis conturate: deportările şi fixarea domiciliilor obligatorii, "devierea de dreapta", moartea lui Stalin, Revoluţia maghiară din 1956, sfârşitul ocupaţiei sovietice ş. a. Bineînţeles, în plasa temporală sunt prinse în ecou modificările de cadru şi de orientare descrise în prima secţiune. Astfel, celor două "cărţi" li s-a cerut să alcătuiască o ţesătură tematică şi cronologică evocatoare, portretul unui climat care avea să marcheze generaţii.

Folclorul postdecembrist abundă în ironii şi sarcasme pe tema "omului nou". Zicerile conţin însă şi speranţa perfidă că sinistra alchimie comunistă n-a mers chiar până la capăt şi că a trecut ceva vreme, adică multă şi terapeutică, de când România nu mai e "R.S.R.". Aşa să fie oare? Nu sunt puţini cei care identifică în liniile de forţă ale prezentului nostru traumele venind din matricea anilor '50 - acest "miez radioactiv" al comunismului românesc. Ar fi fost oare posibil ca din ultragiul de un asemenea calibru la normalitate, la umanitate, la morală să nu se ivească o specie "nouă"? Ar putea fi acest "om nou" reversibil?"