Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Prefaţa volumului România în Primul Război Mondial


Glenn E. Torrey, traducere de Dan Criste

TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Glenn E. Torrey
România în Primul Război Mondial
Editura Meteor Publishing, 2014



Citiţi un fragment din această carte.

*****
Intro

Glenn E. Torrey este profesor emerit de istorie la Emporia State University şi autor al lucrărilor Henri Mathias Berthelot: Soldier of France, Defender of Romania; Romania and World War I: A Collection of Studies şi The Revolutionary Russian Army and Romania, 1917.

*

În pofida unei poziţii strategice vulnerabile, a unei armate prost pregătite şi a unor promisiuni discutabile de sprijin militar din partea Forţelor Aliate, România a intrat în Primul Război Mondial în august 1916. În schimb, a primit o sancţionare formală pentru anexarea regiunilor cu populaţie română din Austro-Ungaria. Aşa cum Glenn Torrey dezvăluie în studiul său, decizia se va dovedi curând impulsivă şi riscantă pentru ambele părţi.

Torrey detaliază felul cum, la sfârşitul lui 1916, armatele Puterilor Centrale, conduse de generalii Falkenhayn şi Mackensen, au ocupat două treimi din teritoriul românesc, dar cu preţul dislocării unor importante forţe militare necesare pe alte fronturi. Aliaţii, cu precădere ruşii, au fost constrânşi să procedeze la fel pentru a preveni prăbuşirea definitivă a României.

Torrey prezintă cea mai competentă relatare - de până la această oră - asupra luptelor dure din timpul campaniei din 1916 şi a tentativei reînnoite a forţelor austro-ungare de a înfrânge armata română în vara anului 1917. În această din urmă campanie, reliefată aici, dar ignorată în relatările din afara spaţiului românesc, are loc o reorganizare şi o reînarmare a soldaţilor români, cu sprijin din partea Armatei Roşii aflate în dezintegrare, iar inamicul suferă o înfrângere uluitoare. Totuşi, în haosul provocat de Revoluţia Rusă, Puterile Centrale au forţat România să semneze o pace separată la începutul lui 1918. În cele din urmă, aceasta i-a permis României să reintre în război şi să ocupe cea mai mare parte a teritoriului promis în 1916.

Inegalabila stăpânire a mijloacelor de cercetare a surselor din arhive şi a celor auxiliare de informare şi îndelungatele sale studii asupra subiectului conferă autoritate şi echilibru relatării sale privind evenimentele militare, strategice, diplomatice şi politice petrecute de ambele părţi ale frontului de luptă. Pe deasupra, apelul făcut la memoriile unor persoane aduce în prim plan trăirile oamenilor pe timp de război. Conducători militari importanţi în cel de-Al Doilea Război Mondial, ca Ion Antonescu şi Erwin Rommel, şi-au construit cariera în timpul Primului Război Mondial şi joacă un rol proeminent în această carte.

"O excelentă relatare, reprezentând o importantă contribuţie la literatura istorică despre Primul Război Mondial în sud-estul Europei." (Slavic Review)
"Torrey prezintă un studiu de caz al unei puteri de dimensiuni medii prinse în angrenajul războiului total şi constrânse să exploateze cât mai bine situaţia şi oportunităţile. Bazându-se pe cunoaşterea limbii române şi pe accesul inegalabil la sursele româneşti, el restructurează fundamental modul de înţelegere a teatrelor de operaţie balcanice şi din sudul Rusiei în ultimii ani ai Marelui Război." (Dennis E. Showalter, autor Tannenberg: Clash of Empires, 1914)

Prefaţă

Aşa cum am arătat altundeva, participarea României în Primul Război Mondial a avut un amplu impact asupra tuturor forţelor beligerante. Atât Puterile Centrale, cât şi Aliaţii au imobilizat pe Frontul Românesc importante resurse militare, în detrimentul operaţiunilor desfăşurate în alte părţi. Mai mult, promisiunile cu privire la anexarea unor teritorii, pe care Puterile Antantei le-au făcut cu reticenţă noului aliat pentru a-l câştiga de partea lor, au reprezentat ulterior o piedică în negocierea unui acord de pace. În ceea ce-i priveşte pe români, aceştia au avut de îndurat o înfrângere zdrobitoare în 1916, o probă a focului trecută cu greu pe câmpul de luptă în 1917 şi impactul traumatizant al Revoluţiei Ruse, ceea ce i-a obligat să încheie separat o pace dezastruoasă cu Puterile Centrale. Victoria finală a Antantei le-a permis să-şi atingă ţelurile pentru care au luptat.

Cum era şi firesc, istoricii români au acordat întotdeauna o atenţie deosebită evenimentelor petrecute pe Frontul Românesc între 1916 şi 1918, care au fost hotărâtoare pentru naşterea României moderne. În perioada interbelică, istoricii străini au tratat şi ei subiectul cu un interes major. Relatările lor, asemenea celor româneşti, fie ele istorii oficiale sau studii independente, reflectau, atât prin accentele puse, cât şi prin documentare, o perspectivă naţională specifică. După al Doilea Război Mondial, în vreme ce istoricii români au continuat să detalieze rolul naţiunii lor în Marele Război, alţi istorici i-au acordat o atenţie redusă, neglijând cu totul evenimentele de la 1917. Acest lucru s-a datorat, în parte, lipsei de interes, dar şi dificultăţii de a apela la bibliotecile şi arhivele româneşti. Începând cu anii 1960, când situaţia a început, încet, încet, să se îmbunătăţească în privinţa ultimului aspect, am reuşit ca, în următorii 30 de ani, să fac o serie de vizite prelungite nu doar la instituţiile din România care deţineau arhive, ci şi la cele din ţările care i-au fost cândva aliate sau inamice. Pe baza acestei documentări, am scris deja despre câteva aspecte distincte ale temei referitoare la România şi statele beligerante în anii 1914-1918. În această carte, caut să fac o examinare echilibrată a operaţiunilor militare şi a evenimentelor strâns legate de acestea, petrecute pe Frontul Românesc în 1916-1918, care ţine seama atât de perspectiva Puterilor Centrale, cât şi de cea a României şi aliaţilor ei. Campaniei neglijate de la 1917 i se acordă atenţia cuvenită.

Deşi studiul de faţă se întemeiază pe câteva dintre lucrările mele anterioare, el reprezintă o nouă sinteză, acoperind subiecte noi şi încorporând surse de arhivă suplimentare şi materiale secundare recente. Prin urmare, nu este o istorie exhaustivă a operaţiunilor militare, ci este o lucrare care - precum cred - prezintă suficiente amănunte şi hărţi pentru a le permite cititorilor să înţeleagă deciziile strategice şi tactice, precum şi urmările acestora pe câmpul de luptă. Ea caută de asemenea să înfăţişeze o parte a laturii umane a războiului, făcând referire la documente personale publicate sau nepublicate. Fiindcă majoritatea cititorilor nu au, probabil, cunoştinţe amănunţite despre România acelei perioade, am inclus şi câteva informaţii generale despre această ţară şi conducătorii ei. Sper ca ei, dar şi unii istorici care au o altă specialitate să înţeleagă mai bine acest capitol adeseori trecut cu vederea al istoriei Primului Război Mondial, a cărui influenţă se resimte şi astăzi.

Aş vrea să atrag cititorului atenţia cu privire la următoarele aspecte. În primul rând, pentru uniformitate, toate datele sunt prezentate conform calendarului gregorian în uz astăzi, deşi România şi Rusia foloseau la acea vreme calendarul iulian. În al doilea rând, deşi termenii Antanta şi Aliaţii sunt folosiţi unul în locul celuilalt pentru a-i desemna pe tovarăşii de arme ai României de până la 1917, ultimul este întrebuinţat după ce Rusia a ieşit din război.

Cercetările care au stat la originea acestei cărţi au fost cu putinţă datorită multiplelor subvenţii oferite de Consiliul Internaţional pentru Cercetare şi Schimburi Interacademice, Comisia Fulbright, Ministerul Educaţiei din SUA, Asociaţia Filozofică Americană şi concediilor de studii, precum şi sprijinului acordat de Universitatea de Stat Emporia. În plus, sunt îndatorat mai multor prieteni şi colegi decât pot aminti eu aici. Vreau să-mi exprim însă deosebita apreciere pentru ajutorul şi încurajarea primite din partea lui Keith Hitchins, Paul Michelson, Dennis Showalter, Ernest Latham jr., Dan Dimancescu, Opry Dragalina Popa, Adrian Pandea şi Jean-Claude Dubois. Îi datorez mulţumiri speciale lui Jacque Fehr de la Universitatea de Stat Emporia pentru ajutorul ei indispensabil în ghidarea acestui proiect de la stadiul de manuscris la cel de prelucrare computerizată a textului şi până la ultima formă a acestuia. Vreau de asemenea să-mi exprim deosebita apreciere faţă de colectivul de la University Press of Kansas care a contribuit la publicarea acestei cărţi: Karen Hellekson, Larisa Martin, Susan Schott şi în mod special redactorul-şef Michael Briggs. Doresc să aduc mulţumiri pentru contribuţia soţiei mele, Audrey, care, înainte de toate, a fost alături de mine în multe dintre călătoriile de studiu şi a îndurat cu multă răbdare lungul proces al aşternerii pe hârtie a rezultatelor.

(Glenn E. Torrey, profesor emerit de istorie, Universitatea de Stat Emporia)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer