02.05.2013
Ascultaţi podcasturi? Nu? De ce? Poate cea mai recent inventată formă de jurnalism (nu, blogul nu se pune). Un computer sau un telefon din-ăla isteţ, un iCeva şi câteva minute: asta-i tot ce vă trebuie. Mai jos, dau un playlist la schimb:

Under the Influence
Reluarea unei emisiuni de succes de pe CBC, postul de radio naţional canadian. Realizatorul Terry O'Reilly e unul din cei mai influenţi oameni de marketing & advertising în viaţă. Un Mad Man al zilelor noastre, cu experienţă în radio şi publicitate (la agenţii celebre precum DDB sau Chiat/Day) Terry discută, cu exemple uneori amuzante, alteori livreşti, dar întotdeauna interesante, trecerea de la The Age of Persuasion (titlul fostei sale emisiuni) la The Era of Influence.
 
Here's The Thing
Alec Baldwin - da, acel Alec Baldwin - intervievează în fiecare săptămână pe cineva. Nu neapărat Cineva. Desigur, seria s-a deschis cu Michael Douglas şi-a continuat cu nume precum Billy Joel, Thom Yorke, Chris Rock sau David Letterman. Indiferent dacă e vorba de un fotbalist profesionist, director de închisoare sau dirijor celebru, întrebările directe şi incisive (dar nu sâcâitoare), contrabalansate de autoironia de tip 30 Rock a domnului Baldwin, îşi ating ţinta, de fiecare dată, şi ne dezvăluie The Thing - acel detaliu pe care nu l-am fi bănuit niciodată despre cineva pe care ne închipuiam că îl ştim atât de bine. Cineva precum Alec Baldwin, de pildă.
 
The Moth
True stories. Told live. Without notes. Din 1997, The Moth umple săli de oameni veniţi să asculte alţi oameni care spun poveşti. Poveşti adevărate. Poveşti personale. Unele foarte personale. Poveşti care te fac să râzi de unul singur în tramvai. Poveşti care te cutremură. Secrete. Amintiri. Emoţii. Povestea celor de la The Moth e spectaculoasă în sine: o mână de voluntari entuziaşti care au resuscitat de unii singuri arta şi meşteşugul povestirii - cel mai vechi gen literar. Briliant (dar dă dependenţă...).
 
New York Times: Music Popcast
Trei critici muzicali de la The New York Times discută ultimele apariţii din muzica mai mult sau mai puţin pop(ulară), nume mari şi nume care ar trebui să fie sau urmează să ajungă mari. Justin Timberlake feat. Mariza feat. Laura Mvula (?) Unul dintre cei trei, Jon Caramanica, e de un sarcasm care ar merita probabil un podcast separat. Ascultaţi episodul A Coachella Debrief şi-o să-mi daţi dreptate.
 
Real Time with Bill Maher
Comedian(t)ul favorit al liberalilor americani are o emisiune săptămânală pe HBO care e reluată în acest podcast (plus câteva minute de Overtime, disponibile numai online). Invitaţii lui Bill Maher sunt nişte vârfuri în domeniile în care activează (politică, jurnalism, învăţământ, divertisment, etc.) doar că... provin din tabere politice / religioase / ideologice adverse - o reţetă sigură de gâlceavă şi antren.
 
New Yorker: Out Loud
Un adevărat supliment audio gratuit al revistei The New Yorker. Prin intermediul podcastului, autorii din revista care a perfectat genul publicistic numit long-form journalism au ocazia să adauge încă o dimensiune articolelor proprii sau, dimpotrivă, să distileze investigaţii complexe ori portrete multidimensionale în doar câteva fraze bine alese. Un podcast de categorie grea.
 
KCRW's The Treatment
În hollywoodeză, treatment = concise overview of a screenplay. În podcastul cu acelaşi nume, criticul de film Elvis Mitchell aplică un tratament foarte meticulos oaspeţilor săi: actori sau regizori de calibru. Elvis are un nivel de cunoştinţe în domeniul filmului care se situează undeva la limita dintre enciclopedic şi inuman. Am avut ocazia să-l cunosc pe Elvis la festivalul de film de la Toronto: credeţi-mă că inteligenţa lui e aproape înspăimântătoare. Cel mai tare mă amuză cazurile (dese) în care comentariile lui Elvis despre opera interlocutorilor suscită reacţii de genul "Yeah, I've never thought about that but I guess that's what I wanted to say with my movies..." Un podcast de categorie super-grea.

New Yorker: Fiction
Un autor publicat de New Yorker - alde Margaret Atwood, Salman Rushdie, Julian Barnes, Junot Diaz, dar şi nume mai puţin sonore - citeşte o lucrare de ficţiune favorită din celebrul săptămânal, care (sau al cărei autor) i-a marcat cariera (sau chiar existenţa). Mi se pare fascinant să ascult vocea unui scriitor pe care nu l-am auzit decât "în capul meu", şi care de (cele mai) multe ori sună complet diferit...
 
NPR: Wait Wait... Don't Tell Me! & Friday Night Comedy from BBC 4
Am combinat ultimele două podcasturi de pe listă pentru că, deşi le desparte un ocean, au formate aproape identice: un grup de comici se reunesc pe postul public de radio, se întrec într-un news quiz şi discută ştirile săptămânii. Improvizate sau nu, schimburile de replici sunt hilare, spumoase şi ireverenţioase. Un ping pong nebun de glumiţe, apropouri şi jocuri de cuvinte. Ideal pentru cineva care, să zicem, nu are televizor şi vrea să se ţină la curent cu noutăţile din lume fără să se supună torturilor numite televiziuni de ştiri sau să se piardă in hăţişurile Internetului.

0 comentarii

Publicitate

Sus