Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  oameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubesc

La mulţi ani, doamnă Doina Cornea!


Bedros Horasangian

04.06.2016
Observator Cultural, mai 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Prietenul de-o viaţă Vasile Gogea, un fel de Voce a Ardealului, dacă nu cumva şi mai mult, îmi/ne atrage atenţia, într-o călduroasă şi emoţionantă postare pe Gogea's Blog, că doamna Doina Cornea e la moment aniversar: a împlinit 87 de ani pe 30 mai 2016.

Frumoase cuvinte îi adresează nobilul scriitor clujean unei doamne care, acum cîteva decenii, ne făcea să credem că nu ne-am ticăloşit cu toţii, că mai putem spera într-o reînviere a naţiunii române, că mai sîntem capabili de a ţine fruntea sus, într-o lume în care frunţile atingeau în proporţii îngrijorătoare podelele PCR. Azi, e la îndemîna oricui să devină un vajnic rezistent prin cultură şi anticomunist post eventum, dar la acea vreme au fost doar cîteva voci care au strigat: Regele e gol! Asumîndu-şi riscuri mari, au fost oameni de toată isprava, oameni pe care ar trebui să ştim să-i preţuim măcar, dacă nu mai sîntem capabili, printr-o egolatrie ce face azi ravagii, să-i iubim. Doamna Doina Cornea face parte dintre ei.

Am trecut prin faţa casei domniei sale, în primele zile ale lui Decembrie 1989, împreună cu regretatul profesor Mircea Zaciu, în drum spre locuinţa lui Ioan Muşlea, să vedem un film. Pe strada întunecoasă rula un alt film. Nu mai ţin minte ce film am văzut la Muşlea, dar am imagini clare din filmul ce rula pe stradă: "Uite, aici stă Doina Cornea!". În faţa locuinţei, era postată o Dacia 1300 şi doi gealaţi. Civili. Doina Cornea era arestată la domiciliu. Avea puterea să nu tacă. Ca şi după 1989, cînd a fost o voce fermă şi tenace a societăţii civile.

Am reuşit, după 1989, să-i fac o vizită alături de doi prieteni de nădejde, Dana Prelipceanu şi Marius Jucan. O seară de neuitat, lîngă nişte oameni minunaţi. Nu e puţin lucru. România şi românii s-au schimbat, doamna Doina Cornea - nu. A fost supusă unui lung şir de calomnii, minciuni, măscări şi insulte de tot felul. Nu a cedat. Este, ca şi ieri, alături de noi. Şi ne spune mereu, chiar şi tăcînd: Să nu cedaţi! În faţa minciunilor, a nedreptăţii, a tuturor mizeriilor acestei Românii, în care crede şi pe care o iubeşte necondiţionat. E minunat să ştii că există astfel de oameni, în care să crezi şi cu care ştii că ceea ce numim viaţă are nişte valori la care să ne raportăm mereu, şi nu cedăm, orice s-ar întîmpla. Nu vom ceda.

La mulţi ani şi multe bucurii, stimată doamnă Doina Cornea!
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer