Lista lui Corin. 10 din 2004

Care va să zică... Să le numărăm, coane Răzvanică:

1. Lost in translation / Rătăciţi printre cuvinte - cel mai mare film mic al anului 2003 (fie, 2004, deşi s-a lansat în septembrie 2003). Cum ziceam mai an, "un film care nu se grăbeşte nicăieri, deşi poate merge oriunde, un film intim, trist, sarcastic, romantic, despre care e greu să vorbeşti pentru că multe lucruri rămîn nespuse. Un film despre înstrăinare care mi-a mers la suflet."

2. Eternal Sunshine of the Spotless Mind / Strălucirea eternă a minţii neprihănite - Eterna strălucire a minţii lui Charlie Kaufman (ne) loveşte din nou! Pentru mai multe detalii, vezi compunerea insolită dintr-o marţi... însorită.

3. The Incredibles / Incredibilii - Doar o vorbă să mai spun: Pixar... Nu ştiu ce-or mînca oamenii ăia la micul dejun de-s aşa inspiraţi dar, vorba doamnei din When Harry Met Sally: "I’ll have what she’s having!" Am avut privilegiul să văd filmul într-o sală tixită (ceea ce nu se prea vede la cinematograful meu de cartier) cu ţînci care şi-au adus părinţii la film şi invers. Am văzut o sală care făcea valuri ca la Olimpiadă - copii rîdeau la anumite gaguri şi referinţe "culturale", precum jocurile video, iar părinţii la altele, gen clins d’oeil la comics-urile clasice sau haute couture... Genul meu de film: după care te ţii c-o mînă de burta şi cu una de cap (pus pe gînduri fiind...). Multiplă desfătare!

4. Garden State - Pentru Natalie Portman şi Zach Braff, cu dragoste şi abjecţie. Cine a văzut Scrubs (un serial TV care te lăsa cu dureri de burta, un fel de ER cu fraţii Marx) şi Closer - în care Natalie Portman face primul rol de "om mare" şi fură ditamai filmul de sub nasul lui J & J (Jude & Julia) -, ştie de ce... Apropo, Closer ar fi trebuit să fie şi el adus în România în timp util ca să îşi găsească un bine-meritat loc în topul de faţă...

5. American splendor / Splendoare americană (alt film din 2003) - Pentru Paul Giamatti, actorul care a revoluţionat conceptul de Neica Nimeni - ceea ce-mi aduce aminte de Sideways, un alt film mic ce n-ar fi trebuit să lipsească din top... Adaptare ingenioasă a comics-urilor autobiografice cu acelaşi nume de Harvey Pekar, American Splendor va deveni în curînd un clasic "minor".

6. Fahrenheit 9/11 - Ştiu că dl. Moore nu e iubit (mai) de nimeni în România, că e acuzat - pe drept cuvînt - de partizanat (ca şi cum ar fi depus vreun jurămînt de echidistanţă), că Fahrenheit 9/11 a fost desfiinţat (din punct de vedere, cum să-i zic? estetic? artistic?) de critici mai mult sau mai puţin renumiţi, în general că hîr, că mîr... Un lucru e clar: individul e cînd moron, cînd pur şi simplu evil şi cineva trebuia s-o spună, fie şi-ntr-un documentar care are hibele lui. Punct (tot de vedere...) şi de la capăt (4 more years...)!

7. Dogville (2003) - Cum ar veni, life’s a bitch (and then you die). Straniu, intens, măiastru, inovator, controversat, fie îl iubeşti, fie îl urăşti. Altfel spus, Von Trier.

8. Mystic River / Misterele fluviului (2003) - încă un clasic marca Eastwood. Un film despre insuportabila povară a vinovăţiei, despre durerea ajunsă la paroxism, despre secrete nespuse şi suspiciuni neîmpărtăşite. Un film în care Clint Eastwood scoate untul (şi fierea) din actorii săi iar noi ne bucurăm de un asemenea festin(a) lent(e) - dar profund, precum rîul cu pricina.

9. In America / În America (ăsta-i film de Cinemateca dat fiind c-a avut premiera la Festivalul Internaţional de Film de la Toronto din 2002!...) - Feel-good movie of the year (deşi două din personajele principale mor - unul înainte de începutul filmului, altul către sfîrşit...)! L-aş pune într-o secţiune separată - laolaltă cu Dirty Pretty Things, pe cît de diferit, pe atît de valoros - să-i zicem secţiunea "Cele mai bune filme cu imigranţi (dar nu neapărat despre imigranţi) ale anului". Miracolul acestui film e că, deşi ameninţat de o baie de sirop, In America se salvează (în mare măsură) de sentimentalisme inutile, rămînînd cel mai personal film al lui Jim Sheridan de pînă acum (cît de personal, se vede în dedicaţia de pe genericul de final), un film despre durerea pierderii unei fiinţe dragi.

10. Pieces of April / Cina cu bucluc (2003) - Pentru că nu se poate top fără un film cu Patricia Clarkson, fie el şi unul pe care l-am văzut acum aproape doi ani... Un film inteligent precum d-na Clarkson şi zvelt precum d-ra Hudson. Alt film cu o premiză plîngăcioasă care nu sfîrşeşte însiropat. Două mici dezamăgiri: 1. filmul sfîrşeşte brusc cînd începe cina pentru care toată lumea (inclusiv noi, spectatorii) s-a pregătit tot filmul şi 2. rolul lui Sean (just Jack...) Hayes pictat în tuşe prea groase... PS: menţiune specială pentru cel mai prost tradus titlu de film al anului!

Privind înapoi (fără mînie, doar cu mahmureala specifică anotimpului) la un an fără hituri majore & vaccinate (să mă iertaţi c-am fluierat în catedrala hollywoodiană), ce-mi văd ochii? O listă cu filme mici, dar care "pot", filme tandre, care-ţi merg la inimă, dar nu-ţi blochează arterele, multe isteţe foc, cîteva cu potenţialul de a deveni piese "de colecţie". Ceea ce ne / vă dorim şi pentru anul care vine, vine, calcă totul în picioare.

În rest, urările de bine aferente începutului de an, sau, cum bine zicea Ed Norton în The 25th hour: "Champagne for my real friends and real pain for my sham friends!"

(Toronto, 7 ianuarie 2005)