Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Semnal editorial

Dragoste virtuală


Daniel Glattauer, traducere de Gabriella Eftimie

14.08.2013
Editura Trei
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Daniel Glattauer
Dragoste virtuală
Editura Trei, 2012

Traducere din germană de Gabriella Eftimie



*****
Intro

Daniel Glattauer s-a născut la Viena în 1960. Este scriitor şi jurnalist. Din 1989 ţine o rubrică în Der Standard, iar articolele sale au fost reunite în trei volume. În 2011 a apărut romanul Toate cele şapte valuri / Alle Sieben Wellen, o continuare a poveştii din Dragoste virtuală. Romanul de faţă a devenit un bestseller uriaş, atât în Germania, unde a fost publicat prima dată, cât şi în SUA, UK, Franţa, Spania etc. Este o carte pe care nu o poţi citi altfel decât cu plăcere.
*
Povestea dintre Leo Leike şi Emmi Rothner începe de la un e-mail prin care Emmi solicită anularea abonamentului la o revistă. Greşeşte însă adresa destinatarului şi mesajul ei ajunge la Leo, care, politicos, îi răspunde, amuzându-se pe seama tonului ei protocolar. Emmi îi scrie, la rândul său. Sunt suficiente câteva scurte schimburi de mesaje on-line şi cei doi îşi dau seama că sunt atraşi unul de celălalt. În scurt timp, ajung să flirteze, să-şi facă mărturisiri şi să-şi împărtăşească secretele şi dorinţele cele mai intime. Tensiunea erotică se acumulează şi pare doar o chestiune de timp până ca Leo şi Emmi să se întâlnească faţă în faţă. Dar amână întruna momentul: perspectiva de a se cunoaşte direct îi entuziasmează şi îi nelinişteşte totodată. În plus, Emmi are o căsnicie fericită. Oare ceea ce simte unul pentru altul va rezista unei întâlniri reale?

"Scrie-mi, Emmi. A scrie e la fel cu a săruta. E ca şi când te-ai săruta fără buze. E un fel de a te săruta cu mintea."
"O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet." (New Books Magazine)
"Dragoste virtuală sau: cum se poate naşte o poveste fermecătoare de iubire dintr-un schimb de e-mailuri." (Daily Mirror)
"Unul dintre cele mai frumoase dialoguri între îndrăgostiţi din literatura modernă." (Der Spiegel)
"Un love story tipic zilelor noastre, cu un sfârşit pe cât de neaşteptat, pe atât de inevitabil." (The Guardian)

***
Fragment

 
15 ianuarie
Subject: Anulare abonament
Aş dori să renunţ la abonament. Se poate şi pe această cale? Numai bine, E. Rothner.

După 18 zile
Subject: Anulare abonament
Aş dori să renunţ la abonamentul meu. Se poate prin e-mail? Solicit un răspuns scurt.
Numai bine, E. Rothner.

După 33 de zile
Subject: Anulare abonament
Stimaţi domni şi stimate doamne de la editura Like! În cazul în care continuaţi să-mi ignoraţi încercările de a renunţa la abonament şi continuaţi să-mi trimiteţi revista - din păcate, din ce în ce mai slabă calitativ - mă simt obligată să vă avertizez că n-am să mai plătesc niciun sfanţ!
Numai bine, E. Rothner.

După opt minute
Reply:
Adresă greşită. Aceasta este o adresă privată, respectiv: woerter@leike.com. Dumneavoastră doriţi să-i contactaţi pe cei de la woerter@like.com. Sunteţi a treia persoană care-mi scrie în legătură cu o suspendare de abonament. Revista aceea pare chiar oribilă!

După cinci minute
RE:
Ah, mă scuzaţi! Mulţumesc pentru lămuriri. Salutări, E.R.

Nouă luni mai târziu
No subject
Crăciun fericit şi La Mulţi Ani vă doreşte Emmi Rothner.

După două minute
Reply:
Dragă Emmi Rothner, noi nu ne cunoaştem, aş putea spune, mai deloc. Dar cu toate acestea, ţin să vă mulţumesc pentru mass-mailul drăguţ şi extrem de original! Trebuie să vă mărturisesc că îmi plac la nebunie mass-mailurile trimise maselor din care nici măcar nu fac parte. Nb, Leo Leike.

După 18 minute
RE:
Mă scuzaţi pentru deranj, domnule Nb Leike. V-am inclus din greşeală în lista cu clienţii mei pentru că acum câteva luni am vrut să renunţ la un abonament şi am nimerit, se pare, la dumneavoastră. O să vă şterg imediat.

P.S.: Iar dacă vă vine în minte o formulă mai originală pentru "Crăciun fericit şi La Mulţi Ani!" atunci când vreţi să-i uraţi cuiva "Crăciun fericit şi La Mulţi Ani!", vă rog să mă instruiţi şi pe mine! Până una-alta: Crăciun fericit şi La Mulţi Ani! E. Rothner.

După şase minute
Reply:
Vă doresc sărbători fericite şi mă bucur pentru noul an care se va adăuga celor optzeci pe care i-aţi petrecut până acum cu atâta folos! Şi în cazul în care v-aţi abonat şi la câteva zile mai proaste, renunţaţi liniştită - şi din greşeală - la abonament! Aştept să-mi scrieţi. Leo Leike.

Trei minute mai târziu
RE:
Sunt impresionată! Nb, E.R.

După 38 de zile
Subject: Niciun euro în plus!
Stimată conducere a editurii Like, m-am dezabonat de cinci ori de la revista dumneavoastră, de trei ori în scris şi de două ori prin telefon (am vorbit cu o doamnă Hahn). În cazul în care continuaţi să mi-o trimiteţi, voi considera acest lucru o favoare personală. Voi păstra, de asemenea, şi ordinul de plată în valoare de 186 de euro, drept suvenir, ca să-mi amintesc de revista Like şi atunci când n-o s-o mai primesc deloc. Dar nu vă aşteptaţi să plătesc pentru asta. Cu deosebit respect, E. Rothner.

Două ore mai târziu
Reply:
Dragă doamnă Rothner, o faceţi dinadins? Sau v-aţi abonat la zile proaste? Nb, Leo Leike.

15 minute mai târziu
RE:
Dragă domnule Leike, de data asta chiar mă simt prost. Se pare că sufăr de o miopie cronică atunci când vine vorba de grupul "ei" sau mai bine zis de literele "e" şi "i". Când scriu repede şi trebuie să bat tasta "i", ating tot timpul şi tasta cu "e". E ca şi când cele două degete mijlocii s-ar duela pentru tastele respective. Degetul stâng o ia tot timpul înaintea celui drept. Şi asta pentru că sunt stângace din naştere, doar că la şcoală m-au învăţat să scriu şi cu dreapta. Lucru pe care mâna stângă nu mi l-a iertat nici acum. Vârful degetului mijlociu apasă tot timpul pe "e", înainte ca dreptul să fi apăsat pe litera "i". Îmi cer scuze pentru deranj, n-o să se mai întâmple (probabil).
O seară frumoasă în continuare, E. Rothner.

Patru minute mai târziu
Reply:
Dragă doamnă Rothner, pot să vă pun o întrebare?
Şi încă una: cât timp v-a luat să-mi scrieţi e-mailul referitor la greşeala cu "ei"? Nb, Leo Leike.

Trei minute mai târziu
RE:
Răspund cu două întrebări: Cât credeţi? Şi de ce întrebaţi?

Opt minute mai târziu
Reply:
Presupun că nu v-a luat mai mult de douăzeci de secunde. În acest caz, vă felicit: aţi reuşit să-mi comunicaţi ceva fără nicio greşeală. Şi m-aţi făcut să râd pe sub mustaţă, ceva ce în seara asta n-o să-i mai reuşească nimănui. Referitor la cea de-a doua întrebare, de ce vă întreb: în prezent, mă ocup de cercetarea limbajului folosit în e-mailuri. Şi-n final, permiteţi-mi să vă mai întreb ceva: nu-i aşa că nu v-a luat mai mult de douăzeci de secunde?

Trei minute mai târziu
Aşa, deci! Spuneţi că vă ocupaţi cu cercetarea e-mailurilor. Sună palpitant, chiar dacă între timp încep să mă simt ca un şoarece de laborator. Dar nu contează. Aveţi cumva şi o pagină personală? Dacă nu, nu vreţi să vă faceţi una? Dacă da, nu vreţi una mai frumoasă? Vă întreb pentru că eu mă ocup de homepage-uri. (Până acum mi-au trebuit fix zece secunde, am cronometrat, să ştiţi. Dar de data asta era vorba de o discuţie mai formală, de afaceri. Astea alunecă mai uşor.)
Cât despre e-mailul meu referitor la greşeala cu "e" şi "i", îmi pare rău să vă spun, dar aţi estimat fals. Mailul ăla mi-a răpit din viaţă nici mai mult, nici mai puţin de trei minute. Eh, dar cine ştie, poate c-o să-mi folosească la ceva la un moment dat... Un singur lucru mă mai interesează: de ce aţi presupus că nu mi-au trebuit mai mult de douăzeci de secunde pentru e-mailul cu greşelile? Şi înainte de a vă lăsa în pace definitiv (asta în cazul în care cei de la revista Like nu-mi mai trimit vreo factură), aş vrea să vă mai întreb ceva. Mai sus, aţi scris aşa: "Pot să vă pun o întrebare? Şi încă una: cât timp v-a luat să...?" ş.a.m.d. Referitor la asta, aş mai avea două întrebări. Mai întâi: cât timp v-a luat să inventaţi gluma aceea? Şi-n al doilea rând: aşa se manifestă simţul umorului la dumneavoastră?

După o oră şi jumătate
Reply:
Dragă doamnă necunoscută, o să vă răspund mâine dimineaţă. Acum trebuie să închid calculatorul. O seară plăcută sau noapte bună, după caz. Leo Leike.

Patru zile mai târziu
Subject: Întrebări directe
Dragă doamnă Rothner, îmi cer scuze că vă scriu abia acum, dar, din păcate, în ultimul timp situaţia e cam turbulentă în ceea ce mă priveşte. M-aţi întrebat de ce am presupus (cu totul greşit) că n-aţi avut nevoie de mai mult de douăzeci de secunde pentru a-mi prezenta situaţia legată de greşeala cu "ei". Păi, pentru că e-mailurile dumneavoastră se "îngurgitează" foarte uşor, dacă-mi permiteţi o exprimare mai stângace. Aş fi jurat că sunteţi o persoană care vorbeşte şi scrie repede, genul "plin de viaţă" pentru care ziua nu trece niciodată destul de repede. Când vă citesc e-mailurile, nu-mi dau seama unde sunt pauzele. Mailurile dumneavoastră par puternice, scrise dintr-o suflare, pline de energie, spontane şi, da, chiar un pic emoţionante. Persoanele cu hipotensiune nu scriu aşa, asta-i clar. Mie mi se pare că ideile
şi gândurile dumneavoastră sunt exprimate spontan, pe măsură ce apar. În plus, am detectat şi o mare siguranţă în exprimare şi o mânuire precisă, pricepută a cuvintelor. Dar dacă-mi spuneţi că v-au trebuit trei minute, atunci se pare că mi-am făcut o imagine greşită despre dumneavoastră.
Din păcate, m-aţi întrebat şi de simţul umorului. Ăsta e un capitol cam trist. Omul ar trebui să descopere la sine cel puţin un lucru amuzant ca să aibă umor.
Şi sincer să fiu, în clipa de faţă, eu, unul, nu găsesc la mine nimic amuzant. Când mă gândesc la ultimele zile şi săptămâni, îmi piere cheful. Dar asta ţine de ceva strict personal şi n-are ce căuta aici. În orice caz, vă mulţumesc pentru stilul dumneavoastră care mă revigorează mereu. Mi-a făcut deosebită plăcere să discut cu dumneavoastră. Astea fiind spuse, eu zic că, de bine, de rău, v-am răspuns la toate întrebările. Dar dacă, din greşeală, nimeriţi din nou adresa mea, o să mă bucur. Însă, vă rog frumos: dezabonaţi-vă odată de la revista aia, că începe să fie prea de tot! Sau s-o fac eu în locul dumneavoastră? Cu drag, Leo Leike.

După 40 de minute
Reply:
Dragă domnule Leike, vreau să vă mărturisesc ceva: într-adevăr, n-am avut nevoie de mai mult de douăzeci de secunde pentru mailul referitor la greşeli. Doar că mi-a sărit muştarul când mi-am dat seama ce părere v-aţi făcut despre mine şi că mă consideraţi o persoană care frunzăreşte aşa, pur şi simplu, mailurile, fără să-i pese. În privinţa asta aveţi dreptate, recunosc, dar n-aveaţi dreptul să ştiţi dinainte. Şi, OK: chiar dacă (momentan) v-a pierit simţul umorului, e clar că vă pricepeţi foarte bine la mailuri. Mi-a plăcut cum m-aţi "citit", aşa, dintr-un foc! Sunteţi profesor de germanistică? Cu drag, Emmi "Cea de Viaţă" Rothner.

După 18 zile
Subject: Salutare
Salutare, domnule Leike, voiam doar să vă spun că cei de la Like nu mi-au mai trimis revista. Aţi intervenit cumva dumneavoastră? Oricum, nu mă supăr dacă-mi mai scrieţi câte ceva. De pildă, nici acum nu ştiu dacă sunteţi sau nu profesor. Google nu vă cunoaşte, asta-i clar, sau dacă da, se pare că şi-a propus să vă camufleze cât mai bine. Cu umorul cum mai staţi? Că doar e carnavalul, nu-i aşa? Acolo n-o să aveţi concurenţă. Cu drag, Emmi Rothner.

După două ore
RE:
Dragă doamnă Rothner, mă bucur că-mi scrieţi, vă duceam deja dorul. Tocmai mă pregăteam să-mi fac un abonament la revista Like. (Atenţie, glumă la orizont!) Şi spuneţi că m-aţi căutat pe Google? Asta mi se pare deosebit de măgulitor. Dar faptul că v-am făcut impresie de "Profesor" nu mă coafează, sincer, deloc. Credeţi că-s un bătrân hodorogit, nu-i aşa? Un tip rigid, pedant şi atotştiutor. Ei, bine, să ştiţi că n-o să mă strofoc să vă dovedesc contrariul - ar fi un pic ridicol. Se pare că, mai nou, scriu într-un stil care mă face să par mai matur decât sunt. În schimb, pe dumneavoastră vă suspectez că scrieţi într-un stil mai tineresc şi că, de fapt, sunteţi mai în vârstă decât păreţi. Apropo, eu sunt consilier în domeniul comunicaţiilor şi asistent universitar la Psiholingvistică. În prezent, eu şi colegii mei lucrăm la un studiu referitor la influenţa corespondenţei electronice asupra comportamentului verbal şi - partea şi mai interesantă - la rolul e-mailului ca mijloc de transmitere a sentimentelor.
De asta am tendinţa să folosesc jargonul profesional, dar pe viitor promit c-am să mă abţin.
Astea fiind spuse, vă doresc să treceţi cu bine peste festivităţile carnavalului! După cum vă cunosc, sunt sigur că v-aţi înarmat deja cu un întreg contingent de nasuri roşii şi trompete.:-)
Cu drag, Leo Leike.

După 22 de minute
RE:
Dragă domnule psiholingvist, acum e rândul meu să vă testez: ce credeţi, care a fost fraza care m-a impresionat cel mai mult din e-mailul pe care tocmai l-am primit, fraza pe care am considerat-o atât de interesantă, încât mi-a venit să vă pun imediat o întrebare (asta dacă n-aş fi ţinut să vă testez mai întâi)?
Şi încă un sfat prietenesc, în legătură cu simţul umorului la dumneavoastră: să ştiţi că propoziţia "Tocmai mă pregăteam să-mi fac un abonament la revista Like" mai-mai să-mi dea speranţe! Dar completarea din paranteză "(Atenţie, glumă la orizont!)" a stricat tot. Daţi-le încolo de paranteze! La fel de haioasă mi s-a părut şi faza cu nasurile roşii şi trompetele. E clar că avem acelaşi umor absurd. Dar lăsaţi-mă să-mi dau seama singură când sunteţi ironic, n-are rost să împodobiţi pagina cu un smiley. Îmi face plăcere să vă ţin de vorbă. Cu drag, Emmi Rothner.

După zece minute
Reply:
Dragă Emmi Rothner, vă mulţumesc pentru sfaturile legate de simţul umorului. Până la urmă, o să mă transformaţi într-un tip haios. Şi mai multe mulţumiri pentru test! Asta îmi dă ocazia să vă demonstrez că nu sunt (deloc) genul de "profesor bătrân şi egomaniac" pe care vi-l imaginaţi. Dacă aş fi aşa, aş presupune că cea mai interesantă propoziţie vi se pare cea cu: "În prezent, eu şi colegii mei lucrăm la un studiu... rolul e-mailului ca mijloc de transmitere a sentimentelor". Dar sunt sigur că cel mai mult v-a plăcut propoziţia cu "În schimb, pe dumneavoastră vă suspectez că scrieţi într-un stil mai tineresc şi că, de fapt, sunteţi mai în vârstă decât păreţi". De unde se naşte şi următoarea întrebare: de ce o fi tras concluzia asta? Şi încă una: cât de bătrână mă crede, de fapt? Am sau n-am dreptate?

După opt minute
RE:
Leo Leike, eşti un tip dat dracului! Aşa, şi acum aştept argumente clare: de ce credeţi că sunt mai bătrână decât stilul în care scriu? Sau, mai exact: cât de tineresc e stilul meu? Şi cât de bătrână sunt eu? Şi de ce? Şi dacă tot aţi rezolvat ghicitorile de mai sus, spuneţi-mi şi ce număr port la pantof. Cu drag, Emmi. Să ştiţi că mă amuz pe cinste cu dumneavoastră.

După 45 de minute
Reply:
Scrieţi ca o persoană de 30 de ani. Dar aveţi în jur de 40. 42, să zicem. De unde mi-am dat seama? O femeie de 30 de ani nu citeşte revista Like. Vârsta medie a abonaţilor revistei Like se situează undeva la 50 de ani. Dar dumneavoastră sunteţi clar mai tânără pentru că vă ocupaţi de homepage-uri, ceea ce înseamnă c-aţi putea avea în jur de 30 sau chiar mai puţin. Pe de altă parte, o persoană de 30 de ani nu le trimite mass-mailuri cu "Crăciun fericit şi La Mulţi Ani" clienţilor săi. Şi, în sfârşit: vă numiţi Emmi, adică Emma. Cunosc trei Emma şi toate au peste 40. La 30 de ani, o femeie nu se numeşte Emma. Ăsta nu-i un nume potrivit pentru o fată sub 20, ca să nu mai zic că, dacă aţi avea sub 20, aţi folosi cuvinte precum "cool", "demenţial", "marfă", "mega", "heavy" sau altele de genul ăsta. În plus, n-aţi începe propoziţiile cu majusculă şi nici n-aţi folosi propoziţii complete. Şi-n general aţi avea lucruri mai bune de făcut decât să vă întreţineţi cu un pseudo profesor lipsit de simţul umorului şi să vă amuzaţi de cât de tânără sau de bătrână vă crede. Şi încă ceva, referitor la numele "Emmi". Atunci când o persoană se cheamă Emma şi se manifestă mai tinereşte în scris, pentru că se simte mult mai tânără decât e, să zicem, acea persoană n-o să se semneze niciodată cu Emma, ci cu Emmi. Aşadar, concluzia, dragă Emmi Rothner, e că, deşi aveţi 42 de ani, scrieţi ca o persoană de 30. Am sau n-am dreptate? Iar la pantof purtaţi numărul 36. Sunteţi minionă, firavă şi energică şi aveţi părul scurt, castaniu. Şi vorbiţi repede, fără să trageţi prea des aer în piept.
Nu-i aşa? O seară frumoasă, Leo Leike.

În ziua următoare
Subject:???
Dragă doamnă Rothner, nu cumva v-aţi supărat? Aşa e, nu vă cunosc. De unde să ştiu câţi ani aveţi? Puteţi să aveţi 20 sau 60, ambele sunt posibile. Poate că aveţi 1,90 şi
100 de kilograme. Sau poate că purtaţi 46 la pantof - şi de aceea, n-aveţi decât trei perechi, făcute la comandă. De asta aţi renunţat la abonamentul Like, ca să vă permiteţi şi-o a patra pereche şi tot din cauza asta vă daţi bine pe lângă clienţii dumneavoastră cu urări de "Crăciun fericit". Aşa că, vă rog, nu vă supăraţi pe mine. Eu chiar m-am distrat atunci când v-am făcut acel portret aproximativ şi acelaşi lucru am încercat să vi-l transmit prin acele detalii exagerat de precise. Chiar n-am vrut să vă jignesc. Cu drag, Leo Leike.

Două ore mai târziu
RE:
Dragă domnule "profesor", îmi place umorul dumneavoastră pentru că abia dacă se deosebeşte de sinceritatea cronică, şi tocmai de aceea pare atât de extrem!! Vă scriu din nou mâine. Abia aştept! Emmi.

Peste şapte minute
Reply:
Mersi! Acum o să pot să dorm liniştit. Leo.

În ziua următoare
Subject: Încălcarea limitelor bunului-simţ
Dragă Leo, pe "Leike" o să-l las deoparte. Puteţi să procedaţi la fel cu "Rothner". Mi-a plăcut la nebunie mailul pe care mi l-aţi trimis ieri, l-am citit de mai multe ori. Vreau să vă fac un compliment. Mi se pare grozav că vă puteţi dedica unei persoane pe care n-o cunoaşteţi, pe care n-aţi văzut-o niciodată şi pe care probabil n-o s-o vedeţi niciodată, de la care nu vă aşteptaţi la nimic şi din partea căreia nu ştiţi dacă vă puteţi aştepta la ceva concret. E un comportament masculin oarecum atipic, şi tocmai de aceea îl apreciez. Am vrut să vă spun asta o singură dată, aşa, ca să ştim de pe ce poziţii plecăm. Şi acum să vă răspund în câteva subpuncte:
1) Văd c-aţi dezvoltat o adevărată psihoză faţă de mass-mailurile de Crăciun! Când aţi căpătat boala aceasta? Am impresia că vedeţi negru în faţa ochilor dacă cineva vă urează "Crăciun fericit şi La Mulţi Ani!" Bine, fie, vă promit că n-o să vă mai urez niciodată aşa ceva! Oricum, mi se pare uluitor că vreţi să ghiciţi vârsta cuiva din simplul fapt că v-a urat "Crăciun fericit şi La Mulţi Ani!" Dac-aş fi scris "Crăciun fericit şi un An Nou la fel de fericit!", aş fi părut cu zece ani mai tânără?
2) Îmi pare rău, dragă Leo, domnule psiholingvist, dar mi se pare un pic de modă veche şi "profesoresc" să zici că o femeie nu poate să aibă mai puţin de 20 de ani dacă nu foloseşte cuvinte precum "cool", "marfă" sau "heavy". Asta nu înseamnă că mă străduiesc să scriu peste măsură de tinereşte. Dar, cine ştie?
3) Spuneţi că scriu ca o femeie de 30 de ani. Dar mai spuneţi că o femeie de 30 de ani nu citeşte revista Like. Mă simt obligată să vă dau explicaţii: abonamentul pentru revista Like îl făcusem pentru maică-mea. Ei, şi-acum ce ziceţi? Sunt mai tânără decât par după scris?
4) Din păcate, cu această întrebare filozofică va trebui să vă las să vă descurcaţi singur. Asta fiindcă am o întâlnire. (Curs de film? Şcoală de dans? Manichiură? Ceai dansant? O să vă las să alegeţi, după bunul plac.)
O zi frumoasă în continuare, Leo! Emmi.

După trei minute
RE:
Ah, da, Leo, şi mai vreau să vă mărturisesc ceva: aţi fost pe aproape în ceea ce priveşte numărul de la pantof. De fapt, port 37. (Dar nu-mi trimiteţi nicio pereche, că am destule.)

După trei zile
Subject: Ceva lipseşte
Dragă Leo, dacă timp de trei zile nu-mi scrieţi, am următoarele reacţii: 1) Sunt foarte surprinsă. 2) Simt că-mi lipseşte ceva.
Niciuna din ele nu-mi face plăcere. Faceţi ceva în sensul ăsta! Emmi.

În ziua următoare
Subject: În sfârşit, l-am trimis!
Dragă Emmi, ca să mă apăr, pot vă spun că v-am scris în fiecare zi, doar că nu v-am trimis nimic. Ba dimpotrivă, le-am şters pe toate. Şi asta fiindcă mi se pare c-am ajuns la un punct sensibil al conversaţiei noastre. Se pare că această Emmi care poartă mărimea 37 la pantofi începe să mă intereseze mai mult decât ar fi cazul, dacă e să mă iau după reguli. Şi dacă această Emmi care poartă 37 la pantofi îmi spune din start că "probabil n-o să ne vedem niciodată", atunci eu nu pot decât să-i dau dreptate şi să-i împărtăşesc părerea. Faptul că plecăm de la premisa asta mi se pare un lucru foarte, foarte inteligent. N-aş vrea ca discuţiile noastre să se coboare la nivelul unor trăncăneli stupide, gen "anunţuri matrimoniale" sau "chat".
Trimit totuşi şi acest mail ca să umplu cu ceva mailbox-ul lui Emmi, cea cu mărimea 37 la pantofi. (Textul în sine nu e deloc incitant, ştiu, şi nu-i decât un fragment din ceea ce voiam să vă scriu, de fapt.)
Cu drag, Leo.

După 23 de minute
RE:
Aha, deci psiholingvistul Leo nu vrea să ştie cum arată Emmi cea cu mărimea 37 la pantofi. Leo, să ştiţi că nu vă cred! Toţi bărbaţii vor să afle cum arată o femeie cu care vorbesc şi pe care n-au văzut-o niciodată. Şi asta cât mai repede. Abia după aia se decid dacă mai vor să discute cu ea. N-am dreptate? Cu prietenie, acea Emmi cu mărimea 37 la pantofi.

După opt minute
Reply:
De data asta v-aţi vărsat oful mai mult, nu-i aşa? Dacă-mi trimiteţi astfel de răspunsuri, nici nu mai vreau să aflu cum arătaţi. Oricum vă am în faţa ochilor. Şi pentru asta nici măcar n-am nevoie de diplomă de psiholingvist. Leo.

După 21 de minute
RE:
Vă înşelaţi, domnule Leo. V-am scris cât se poate de calm. Ar trebui să mă vedeţi atunci când îmi vărs oful. Şi mi se pare că în general evitaţi să-mi răspundeţi la întrebări, nu-i aşa? (De fapt, mă întreb cum arătaţi atunci când ziceţi: "Am dreptate?") Dar să mă întorc la mailul dumneavoastră. Care mi se pare cam alandala, sincer. Constat, de pildă, că:
1) Îmi scrieţi mailuri, dar nu mi le trimiteţi.
2) Încep să vă interesez mai mult decât ar fi cazul, dacă e "să vă luaţi după reguli". Ce-o mai fi însemnând
şi asta? Oare conversaţia noastră nu are loc tocmai datorită interesului reciproc faţă de persoana celuilalt, despre care nu ştim nimic?
3) Vi se pare un lucru inteligent - ba mai mult, unul
"foarte, foarte inteligent" că n-o să ne întâlnim niciodată. Vă invidiez pentru dedicaţia şi pasiunea de care daţi dovadă când vine vorba de inteligenţă!
4) Nu vreţi prostii de genul chaturilor. Dar ce vreţi? Despre ce-ar trebui să discutăm ca să nu vă mai interesez mai mult decât ar fi cazul, dacă e să vă luaţi după "reguli"?
5) Şi, în cazul în care nu-mi răspundeţi: aţi spus că mailul acela nu-i decât un fragment din mesajul original. Nu vă sfiiţi, scrieţi-mi şi restul, liniştit. Mă bucur pentru fiecare rând! Pentru că-mi place să vă citesc, dragă Leo. Emmi.

După cinci minute
Reply:
Dragă Emmi, nu v-aţi fi simţit bine dacă nu mi-aţi fi scris cu 1), 2) şi 3). Am sau n-am dreptate? Mâine vă scriu mai pe îndelete. O seară frumoasă, Leo.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer