Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Semnal editorial

Cincizeci de umbre descătuşate


EL James, traducere de Laurenţiu Dulman

21.08.2013
Editura Trei
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
EL James
Cincizeci de umbre descătuşate
Editura Trei, 2012

Traducere de Laurenţiu Dulman
Colecţia Eroscop



*****
Intro

Cincizeci de umbre descătuşate este al treilea volum (după Cincizeci de umbre ale lui Grey şi Cincizeci de umbre întunecate) al unei trilogii care a marcat o nouă eră în industria cărţii: după ce a devenit un hit mondial ca e-book, trilogia a fost publicată în format de carte tipărită, înregistrând vânzări de 60 de milioane de exemplare în şase luni. Cele trei romane au fost traduse în peste 50 de limbi, iar apariţia lor a fost salutată de celebrele publicaţii New York Times şi Wall Street Journal. Drepturile de ecranizare a trilogiei au fost câştigate de Universal Pictures.

EL James trăieşte la Londra, este căsătorită şi are doi băieţi adolescenţi. A lucrat ca producătoare TV şi a visat întreaga viaţă să scrie cărţi pentru publicul larg.

***
Fragment
Prolog

Mami! Mami! Mami doarme pe podea. Doarme de mult timp. O pieptăn, întrucât ştiu că-i place. Dar nu se trezeşte. O scutur. Mami! Mă doare burtica. Mi-e foame. El nu e aici. Mi-e sete. În bucătărie, trag un scaun lângă chiuvetă şi beau direct de la robinet. Apa îmi împroaşcă puloverul albastru. Mami încă doarme. Mami, trezeşte-te! Stă nemişcată. E rece. Îmi aduc pătura şi o învelesc pe mami, apoi mă întind pe covorul verde şi lipicios de lângă ea. Mami încă doarme. Am două maşinuţe de jucărie. Sunt pe podea, alături de mami. Cred că mami e bolnavă. Caut ceva de mâncare. Găsesc nişte mazăre în frigider. Mănânc boabele pe îndelete. Îmi dau dureri de stomac. Dorm lângă mami. Mazărea s-a terminat. Mai e ceva în frigider. Miroase ciudat. O ling şi mi se lipeşte limba de ea. O mănânc încet. Are un gust neplăcut. Beau nişte apă. Mă joc cu maşinuţele, apoi mă culc lângă mami. Mami e atât de rece şi nu se mai trezeşte. Uşa se trânteşte de perete. O acopăr pe mami cu pătura. A venit. Căcat! strigă el. Ce pula mea s-a întâmplat? Ah, curvă nenorocită. Căcat! Pizda mă-sii! Piei din ochii mei, căcat cu ochi. Îmi dă un picior, şi mă lovesc cu capul de podea. Mă doare capul. A venit o doamnă poliţistă. Nu, nu, nu. Nu mă atinge. Nu mă atinge. Nu mă atinge. Stau lângă mami. Nu. Nu te apropia de mine. Doamna poliţistă dă pătura la o parte. Apoi mă ridică de jos. Ţip. Mami! Mami! Vreau la mami! Cuvintele au dispărut. Nu mai pot pronunţa cuvintele. Mami nu mă poate auzi. Nu mai am cuvinte.
- Christian! Christian! îl smulge vocea ei speriată din adâncul coşmarului, din adâncul disperării. Sunt aici. Sunt aici.

Christian se trezeşte, iar ea se apleacă deasupra lui, apucându-l de umeri şi scuturându-l, cu chipul chinuit de nelinişte, cu ochii albaştri măriţi şi plini de lacrimi.
- Ana - vocea lui e o şoaptă, iar gura desfigurată de panică -, eşti aici.
- Bineînţeles că sunt aici.
- Am avut un vis...
- Ştiu. Sunt aici. Sunt aici.
- Ana, îi murmură el numele - un talisman împotriva spaimei negre şi sufocante care îi străbate trupul.
- Şşş... sunt aici, îl linişteşte ea, apoi se ghemuieşte în jurul lui, cuprinzându-l cu mâinile şi picioarele ca într-un cocon, căldura ei pătrunzându-i trupul, alungând umbrele, alungând frica.

Ea e soarele, ea e lumina... ea e a lui.
- Te rog, să nu ne certăm, îi cere el cu glas răguşit, luând-o în braţe.
- Bine.
- Jurămintele. Fără supunere. Pot să fac asta. O să găsim o cale.

Vorbele i se desprind în grabă de pe buze, într-un amestec de ardoare, confuzie şi nelinişte.
- Da, o să găsim. Întotdeauna vom găsi o cale, şopteşte ea, iar buzele i se lipesc de ale lui, aducându-l înapoi în prezent.

Capitolul 1

Mă uit prin găurile umbrelei din iarbă-de-mare la cel mai albastru cer - un albastru de vară, un albastru mediteranean - şi scot un oftat de mulţumire. Soţul meu - soţul meu frumos şi sexy, cu bustul gol şi pantaloni scurţi făcuţi dintr-o pereche de blugi - citeşte o carte care prezice prăbuşirea sistemului bancar occidental. Din câte îmi pot da seama, se citeşte pe nerăsuflate. Nu l-am văzut niciodată stând atât de liniştit. Seamănă mai mult cu un student decât cu un CEO al uneia dintre cele mai mari companii private din Statele Unite.

Suntem în ultima parte a lunii de miere şi lenevim sub soarele de după-amiază pe plaja Beach Plaza Monte Carlo din Monaco, deşi nu stăm în acest hotel. Deschid ochii şi mă uit la iahtul Fair Lady, care e ancorat în port. Bineînţeles că suntem cazaţi la bordul unui iaht de lux. Construit în 1928, pluteşte maiestuos pe mare, regina tuturor iahturilor din port. Seamănă cu o jucărie cu motor. Christian îl adoră - cred că e tentat să-l cumpere. Băieţii şi jucăriile lor...

Stau întinsă pe spate şi ascult pe iPod mix-ul pe care mi l-a pregătit Christian şi moţăi în soarele după-amiezii târzii, amintindu-mi de cererea lui în căsătorie. Cererea de vis din adăpostul pentru bărci... Aproape că simt în nări mirosul florilor de câmp...

*
- Putem să ne căsătorim mâine? îmi murmură Christian la ureche.

Sunt întinsă pe pieptul lui, sub baldachinul de flori din adăpostul pentru bărci, copleşită de plăcere - tocmai am făcut dragoste.
- Hm.
- Ăsta e un da? întreabă el surprins, plin de speranţă.
- Hm.
- Un nu?
- Hm.

Îi simt zâmbetul.
- Domnişoară Steele, eşti incoerentă. Zâmbesc şi eu.
- Hm.

Izbucneşte în râs şi mă strânge în braţe cu putere, sărutându-mă pe creştet.
- Atunci mâine, în Las Vegas. Ridic capul cu un aer somnoros.
- Nu cred că părinţii mei or să fie foarte încântaţi.

Îşi plimbă degetele pe spatele meu gol, mângâindu-mă tandru.
- Ce vrei, Anastasia? Las Vegas? O nuntă mare, cu tot dichisul? Spune-mi.
- Nu mare... Doar familia şi prietenii.

Mă uit la el, emoţionată de rugămintea mută care i se citeşte în ochii cenuşii şi scânteietori. Ce vrea?
- Bine, încuviinţează el din cap. Unde? Ridic din umeri.
- Am putea s-o facem aici? întreabă el ezitant.
- Acasă la părinţii tăi? Nu i-ar deranja? Pufneşte.
- Mama ar fi în al nouălea cer.
- Bine, atunci o facem aici. Sunt sigur că mamei şi tatei o să le convină.

Mă mângâie pe păr. Oare aş putea fi mai fericită de-atât?
- Deci am stabilit locul. Acum, data.
- Cred că ar fi bine s-o întrebi pe mama ta mai întâi.
- Hm, zâmbeşte el. Dar n-o să fie mai târziu de o lună. Te vreau prea mult ca să mai aştept.
- Christian, mă ai deja. Mă ai de ceva vreme. Dar bine - o facem peste o lună.

Îl sărut pe piept - un sărut delicat şi cast -, apoi îi zâmbesc.

*
- Ai să te arzi, îmi şopteşte Christian la ureche, trezindu-mă din moţăială.
- Ard doar pentru tine, răspund eu cu cel mai dulce zâmbet de care sunt în stare.

Soarele după-amiezii târzii şi-a schimbat poziţia, iar acum sunt scăldată în razele sale. Surâde şi, cu o singură mişcare rapidă, mă trage sub umbrelă.
- Pleacă din soarele mediteranean, doamnă Grey.
- Mulţumesc pentru altruism, domnule Grey.
- Cu plăcere, doamnă Grey. Şi nu sunt deloc altruist. Dacă te arzi, n-am să te mai pot atinge.

Ridică o sprânceană, cu bucurie în ochi, şi simt că-mi creşte inima.
- Dar presupun că ştii asta şi doar îţi râzi de mine.
- Aş face eu una ca asta? pufnesc, mimând un aer inocent.
- Da, ai face una ca asta şi chiar o faci. Deseori. E unul dintre multele lucruri care îmi plac la tine.

Se apleacă şi mă sărută, muşcându-mi jucăuş buza de jos.
- Speram că o să mă mai ungi cu loţiune de bronzat, îmi ţugui eu buzele.
- Doamnă Grey, e o muncă murdară... dar e o ofertă pe care n-o pot refuza. Ridică-te în capul oaselor, îmi porunceşte el cu glas răguşit.

Fac ce-mi cere, iar el începe să mă ungă cu mişcări lente şi meticuloase ale degetelor sale suple şi puternice.
- Chiar eşti foarte frumoasă. Sunt un bărbat norocos, murmură, în timp ce degetele lui mi se plimbă pe deasupra sânilor, întinzând loţiunea.
- Da, eşti norocos, domnule Grey, îi răspund, uitându-mă la el sfios, pe sub gene.
- Eşti întruchiparea modestiei, doamnă Grey. Întoarce-te, vreau să te ung pe spate.

Zâmbind, mă întorc cu spatele, iar el îmi desface sutienul de la exorbitantul meu costum de baie.
- Cum te-ai simţi dacă aş face plajă fără sutien, la fel ca alte femei din jurul nostru? îl întreb.
- Aş fi nemulţumit, spune el fără ezitare. Nu-mi place nici că acum eşti îmbrăcată atât de sumar, adaugă, apoi se apleacă şi îmi şopteşte la ureche: Nu-ţi forţa norocul.
- E o provocare, domnule Grey?
- Nu. E o afirmaţie, doamnă Grey.

Oftez şi clatin din cap. Oh, Christian... iubitul meu posesiv, gelos şi maniac al controlului.

După ce termină, îmi dă o palmă peste fund.
- Gata, domnişorică.

BlackBerry-ul lui omniprezent şi hiperactiv bâzâie. Mă încrunt, iar el zâmbeşte superior.
- Eşti doar pentru ochii mei, doamnă Grey, ridică jucăuş dintr-o sprânceană, în chip de avertisment, apoi îmi dă încă o palmă peste fund şi se întinde pe şezlong să vorbească la telefon.

Zeiţa mea intimă începe să toarcă. Poate că în seara asta o să facem un număr de striptease doar pentru ochii lui. Zeiţa zâmbeşte cu un aer superior, ridicând o sprânceană. Surâd în sinea mea şi mă cufund iarăşi în moţăiala de după-amiază.

- Mam'selle? Un Perrier pour moi, un coca-cola light pour ma femme, s'il vous plait. Et quelque chose a manger... laissez-moi voir la carte.

Hm... Vorbirea fluentă a lui Christian în franceză mă trezeşte. Genele îmi flutură în lumina soarelui şi îl văd pe Christian uitându-se la mine, în timp ce o tânără în uniformă se îndepărtează de noi, cu tava în dreptul umărului şi cu coada ei blondă legănându-se provocator.
- Ţi-e sete? mă întreabă el.
- Da, bâigui eu somnoroasă.
- Aş putea să mă uit la tine o zi întreagă. Obosită? Mă înroşesc.
- N-am dormit suficient noaptea trecută.
- Nici eu, surâde el.

Pune BlackBerry-ul pe şezlong şi se ridică în picioare. Şortul îi atârnă pe coapse, dându-i la iveală slipul. Îşi dă jos şortul şi şlapii, iar eu îmi pierd şirul gândurilor.
- Hai să înotăm, îmi întinde el mâna, iar eu mă uit la el cu un aer dezorientat. Vrei să înoţi? mă întreabă, înclinând capul într-o parte cu un aer amuzat.

Văzând că nu-i răspund, clatină uşor din cap.
- Cred că ai nevoie de ceva care să te trezească.

Brusc, sare lângă mine şi mă ia în braţe, iar eu scot un ţipăt, fiind mai mult surprinsă decât alarmată.
- Christian, lasă-mă jos! Strig.
- Doar în mare, iubito, râde el.

Câţiva turişti de pe plajă ne urmăresc cu acel dezinteres surprins care, acum îmi dau seama, e atât de tipic franţuzesc, în timp ce Christian mă duce râzând în mare.

Mă agăţ de gâtul lui.
- N-ai să faci asta! spun cu sufletul la gură, încercând să-mi înăbuş chicotitul.

Zâmbeşte superior.
- Oh, Ana, iubita mea, n-ai învăţat nimic în scurta perioadă de când ne cunoaştem?

Mă sărută, iar eu profit de ocazie şi îmi înfig mâinile în părul lui, sărutându-l şi invadându-i gura cu limba. Inspiră adânc şi se dă în spate, cu ochi împăienjeniţi, dar precauţi.
- Îţi cunosc jocul, şopteşte, apoi se scufundă uşor în apa rece şi limpede, luându-mă cu el în timp ce buzele i se lipesc încă o dată de ale mele.

Mă înfăşor în jurul soţului meu şi uit imediat de răceala Mediteranei.
- Am crezut că vrei să înoţi, îi şoptesc eu pe buze.
- Ai reuşit să mă distragi, îmi răspunde, muşcându-mi uşor buza de jos. Dar nu cred că vreau ca oamenii decenţi din Monte Carlo să-mi vadă soţia în chinurile pasiunii.

Îmi plimb dinţii pe mandibula lui, simţindu-i pe limbă perii gâdilicioşi, fără să-mi pese nici cât negru sub unghie de oamenii decenţi din Monte Carlo.
- Ana, geme el.

Îşi înfăşoară coada mea în jurul încheieturii mâinii şi trage uşor, dându-mi capul pe spate şi expunându-mi gâtul, apoi îmi presară sărutări de la ureche până la claviculă.
- Să te duc mai departe în mare? şopteşte el.
- Da, murmur eu.

Christian merge mai departe, uitându-se la mine cu ochi calzi, jinduitori şi, în acelaşi timp, amuzaţi.
- Doamnă Grey, eşti nesăţioasă şi atât de neruşinată. Ce fel de monstru am creat?
- Un monstru potrivit pentru tine. Ai vrea să fiu altfel?
- Te vreau oricum, ştii bine. Dar nu acum. Nu în public, adaugă el, făcând semn cu capul spre plajă.

Cum?

Într-adevăr, câţiva oameni de pe plajă şi-au abandonat indiferenţa, iar acum ne urmăresc cu interes. Dintr-odată, Christian mă ia de după mijloc şi mă aruncă în aer, lăsându-mă să cad în apă şi să mă scufund sub valuri, până la nisipul moale. Ies la suprafaţă tuşind, scuipând şi chicotind.
- Christian! îl dojenesc eu cu un aer încruntat.

Credeam că o să facem dragoste în mare... şi o să bifăm încă o premieră. Christian îşi muşcă buza de jos, încercând să-şi înăbuşe amuzamentul. Îl stropesc, şi mă stropeşte şi el imediat.
- Avem toată noaptea la dispoziţie, spune el, rânjind prosteşte. Pe curând, iubito.

Se scufundă şi iese la suprafaţă un metru mai încolo, iar apoi, înotând un craul cursiv şi graţios, se îndepărtează de ţărm şi de mine.

Of! Jucăuşul şi provocatorul Cincizeci de Umbre! Duc mâna streaşină la ochi şi îl urmăresc îndepărtându-se. Ce mult îi place să mă aţâţe... ce-aş putea face să-l aduc înapoi? În timp ce înot spre ţărm, mă gândesc ce soluţii am. Când ajung la şezlonguri, băuturile sunt deja acolo, şi iau o gură de cola. Christian e o mică pată în larg.

Hm... Mă întind pe burtă, duc mâinile la spate, îmi desfac sutienul şi îl arunc nonşalant pe şezlongul lui Christian. Aşa... să vezi cât de neruşinată pot fi, domnule Grey. Să vedem ce o să faci. Închid ochii şi las soarele să-mi încălzească pielea... să-mi încălzească oasele, şi simt cum mă moleşesc sub razele sale, în timp ce gândurile îmi zboară la ziua nunţii.

*
- Poţi să săruţi mireasa, spune reverendul Walsh. Îi zâmbesc radios soţului meu.
- În sfârşit, eşti a mea, şopteşte el, apoi mă ia în braţe şi mă sărută cast pe gură.

Sunt căsătorită. Sunt doamna Christian Grey. Sunt copleşită de bucurie.
- Arăţi minunat, Ana, murmură el cu un zâmbet, iar în ochii săi licăreşte iubirea... şi ceva mai întunecat, ceva sexy. Să nu laşi pe nimeni să-ţi dea jos rochia, ai înţeles?

Zâmbetul i se încinge cu o sută de grade, iar degetele lui îmi mângâie obrazul, aprinzându-mi sângele. Dumnezeule mare... Cum reuşeşte să facă asta, chiar şi aici, cu toţi oamenii ăştia uitându-se la noi?

Încuviinţez din cap. Doamne, sper că nu l-a auzit nimeni. Din fericire, reverendul Walsh a făcut discret un pas în spate. Mă uit la musafirii în haine de gală... Mama, Ray, Bob şi familia Grey aplaudă cu toţii - chiar şi Kate, domnişoara de onoare, care arată superb în rochia ei roz pal, alături de cavalerul de onoare al lui Christian, fratele său Elliot. Cine ar fi crezut că până şi Elliot se poate îmbrăca la patru ace? Cu toţii au zâmbete radioase - cu excepţia lui Grace, care plânge elegant într-o batistă fină, de culoare albă.
- Eşti pregătită pentru petrecere, doamnă Grey? Murmură Christian, afişând zâmbetul său sfios.

Simt că mă topesc. Arată divin în smochingul său simplu, de culoare neagră, cu vestă argintie şi cravată. E atât de... chipeş.
- Mai pregătită ca oricând, răspund eu cu un zâmbet prostesc.

Mai târziu, petrecerea e în toi... Carrick şi Grace au plecat în oraş. Au pus să se ridice iarăşi cortul, care e decorat frumos în roz pal, argintiu şi culoarea fildeşului, şi are ridicate laturile dinspre golf. Am fost binecuvântaţi cu o vreme frumoasă, iar soarele după-amiezii târzii străluceşte deasupra apei. La unul dintre capetele cortului a fost montat un ring de dans, iar la celălalt, un bufet foarte îmbelşugat.

Ray şi mama dansează şi râd împreună, şi am sentimente amestecate, uitându-mă la ei. Sper ca mariajul meu cu Christian să ţină mai mult. Nu ştiu ce m-aş face dacă m-ar părăsi. Căsătoreşte-te în pripă, căieşte-te pe îndelete - zicătoarea asta nu-mi dă pace.

Kate stă lângă mine şi e atât de frumoasă în rochia ei lungă de mătase. Îmi aruncă o privire şi se încruntă.
- Hei, asta ar trebui să fie cea mai fericită zi din viaţa ta, mă dojeneşte ea.
- Este, şoptesc eu.
- Oh, Ana, ce s-a întâmplat? Te uiţi la mama ta şi la Ray? Încuviinţez din cap cu un aer trist.
- Sunt fericiţi.
- Sunt mai fericiţi despărţiţi.
- Ai îndoieli? mă întreabă ea pe un ton alarmat.
- Nu, nicidecum. Atâta că... îl iubesc atât de mult...

Mă opresc, nefiind capabilă sau nedorind să-mi formulez temerile.
- Ana, e limpede că te adoră. Ştiu că relaţia voastră a avut un început mai puţin obişnuit, dar am văzut cât de fericiţi aţi fost în ultima lună, spune Kate, strângându-mi mâinile. În plus, acum e prea târziu, adaugă ea cu un zâmbet.

Chicotesc. Kate întotdeauna se pricepe să sublinieze lucrurile evidente. Prietena mea îmi oferă o Îmbrăţişare Specială Katherine Kavanagh.
- Ana, o să fie bine. Şi dacă o să-ţi facă fie şi cel mai mic rău, mie o să trebuiască să-mi dea socoteală.

Dându-mi drumul, îi zâmbeşte persoanei care se apropie de mine pe la spate.
- Bună, iubito.

Christian mă ia în braţe, făcându-mă să tresar, şi mă sărută pe tâmplă.
- Kate, o salută el pe prietena mea.

Se poartă rece cu ea chiar şi acum, după şase săptămâni.
- Bună încă o dată, Christian. Mă duc să-l caut pe cavalerul tău de onoare, care se întâmplă să fie şi iubitul meu.

Zâmbindu-ne amândurora, Kate porneşte spre Elliot, care bea cu Ethan, fratele ei, şi cu José, prietenul nostru.
- E timpul să mergem, murmură Christian.
- Deja? E prima petrecere la care nu mă deranjează că sunt în centrul atenţiei, îi spun şi mă răsucesc în braţele lui, privindu-l în ochi.
- Meriţi să fii în centrul atenţiei. Arăţi superb, Anastasia.
- Şi tu.

Îmi zâmbeşte, cu o privire plină de pasiune.
- Ai o rochie minunată. Îţi vine de minune.
- Chestia asta demodată? mă înroşesc eu sfios, trăgând de marginea de dantelă fină a rochiei simple şi mulate pe care mi-a croit-o mama lui Kate.

Îmi place că dantela îmi lasă umerii descoperiţi, dându-mi un aer decent şi, în acelaşi timp, atrăgător - cel puţin, aşa sper.

Christian se apleacă şi mă sărută.
- Să mergem. Nu mai vreau să te împart cu toţi oamenii ăştia.
- Putem pleca de la propria noastră nuntă?
- Iubito, e petrecerea noastră, aşa că putem face tot ce dorim. Deja am tăiat tortul. Iar acum, vreau să te iau de aici şi să te am numai pentru mine.

Chicotesc.
- Mă ai pentru toată viaţa, domnule Grey.
- Sunt foarte bucuros să aud asta, doamnă Grey.
- Ah, aici eraţi, porumbeilor!

Oftez în sinea mea... Ne-a găsit mama lui Grace.
- Christian, dragul meu, mai dansezi o dată cu bunica ta? Christian îşi ţuguie buzele.
- Bineînţeles, bunico.
- Iar tu, frumoasă Anastasia, mergi şi fă fericit un bătrân - dansează cu Theo.
- Cu Theo, doamnă Trevelyan?
- Cu bunicul Trevelyan. Şi mie poţi să-mi spui "bunică". Iar acum, va trebui să vă puneţi serios pe treabă şi să-mi faceţi strănepoţi. N-am s-o mai duc mult.

Ne zâmbeşte şăgalnic amândurora, iar Christian clipeşte cu un aer îngrozit.
- Haide, bunico, îi spune el, luând-o în grabă de mână şi conducând-o spre ringul de dans.

Îmi aruncă o privire peste umăr, ţuguindu-şi buzele şi dându-şi ochii peste cap.
- Pe curând, iubito.

Pornesc spre bunicul Trevelyan, dar mă acostează José.
- N-am să-ţi cer încă un dans. Deja ţi-am răpit mult timp pe ring... Mă bucur să te văd fericită, dar vorbesc serios, Ana. Am să-ţi fiu alături... dacă vei avea nevoie de mine.
- Mulţumesc, José. Eşti un prieten de nădejde.
- Vorbesc serios, repetă el, iar în ochii lui negri licăreşte sinceritatea.
- Ştiu. Mulţumesc, José. Iar acum, te rog să mă scuzi - am întâlnire cu un bătrân.

Se încruntă cu un aer confuz.
- Bunicul lui Christian, îl lămuresc eu.
- Succes, Annie, îmi zâmbeşte el. Succes în toate.
- Mersi, José.

După dansul cu şarmantul bunic al lui Christian, mă apropii de uşile de sticlă, urmărind coborâşul lent al soarelui, ce aruncă deasupra golfului umbre portocalii şi albastru-verzui.
- Să mergem, mă îndeamnă Christian.
- Trebuie să mă schimb.

Îl iau de mână, cu gândul să ieşim pe uşile de sticlă şi să mergem împreună la etaj, dar Christian se încruntă, neînţelegând ce vreau să fac, şi mă trage uşor de mână, oprindu-mă.
- Am crezut că vrei să-mi scoţi tu rochia, îi explic eu.

Ochii i se luminează.
- Exact, zâmbeşte el lasciv. Dar n-am să te dezbrac în casa părinţilor mei. Altminteri, o să plecăm de aici peste... nu ştiu...

Face un semn cu mâna, lăsând fraza neterminată, dar sensul ei e cât se poate de limpede.

Mă înroşesc şi îi dau drumul la mână.
- Şi nici să nu-ţi desfaci părul, murmură el cu ochi întunecaţi.
- Dar...
- Fără dar, Anastasia. Arăţi minunat. Şi vreau să fiu eu cel care te dezbracă.

Oh. Mă încrunt.
- Ia cu tine nişte haine de drum, îmi porunceşte el. Taylor ţi-a pregătit deja valiza cea mare.
- Bine.

Ce plan şi-o fi făcut? Nu mi-a spus unde mergem. De fapt, cred că nu ştie nimeni unde mergem. Nici Mia, nici Kate nu au reuşit să smulgă de la el informaţia asta. Mă întorc spre locul unde se află mama şi Kate.
- Nu mă schimb.
- Poftim? mă întreabă mama.
- Christian nu vrea să mă schimb, ridic eu din umeri, ca şi cum asta ar explica totul.

Fruntea ei se încruntă.
- N-ai promis să i te supui, îmi aminteşte ea cu tact.

Kate tuşeşte şi încearcă să-şi mascheze pufnetul, iar eu mă uit la ea cu ochii mijiţi. Nici ea, nici mama nu ştiu ce dispută am avut cu Christian pe tema asta - şi n-am niciun chef s-o reiau. Of, şi Domnul meu Învechit în Rele se bosumflă... şi are coşmaruri. E o amintire care mă face să redevin serioasă.
- Ştiu, mamă, dar îi place rochia asta, şi vreau să-i fac pe plac. Expresia mamei se îndulceşte, iar Kate îşi dă ochii peste cap şi se îndepărtează cu tact, lăsându-ne singure.
- Arăţi superb, draga mea.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer