Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Fragmentarium

Români, vi se pregăteşte ceva!


Cornel Nistorescu

11.12.2013
Editura Compania
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cornel Nistorescu
«Români, vi se pregăteşte ceva!»
Epistole politice, reportaje, interviuri, editoriale din Expres (1990-1995)
Editura Compania, 2013



Citiţi prefaţa acestei cărţi.

*****
 
1990 / Nr. 48 / Dialoguri incomode
67 de întrebări pentru domnul Ion Iliescu

Domnule preşedinte, aţi declarat că, din 1971, după îngheţul ideologic, aţi început un fel de disidenţă. Cum se explică atunci prezenţa dumneavoastră în rândul elitei comuniste locale din Timişoara şi din Iaşi?
Consideraţi disidenţă şi perioada cât aţi îndeplinit funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al Apelor, având rangul de ministru?
Din câte îmi aduc aminte, presa internaţională n-a consemnat nici un protest al dumneavoastră vizavi de marile lucrări de îmbunătăţiri funciare şi canale istorice. Cum se explică acest fapt?
O revistă elveţiană a publicat agenda de telefon a Elenei Ceauşescu. Printre multe alte numere, lungi şi scurte, se aflau şi ale dumneavoastră. Şi pe lung, şi pe scurt. La ce Dumnezeu i-or fi trebuit?
Dacă din 1971 v-aţi schimbat convingerile politice, rămânerea dumneavoastră în sistem o explicaţi prin inerţia serviciului de cadre, prin sprijinul grijuliu al lui Nicolae Ceauşescu de a nu vă trimite ca director de fermă la IAS Mircea Vodă, unde s-a stins Virgil Trofin, sau printr-un instinct de putere bine conservat?
Aş dori să încheiem discuţia despre perioada disidenţei cu un citat de la începuturile ei, adică din cuvântarea dumneavoastră la Tezele din iulie: "Propunerile de măsuri prezentate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi adoptate de Comitetul Executiv constituie un important sprijin pentru orientarea clară, fermă, principială, de pe poziţii partinice a amplei activităţi de educare, de formare a conştiinţei oamenilor, proces deosebit de complex, dar şi deosebit de important pentru actuala etapă a dezvoltării noastre." Cum o priviţi acum?
Domnule preşedinte, cum vă imaginaţi viitorul României în 22 decembrie, când spuneaţi că Ceauşescu a "întinat doar nobilele idealuri ale socialismului şi comunismului"?
Generalul Nicolae Militaru a afirmat public că la televiziune, în 22 decembrie, aţi fost chemat de acasă în baza unui telefon pe care vi l-ar fi dat cineva care primise sarcină de la colegul dumneavoastră de discuţii clandestine. Alţii au început să afirme că aţi fi venit cu un ARO tocmai din Piaţa Cosmonauţilor. Suntem extrem de curioşi să ştim: în ce loc v-aţi început marşul politic şi de ce aţi ajuns atât de târziu la televiziune?
Cum vă explicaţi cuminţenia teroriştilor până în noaptea de 22?
Aş vrea să insistăm puţin asupra sfârşitului dictatorului. Cine a hotărât ca Nicolae Ceauşescu să fie judecat pe loc? Aţi ştiut acest lucru? A fost hotărârea căror membri ai CFSN (pentru că nu a putut să fie hotărârea noului organism creat de revoluţie din moment ce membrii lui nu s-au reunit)? Sper că nu înţelegeţi din asta că eu aş fi partizanul nevinovăţiei lui Ceauşescu. Dar istoria a fost văduvită de o depoziţie, iar în drumul nostru spre Europa am făcut un prim pas cu stângul, am demonstrat că, la nici 45 de ani, românii şi-au împuşcat doi conducători, şi-au gonit un rege, şi-au demolat biserici. Nu v-a îngrozit gândul că lumea civilizată va privi cu groază la simulacrul de proces?
Dumneavoastră l-aţi delegat pe domnul Măgureanu să asiste la proces?
S-a spus că, în numele noului organism revoluţionar, cu rezolvarea procesului a fost însărcinat Gelu Voican Voiculescu. De către cine? De ce n-a fost însărcinat Dan Iosif sau alţi "specialişti" în drept?
Am omis să vă întreb: cum s-a alcătuit lista Consiliului Frontului Salvării Naţionale?
De ce n-aţi protestat atunci împotriva includerii pe listă a disidenţilor cunoscuţi, despre care mai târziu aţi afirmat că reprezintă interese străine de destabilizare?
Domnul Dan Marţian era un erou al revoluţiei? A apărut pe liste pentru rezultatele sale de revoluţionar? De fapt, nu-mi amintesc dacă era sau nu pe prima listă a Consiliului Frontului Salvării. Vă mai aduceţi aminte cine l-a chemat de acasă?
Cum s-a sfârşit cariera politică a celorlalţi revoluţionari, pierduţi pe rând de căruţa Consiliului? De ce credeţi că n-au rezistat ei? De ce unii dintre ei vă acuză că au fost eliminaţi?
Domnule preşedinte, acum să trecem la un capitol dureros pentru toţi - teroriştii. Cum vă explicaţi că nu a fost prins nici unul?
De ce aţi tolerat în fruntea Procuraturii şi a Internelor doi oameni care n-au fost capabili să prezinte măcar un terorist?
Nu consideraţi că aţi neglijat una din obligaţiile elementare ale oricărui conducător după revoluţie - prinderea şi pedepsirea criminalilor? Dispariţia teroriştilor este şi un prim eşec al dumneavoastră?
Ştiţi că există totuşi dosare ale ofiţerilor de armată care au tras la Timişoara şi, printr-o ciudăţenie, nici unul nu apare în faţa justiţiei?
Ştiţi că ofiţerii de Interne de la Sibiu au fost puşi în libertate, iar colonelul Aurel Dragomir este doar un ofiţer transferat în nordul Moldovei, în ciuda faptului că a condus uciderea atâtor oameni?
Cum vă explicaţi faptul că toţi cei prinşi în timp ce trăgeau sau suspectaţi de asta au fost eliberaţi şi au dispărut toate probele?
Să luăm, de exemplu, teroriştii închişi în buncărul antiatomic de la Apaca. Au fost duşi acolo pentru că nu mai aveau unde să-i închidă de alţi terorişti. Lucrători de la Apaca spun că erau şi 4-5 străini. Cum s-au putut oare volatiliza?
Cine a fost părintele ideii ca Frontul să candideze la alegeri?
De ce aţi acceptat sub presiunea străzii introducerea pedepsei cu moartea şi scoaterea în afara legii a partidului comunist?
Ce le puteţi răspunde celor care vă acuză că aţi făcut-o de frica pierderii puterii?
Nu consideraţi că aţi greşit dumneavoastră sau cei cu care aţi hotărât trimiterea lui Gelu Voican Voiculescu la Târgu Mureş, după ce rezolvase lamentabil şi procesul, şi conflictele cu ofiţerii tineri?
Într-un interviu, Ion Caramitru susţine că nu a ştiut nimic despre modul în care a fost desfiinţată Securitatea. Cine a hotărât cum să fie desfiinţată? Există o hotărâre, un plan pentru această operaţiune?
Tot Ion Caramitru susţinea, cu două-trei luni în urmă, că a făcut încercări disperate de a vă opri pe dumneavoastră şi pe Petre Roman de la organizarea unei contrademonstraţii de mari proporţii în 28 ianuarie. Adevărat?
Aţi putea să ne spuneţi cine a răspândit prin întreprinderi, în ziua de luni 29 ianuarie, lozincile? Iată că după atâta timp avem un exemplar xerografiat cu lozincile care trebuiau strigate în faţă la PNŢ-cd, în faţa PNL. Consideraţi că este vorba de un poet popular care şi-a tras opera la xerox şi a adăugat şi poza lui Corneliu Coposu, spre a fi recunoscut?
Cine v-a furnizat atunci informaţii în baza cărora aţi afirmat că în 28 ianuarie a fost o tentativă de lovitură de stat? Funcţiona şi atunci un microsistem de informaţii? A stat el sau nu la baza viitorului SRI?
Când aţi primit primele semnale despre existenţa unor tensiuni în Transilvania? Cei care au lucrat alături de dumneavoastră, inclusiv Caramitru, susţin că v-au informat din timp şi aţi ezitat să luaţi măsuri. Cum motivaţi intervenţia preşedintelui CPUN abia după trecerea la faza sângeroasă a conflictului?
În campania electorală, în baza cărui fapt aţi aprobat înfiinţarea unei universităţi la Oradea?
Sper că nu continuaţi şi acum să spuneţi că reprezentanţii Pieţei Universităţii au tergiversat întâlnirea cu dumneavoastră! Până la urmă, de ce aţi evitat-o?
De ce v-a iritat atât de mult această demonstraţie neîntreruptă care, până la un moment dat, exprima chiar teama societăţii româneşti faţă de ce se întâmplă acum?
Ce ştiţi despre planurile de evacuare a Pieţei Universităţii?
Aş vrea să ştiu în ce măsură aţi cunoscut în detaliu planul de evacuare a demonstranţilor pus la cale în 11 iunie şi care, în urma cererii generalului Chiţac, prevedea ca poliţia să fie sprijinită în această operaţiune şi de colectivele de muncitori de pe marile platforme ale Bucureştilor?
Ce sentiment aţi avut când aţi chemat populaţia Bucureştilor să intervină pentru salvarea democraţiei şi aţi văzut că nu vine prea multă lume?
Eu vă cred că dumneavoastră n-aţi chemat minerii, că ei au venit în Bucureşti să repună în funcţiune televiziunea spre a putea să vadă transmisiile de la campionatul mondial de fotbal şi să planteze flori în piaţă. Dar nu vă înţeleg de ce le-aţi mulţumit. Poate ne explicaţi acum. Nu mă refer la faptul că le eraţi dator, ci la greşeala politică.
De ce n-aţi protestat când aţi auzit că pe străzile Bucureştilor se strigă "moarte intelectualilor"!? Nu v-aţi simţit vizat?
Să ne întoarcem puţin în urmă. Ce părere aveţi de intenţia lui Ceauşescu de a-şi propulsa pe orbita politică beizadeaua? Era vorba de intenţia de a transforma dictatura într-un fapt ereditar sau de o chestiune sentimentală, de orbirea unui om care nu putea să-şi evalueze odrasla?
Dumneavoastră aţi fost acuzat de sentimentalism. Nu consideraţi această trasătură sufletească păguboasă în echilibrul necesar unui om politic?
Cum altfel poate fi explicată slăbiciunea dumneavoastră pentru Mihai Bujor Sion? Ştiţi că sunteţi acuzat de o simpatie de familie extinsă orbeşte şi în politica României?
Prin acelaşi sentimentalism ar putea fi explicată prezenţa în Cotroceni a fostului dumneavoastră coleg de la Moscova, mă refer la domnul Constantin Bâgu, la fostul dumneavoastră coleg de la CC al UTC, Dan Marţian, la gospodarul-şef din perioada când eraţi liderul tineretului comunist?
Multă lume nu înţelege cum între consilierii dumneavoastră şi între oamenii care vă sunt apropiaţi domină cadrele didactice de la academia de activişti pe bandă rulantă, mă refer la "Ştefan Gheorghiu". Consideraţi că această instituţie semiuniversitară avea cel mai mare capital de instrucţie, inteligenţă, simţ politic?
Aţi câştigat campania electorală pentru preşedinţie cu sloganul "Un preşedinte pentru liniştea noastră". Traducând retrospectiv perioada de la 20 mai, ce puteţi spune despre "liniştea" pe care aţi instaurat-o?
Şi, pentru că tot am ajuns la evaluări, în perioada în care aţi ocupat fotoliul prezidenţial, pe care din acţiunile şi gesturile dumneavoastră politice le consideraţi un succes?
Multă lume vorbeşte de faptul că aţi intrat într-o izolare. Întâlnirile cu partidele politice şi cu alţi reprezentanţi ai unor grupări par să contrazică aceasta. Care este părerea dumneavoastră?
Cum vă explicaţi faptul că unii dintre consilierii dumneavoastră se deplasează în instituţii şi convoacă analize în stilul activiştilor de la Comitetul Central? Mă refer, de exemplu, la analizele cu factorii din comerţ, organizate de consilierul dumneavoastră, domnul Vladimir Galin.
Dacă ar fi să evaluaţi contactele dumneavoastră internaţionale, aţi putea să ne spuneţi care sunt consecinţele economice fericite ale vizitelor efectuate până acum în străinătate?
Nu vă consideraţi vinovat de o eventuală izolare a României?
Cum vă comportaţi la mânie, atunci când sunteţi înfruntat?
Atunci de ce i-aţi jignit pe cei din Piaţa Universităţii? De ce v-aţi pierdut calmul când Nica Leon v-a înfruntat în CPUN? V-aţi gândit că arestarea lui Nica Leon ar putea fi considerată de adversarii dumneavoastră o răzbunare mascată?
Zilele trecute aţi avut o întâlnire cu studenţii. Eraţi extrem de iritat când aţi spus că ei sunt manevraţi de forţe străine intereselor naţionale. Fără a cere SRI-ului să prezinte dovezile, nu credeţi că riscaţi să repetaţi un loc politic comun, la modă în aceste zile şi în tensiunea de la Moscova?
Ştiu că nu vă face plăcere răscolirea trecutului, dar aş vrea să acceptaţi o întoarcere în timp. Chiar dacă ziarele confortabile pentru dumneavoastră au negat, eu am fost la Călăraşi şi unii muncitori mi-au mărturisit că au fost martori când aţi spus că este posibilă democraţia şi cu un despot înţelept. De fapt, nu vreau să vă întreb nimic. Doar dacă mai aveţi ceva de adăugat în legătură cu aceasta.
Care este părerea dumneavoastră despre gazeta România Mare? Nu am citit-o nicăieri! Circulă zvonul că, la un moment dat, întrebat despre România Mare de un ministru, aţi fi spus, "ce, dar Revista 22 este mai bună?".
Consideraţi că "abolirea" monarhiei a fost un act constituţional?
De ce v-aţi întrerupt vizitele în agricultură?
Ne puteţi indica vreun domeniu al vieţii sociale, economice sau culturale din ţara noastră în care lucrurile merg mult mai bine decât înainte?
De fapt, care este atitudinea dumneavoastră faţă de guvern? N-aţi considerat nici una din iniţiativele sale demnă de a fi blocată prin prerogativele pe care le aveţi?
Nu credeţi că, acordând credit nelimitat unor politicieni neexperimentaţi, aveţi şi dumneavoastră o contribuţie la situaţia de faţă?
Aţi criticat SUA şi Anglia, şi nu ne putem pune prea multe speranţe în sprijinul lor economic. În acelaşi timp, aţi afirmat că ne vom îndrepta atenţia spre alte zone geografice. Pe când vom relua legăturile şi vom redeschide marile afaceri cu ţările Africii?
Ce intenţionaţi să faceţi pentru a tempera sau stopa valul de corupţie care îneacă România?
Cum priviţi avansarea generalilor implicaţi în reprimarea revoluţiei din decembrie?
Cum apreciaţi manifestarea organizată la Alba Iulia cu prilejul Zilei naţionale? N-aţi avut o strângere de inimă în puţinele momente solemne de acolo când aţi descoperit că în dreapta dumneavoastră stă un vechi stalinist, împins pe unul dintre cele mai înalte fotolii ale Academiei, şi un fost miliţian care a omorât doi oameni şi apoi a fugit?
De ce v-aţi grăbit să puneţi umărul la înfiinţarea Consiliului Suprem al Apărării? Trebuie să ne mai aşteptăm şi la apariţia Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii şi la reapariţia FDUS?
Domnule preşedinte, în final vreau să aflu părerea dumneavoastră despre ce a fost în decembrie: revoluţie sau revoltă sau altceva? Şi dacă vă gândiţi cum vor fi apreciate aceste evenimente şi perioada care le-a urmat de ceea ce cu spaimă sau cu nepăsare numim "istorie".
Îmi pare rău că trebuie să închei acest "dialog" fără să vă întreb despre planurile de viitor.
 
1991 / Nr. 17 / Culisele politicii
Români, vi se pregăteşte ceva!
 
Ei sunt naşii, de la ei ni se trage
Acest proiect de lege privind siguranţa naţională a României este o iniţiativă parlamentară, mai exact spus senatorială, avându-i ca autori pe senatorii FSN Leonard Finţescu, Ilie Plătică Vidovici (ambii din Galaţi) şi Alexandru Timofte (Neamţ), preşedintele misterios înfiinţatei Comisii de apărare naţională şi ordine publică din Senat. Argumentele generale ale proiectului au fost prezentate şi călduros susţinute de domnul senator Ion Predescu, preşedintele Comisiei juridice a Senatului.
Echipa a fost fericit (!) completată de domnul general Mihai Stan, director general adjunct al SRI, unul din oamenii de frunte ai Serviciului "Dezinformare" din cadrul fostului dar deloc defunctului Departament al Securităţii Statului.
 
Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii
 
Gura, parlamentari!
"Art. 2 - Directorul Serviciului Român de Informaţii răspunde la întrebările membrilor Parlamentului referitoare la activitatea serviciului, dacă obiectul acestora nu afectează siguranţa naţională.
La cererea directorului Serviciului Român de Informaţii, şedinţele respective ale camerelor Parlamentului pot fi declarate secrete."
Dacă întrebările sunt prea indiscrete şi se referă la siguranţa naţională, directorul SRI poate spune, pardon, domnilor, nu este de nasul dumneavoastră. După terminarea şedinţei secrete, încolonaţi, parlamentarii se vor deplasa la hotel, unde se vor retrage în camere. De la pupitrul de comandă, apărătorii secretului de stat vor asculta dacă reprezentanţii poporului nu vor scăpa detalii din marile secrete sau din apărarea naţională.
 
Faceţi liste şi respectaţi măsurile
"Art. 4 - Ministerele şi celelalte organe de stat, precum şi organizaţiile din sectorul public întocmesc liste cu documentele şi datele secrete, potrivit domeniilor lor de activitate, pe care le supun aprobării Guvernului, cu avizul Serviciului Român de Informaţii.
Listele cu documentele şi datele secrete se revizuiesc anual.
Organizaţiile cu caracter privat ale căror activităţi implică acces la secretele statului român au obligaţia să aplice măsurile stabilite pentru protecţia acestora.
Măsurile stabilite de Serviciul Român de Informaţii în baza şi pentru executarea prevederilor legale privitoare la apărarea secretului de stat sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării, precum şi pentru reprezentanţele României în străinătate.
Sunt exceptate de la prevederile alin. 1-5 Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Direcţia Generală a Penitenciarelor care îşi organizează măsuri proprii de apărare a secretului de stat conform legii."
Obligaţiile cetăţenilor şi instituţiilor publice faţă de SRI în numele secretului de stat sunt absolut identice cu cele dinainte.
Nu că există aceste prevederi este periculos, ci ce se poate face în numele lor, aşa cum s-a mai abuzat şi odinioară.
 
Legalizarea tinichelei
"Art. 6 - Numirea funcţionarilor publici care au acces la date, informaţii sau activităţi cu caracter secret de stat, alţii decât cei din organele prevăzute în art. 4 alin. 6, se face cu avizul Serviciului Român de Informaţii, în condiţiile stabilite de lege."
Încă înainte de aprobarea acestui proiect de lege, SRI-ul a şi trecut la cercetarea dosarelor celor care lucrează în posturile-cheie, mai ales în străinătate. Membrii ambasadelor, guvernului sau ai Parlamentului care vor avea nenorocul să fie găsiţi cu tinichele la dosar vor fi înlăturaţi cu discreţie sau vor fi cooptaţi în rândurile SRI.
 
Ai secrete, plăteşti şi n-ai belele
"Art. 8 - La cererea persoanelor fizice sau juridice din sectorul privat, Serviciul Român de Informaţii acordă asistenţă de specialitate pentru apărarea secretelor aflate în posesia acestora şi prevenirea scurgerii de date sau informaţii nedestinate publicităţii. Asistenţa de specialitate se acordă contra cost, potrivit preţurilor convenite."
Impozitul plătit statului nu este suficient pentru apărarea secretelor de stat ajunse în posesia particularilor. Pentru a fi patriot adevărat, mai faci un virament lunar şi la SRI.
 
Terorismul, sursă de autofinanţare
"Art. 8 - Serviciul Român de Informaţii poate asigura, la cerere, protecţie antiteroristă, contra cost."
N-ai bani să plăteşti apărarea de terorişti, îţi cumperi câini sau te muţi pe strada Povernei, lângă sediul SRI. Directorii şi muncitorii ameninţaţi de terorism, dacă n-au bani să cotizeze, n-au decât să-şi cumpere ciomege.
 
Şi miniştrii ar putea da extemporale
"Art. 12 - În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, Serviciul Român de Informaţii colaborează cu Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei, Procuratura României, Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Vămilor, precum şi cu celelalte organe ale administraţiei de stat.
Organele prevăzute la alin. 1 au obligaţia să-şi acorde reciproc sprijinul necesar în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege."
Prin reciproc, atâta vreme cât de la SRI nu primeşti nimic, se înţelege că dai sprijinul pe cât te ţin sentimentele patriotice obligatorii pentru ca SRI să meargă bine. În numele acestui principiu se deschid larg porţile instituţiilor publice pentru ca oamenii cu funcţii de răspundere sau fără să contribuie la "îndeplinirea atribuţiilor".
 
Să trăiţi, nu cumpăraţi un microfon?!
"Art. 14. c) conduce, îndrumă şi coordonează activitatea de comerţ exterior privind importul de aparatură şi tehnică specifică muncii de informaţii şi de asigurare a asistenţei tehnice corespunzătoare, precum şi activităţii privind exportul de aparatură specifică muncii de informaţii şi documentaţiile pentru aceasta."
Până când lumea va uita de afacerile nefericite ale firmei Dunărea, acest paragraf va rămâne pe planul al doilea. Apoi mai trebuie doar o mică hotărâre de reînfiinţare a unei întreprinderi de comerţ exterior.
 
Vulpea-şi schimbă părul, iar băieţii, gradele
"Art. 27 - Gradele cadrelor militare ale Serviciului Român de Informaţii şi echivalarea lor cu gradele militare din armată sunt următoarele: a) inspector general -general-colonel; b) inspector principal - general-locotenent; c) inspector - general-maior; d) comisar-şef - colonel; e) comisar principal - locotenent-colonel; f) comisar - maior; g) detectiv-şef - căpitan; h) detectiv principal - locotenent major; i) detectiv -locotenent; j) detectiv aspirant - sublocotenent; k) maistru specialist principal -maistru militar principal; l) maistru specialist I - maistru militar cls. I; m) maistru specialist II -maistru militar cls. a II-a; n) maistru specialist III - maistru militar cls. a III-a; o) maistru specialist IV - maistru militar cls. a IV-a; p) agent-şef - plutonier adjutant; r) agent principal - plutonier major; s) agent - plutonier; t) agent aspirant - sergent major."
 
Oxford-Băneasa
"Art. 31 - Pregătirea personalului se realizează prin sistemul de învăţământ organizat în instituţii proprii sau în instituţii de specialitate ale Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării Naţionale."
Cursurile vor fi predate şi de alte cadre de la Ştefan Gheorghiu, şi de alţi colonei şi generali de Securitate nepătaţi, ridicaţi la rang de profesori universitari SRI la noul Oxford din pădurea Băneasa. Se va analiza posibilitatea ca Institutul Pedagogic de 3 ani să fie amplasat la Câmpina pentru acoperirea armonioasă a întregului teritoriu al României cu asemenea instituţii de învăţământ şi cultura filajului şi ascultării.
 
Uniforme, fâşuri, costume
"Art. 33 - Cadrele militare permanente ale Serviciului Român de Informaţii au dreptul la uniformă, care se asigură gratuit.
Categoriile de personal pentru care portul uniformei de serviciu este obligatoriu se stabilesc de directorul serviciului."
În cazul în care spionii se vor deplasa la întâlniri sportive sau vor juca tenis (sport capitalist), lucrătorii SRI se vor îmbrăca adecvat. Legea nu prevede dacă lucrătorii vor aduce chiloţii, tenişii şi tricoul de acasă sau vor fi livrate din dotarea statului. Fâşurile, costumele demodate şi hainele de piele vor fi procurate de la buget. De asemenea, se va lua măsura ca la trei lucrători statul să mai acorde şi câte o umbrelă pentru vremuri ploioase.
 
Soldaţi, patria vă racolează!
"Art. 34 - În raport de necesităţi, Serviciul Român de Informaţii poate încorpora, prin centrele militare teritoriale, militari în termen pentru instruire specifică, pe baza cererilor adresate Marelui Stat Major, cu 50 de zile înainte de data încorporării.
Serviciul Român de Informaţii are organ de mobilizare care pregăteşte şi execută mobilizarea şi ţine evidenţa întregului personal militar şi civil propriu, precum şi a rezerviştilor săi."
Cum necesităţile SRI pot depăşi imaginaţia oricui, ţara îi va trimite pe cât mai mulţi fii să apere instituţia care apără secretul naţional. Patria recunoscătoare îi va păstra în evidenţa SRI şi, dacă aceştia nu-şi vor ţine gura, vor vedea ei pe dracu'!
 
Spor de toxicitate la filaj
"Art. 38 - Pentru condiţiile deosebite în care îşi desfăşoară activitatea cadrele militare permanente şi salariaţii civili din Serviciul Român de Informaţii pot beneficia de sporuri de până la douăzeci la sută din salariul tarifar.
Sporurile se stabilesc diferenţiat de către Consiliul director al Serviciului Român de Informaţii, în funcţie de complexitatea, importanţa şi gradul de dificultate ale sarcinilor şi misiunilor ce revin fiecărei categorii de personal.
Directorul Serviciului Român de Informaţii beneficiază de un spor de 30 la sută din salariul tarifar."
Urmărirea diplomaţilor străini care răspândesc miros de Yves Saint Laurent, Cacharel, Paco Rabanne, precum şi instalarea de microfoane şi ascultarea conversaţiilor în limbi străine reprezintă asemenea pericole toxice sau solicită mari eforturi de gândire, încât trebuie neapărat recompensată cu un spor de salariu de 20 la sută.
 
Avantajele invalidităţii în SRI
"Art. 42 - Urmaşilor cadrelor Serviciului Român de Informaţii decedate în timpul şi din cauza serviciului, datorită unor acte de devotament excepţional, li se acordă ca pensie salariul integral pe care l-au avut în momentul decesului.
În cazul când nu există urmaşi şi nici soţ supravieţuitor, dacă cel decedat era singurul sprijinitor al părinţilor săi, aceştia vor beneficia de jumătate din pensia de urmaş, stabilită potrivit prevederilor alin. 1.
Pensia pentru invaliditate permanentă, survenită în condiţiile alin. 1, este egală cu salariul avut în momentul respectiv, iar cei în cauză vor beneficia şi de o gratificaţie, o dată pentru totdeauna, egală cu de cinci ori salariul."
Abia după această lege minerii, sondorii, aviatorii şi pompierii vor descoperi de ce e mai avantajos să mori sau să rămâi fără o mână fiind la SRI decât în slujbe de fraieri.
 
Amenajarea danturii şi cabinete de chirurgie plastică
"Art. 45 - În cadrul Serviciului Român de Informaţii pot funcţiona policlinici, spitale, cabinete medicale, societăţi comerciale, cluburi, asociaţii profesionale şi cu caracter cultural-sportiv, potrivit legii. De asemenea, serviciul poate lua în patronaj instituţii de învăţământ şi activităţi cu caracter social."
Pentru lucrătorii SRI cu merite deosebite, pe lângă policlinici, spitale, restaurante şi case de cultură, vor fi amenajate şi confortabile staţiuni balneo-climaterice.
 
Dai cu bâta şi scoţi legitimaţia
"Art. 46 - În caz de absolută necesitate şi când folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă, personalul Serviciului Român de Informaţii autorizat să poarte armă poate folosi forţa armelor albe sau a armelor de foc în condiţiile prevăzute de lege."
După ce s-a înfiinţat ca un serviciu al mieilor patrioţi, preocupaţi doar de binele cetăţenilor şi al ţării, SRI-ul descoperă că n-are nici un haz dacă nu poartă şi armă. Pentru a nu face prea mult zgomot în intervenţii, legalizarea toporului, cuţitului sau ciomagului este obligatorie.
 
Adio turnători, adio abuzuri
"Art. 47 - Documentele interne de orice fel ale Serviciului Român de Informaţii au caracter secret de stat, se păstrează în arhiva sa proprie şi nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului în condiţiile legii.
Documentele, datele şi informaţiile secrete ale Serviciului Român de Informaţii pot deveni publice numai după trecerea unei perioade de 90 de ani de la arhivare.
Serviciul Român de Informaţii preia spre conservare şi valorificare fondurile de arhivă ale fostelor organe de informaţii cu competenţă pe teritoriul naţional.
Fondurile de arhivă ale fostului departament al Securităţii Statului, cu excepţia dosarelor penale şi a celor referitoare la măsuri represive, altele decât cele stabilite prin hotărâri judecătoreşti, nu pot deveni publice decât după trecerea unei perioade de 90 de ani de la adoptarea prezentei legi."
Toate speranţele poporului român de a afla cine a comis abuzuri, cum au fost posibile monstruoasele implicări ale aparatului de represiune în încălcarea libertăţilor şi drepturilor omului se duc pe apa Sâmbetei. Adio turnători, adio informatori! Vă puteţi considera îngeri şi vă aşteaptă eternitatea raiului, unde tot nu mai contează ce aveţi la dosar. În afara lui Virgil Măgureanu, singurul care mai are o şansă să apuce deschiderea propriului dosar rămâne maestrul Gică Petrescu.
 
Legea privind siguranţa naţională a României
 
A mai apărut un organism de binefacere
"Art. 6 - Organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate.
Activitatea pentru realizarea siguranţei naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării."
Nici nu s-a înfiinţat bine SRI, că, printr-o minune, ca dintr-o pălărie a mai apărut un organism al băieţilor. Serviciul de Informaţii Externe. Pentru o cât mai bună eficienţă, lucrătorii acestui serviciu vor lucra ca paznici de ambasade, reprezentanţi de firme de stat şi private, funcţionari în turism şi externe, iar spionul României la Paris va fi acreditat nea Gică, devenit Georges, emigrant prin 1940, pe care să-l înjure toată emigraţia.
 
Un chiriaş pentru apartamentul dumneavoastră
"Art. 13 - Situaţiile prevăzute de art. 3 constituie temei legal pentru a se solicita procuraturii mandat prin care, în scopul culegerii de informaţii şi al întocmirii, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, a actelor de constatare ce se impun, să se autorizeze următoarele activităţi: interceptarea comunicaţiilor; căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse."
Sigur, Caragiale a lucrat şi în SRI, dar istoricii literari n-au descoperit încă.
 
Pune umărul şi muşcă-ţi limba
"Art. 14 - Organele de stat şi organizaţiile din sectoarele public sau privat au obligaţia să sprijine, prin toate mijloacele ce le au la dispoziţie, aducerea la îndeplinire a mandatului, cu păstrarea secretului privind obiectul executării acestuia şi identitatea persoanelor."
 
Să-l vezi pe dracul fără mandat!
"Art. 15 - În situaţiile care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru siguranţa naţională, se pot întreprinde activităţile menţionate în art. 13 chiar fără emiterea mandatului, acesta urmând a fi solicitat în termen de maximum 72 de ore."
Fiind vorba de mare urgenţă, băiatul incomod va fi reţinut trei zile, frăgezit la maximum şi apoi eliberat pentru că procurorul nu aprobă mandatul. După două asemenea cazuri, procurorul va fi schimbat şi, eventual, în numele unei proceduri de urgenţă, va fi şi el frăgezit.
 
Plan de muncă: să ne apărăm de spioni!
"Art. 18 - Organele şi organizaţiile deţinătoare de secrete de stat sau a căror activitate poate fi vizată prin acţiunile considerate potrivit art. 3 ca ameninţări la adresa siguranţei naţionale vor întocmi programe proprii de prevenire a scurgerii de informaţii cu caracter secret, care sunt supuse avizării de specialitate Serviciului Român de Informaţii."
Dacă n-aţi făcut un plan de muncă pentru apărarea contra spionilor şi nu aţi ţinut la timp şedinţele de ALA-Spionii, veţi fi recomandat ca incompetent, nepatriot, sau vă veţi trezi că oamenii muncii vor cere schimbarea dumneavoastră la iniţiativa liderului sindical care alaltăieri a fost într-o vizită de exprimare a vigilenţei pe strada Povernei, pe unde se umbla înainte după medicamente rare.
 
Nu vrea şefu'!
"Art. 24 - Salariaţii organelor de informaţii şi ai celor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale chemaţi ca martori în faţa organelor judiciare pot face depoziţii cu privire la faptele şi împrejurările ce privesc siguranţa naţională de care au luat cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi în legătură cu aceasta, numai cu încuviinţarea şefului organului din care fac parte."
Or fi ele chestii grave despre siguranţa naţională, dar, dacă nu vrea şeful SRI să-şi dea aprobarea pentru depunerea mărturiei, nu ţi-o dă şi cu asta basta. Cu ce argumente? Ia lăsaţi-mă, dom'le, cu secretele astea naţionale.
 
Până aici e brambureală, dincolo e secret
"Art. 25 - Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative, altele decât cele stabilite prin prezenta lege, aderarea sau sprijinirea în orice mod a acestora, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu este infracţiune mai gravă."
Dacă nu ştiţi până unde să vă vârâţi nasul, riscaţi să vă fie scurtat. Şi, dacă vreţi să vă faceţi o agenţie de informaţii cu o structură informativă, v-aţi ars, înseamnă că vreţi să vă călcaţi pe picioare cu băieţii şi-i încurcaţi în muncă.
 
Pac, la România Mare!
"Art. 27 - Informaţiile privind viaţa particulară, onoarea sau reputaţia persoanelor cunoscute incidental în cadrul obţinerii datelor necesare siguranţei naţionale nu pot fi făcute publice.
Divulgarea sau folosirea, în afara cadrului legal, de către salariaţii serviciilor de informaţii, a datelor prevăzute în alin. 1 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."
Dacă informaţiile despre neveste pot să fie folosite împotriva duşmanilor patriei, organele de stat îndreptăţite să ia măsuri pentru apărarea securităţii naţionale îşi vor da tot concursul ca documentele compromiţătoare privind viaţa particulară a duşmanilor să ajungă în paginile revistelor România Mare, Europa sau chiar la Azi şi Dimineaţa.
 
Ce era în mintea domnului Măgureanu?
 
"Art. 27 - Serviciul Român de Informaţii are în compunere unităţi centrale pentru: contraspionaj, apărarea ordinii constituţionale, apărarea avuţiei naţionale, antiterorism, antidiversiune, investigaţii, transmisiuni, expertize, stocare şi prelucrare a informaţiilor, studii şi evaluări strategice, unitate de cercetare, proiectare şi producţie de aparatură specială, probleme juridice, de personal, învăţământ, secretariat şi asigurare logistică.
Unităţile judeţene ale Serviciului Român de Informaţii au în compunere birouri şi compartimente corespunzătoare unităţilor centrale."
Acest punct a figurat numai în proiectele mai vechi ale Legii de funcţionare a SRI, fiind exclus din proiectul care se dezbate acum. Dar, din cele de mai sus, se poate vedea ce proporţii şi ce activităţi, pe ce compartimente urma să se desfăşoare SRI-ul în imaginaţia domnului Virgil Măgureanu. Fostul Departament al Securităţii Statului nu era decât o grădiniţă de cartier faţă de ce se putea dezvolta din punctul 27 al acestui proiect straniu.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer