Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Ceaiul de joi dimineaţă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Infuzie de ego (Partea a IV-a, cu efect prelungit, indescifrabil)


Ilinca Anamaria Prisăcariu

16.07.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Eu sunt gândul meu, îmi sunt binele şi răul, trecutul şi viitorul, aici şi acum-ul. Tu îţi eşti gândul tău, îţi eşti binele şi răul, trecutul şi viitorul, aici şi acum-ul. Ne întâlnim la un moment dat şi ne suprapunem în ceea ce credem cu tărie - în neîntâmplător. Cumva, comunicând fără vorbe, ne prindem într-un joc universal, de care nu ştim mai nimic, dar despre care urmează să aflăm. Dacă până în acest moment ne speria necunoscutul, parcurgerea sa nu mai pare o nebunie atunci când suntem împreună. Nu ne vorbim, ci ne simţim şi totul decurge de la sine. Nu ştim unde vom ajunge şi nici nu este important. Ce contează cu adevărat este călătoria...

Închide ochii şi inspiră-mă adânc. Lasă ameţeala să te cuprindă. Dă-mi ceea ce am nevoie, iar eu voi face la fel. Aşteaptă două secunde, cât să ajung cât mai aproape de tine. Expiră; şi odată cu aerul, gândurile de care ne putem lipsi: lumea din jur, timpul, spaţiul...

Stai jos dacă ai ameţit. Lasă-te pe mine întru totul.

Descompune-mă în aburi şi lasă-mă să levitez deasupra vertebrelor tale. Atinge-ţi pielea cu buricele degetelor şi simte-mă, rece, sub fiecare por. Urmăreşte-mă aşa, fără grabă, până la claviculă şi apoi înspre piept şi aşteaptă-mă puţin acolo. Am sărit o bătaie a inimii tale pe un gând fulgerător şi am devenit fluidă. Îţi curg prin vene. Vibrezi. Sunt o reacţie a ta, iar tu eşti o reacţie a mea. Comunicăm.

Deschide ochii şi întoarce-te spre mine. Priveşte în interiorul tău şi zâmbeşte-mi. Prietenii tăi te vor întreba ce ai păţit. Tu zâmbeşte tâmp şi spune-le că nimic. Dar noi ştim că niciun zâmbet nu e tâmp. Poate că şi ei ştiu, dar nu toţi. Totul e aşa cum trebuie să fie. După ce vom simţi că avem destulă experienţă, ne vom întoarce la ei cu inima străpunsă de raze şi le vom oferi sfaturi în dragoste. Ei nu le vor crede. Nici noi nu ne vom crede în totalitate, dar vom simţi. Iar ei vor simţi la rândul lor, neîntâmplătorul situaţiei.

Oricâte cuvinte ai încerca să potriveşti pe o foaie, cel mai clar poţi simţi călătoria asta cu ochii închişi. Aşa, ca la sărut. Şi ca la multe altele ce implică două vibraţii, o inspiraţie şi o expiraţie adâncă.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer