Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Praful de pe tobă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Eminescu avea un porc...


Radu Părpăuţă

08.08.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
1
Eminescu avea un porc şi îl ţinea în balcon...

Ai băut gaz, băi Părpăuţă, Părăluţă, Părpăpuţă sau cum te mai cheamă, o să-mi ziceţi, ai uitat să-ţi iei pastilele de cap? Cum adică Eminescu!? Scrie şi tu că Nichita Stănescu avea un porc, bunăoară, Nichita Danilov avea un porc sau măcar un purcel acolo, Nikita Hruşciov era un porc sau pur şi simplu scrie Nikita, aşa mai merge; dar nu Eminescu! Chiar nu mai ai nici un pic de bun simţ? Arunci cu nămol în numele sacru al culturii noastre, măi satană! Demitizezi toate piscurile, ca să-ţi ridici neputinţa şi nimicnicia la rang de scriitor.

Dar, mă rog, dacă tot am început, să-mi urmez povestea: Eminescu avea un porc şi ţinea porcu' în balcon la Napoli (Neapole pentru cei care n-au fost acolo). De ce la Napoli, iar nu la Veneţia, că a scris el "S-a stins viaţa falnicei Veneţii...", asta nu ştiu. Ştiu că era la Napoli, nu la Veneţia - atîta tot. Că el, la drept vorbind, ce treabă avea el cu Veneţia!? Păi el n-a fost nici la Veneţia de Sus de la poalele Perşanilor, d-apoi la Veneţia Veneţia!

Aşadar, Eminescu avea un porc în balcon, că aşa-i obiceiul la broscarii ăştia, ţin porcii în balcoane. Buuun! Şi trece într-o zi Maiorescu pe sub balconul lui Eminescu, balconul se dărîmă sub greutatea porcului, porcu' buf, dom'ne, drept în capul lui Maiorescu şi cade ăsta mort. Praf l-a făcut, mai bine zis, piftie. Cînd a văzut pe ăla piftie, de frică, Eminescu şi-a făcut bagajele, şi-a îngrămădit cele 12 cămăşi de borangic şi cele 12 cămăşi de olandă, plus izmenele aferente, în valijoara cu Goethe şi Heine, că aşa zicea el în glumă, şi tuleo, frate, la Viena, la spitalul Oberdöbling să-l interneze, fiindcă era prieten cu doctorul Leidesdorf, care l-a tratat şi pe Sultan. Au vorbit ei pe nemţeşte hanţ-branţ-cotobranţ şi l-a internat. A zis că, vezi Doamne, îl doare capu'. Vrăjeli!

Ei, Maiorescu a murit, Dumnezeu să-l ierte, că al dracului mai era, îi punea mereu beţe în roate Poetului, îl complota mereu. Cu toate acestea, Eminescu i-a trimis la înmormîntare, nesemnată însă, cu discreţia care-l caracteriza, o coroană cu gladiole şi stînjenei mov.

Mai nasol a fost cu fiul lui Maiorescu (nu mă întrebaţi care, că nu ştiu), cînd i-a fost anunţată la internat moartea lui taică-său. "Elev Maiorescu - i-a zis directorul - te anunţ cu durere că tatăl tău a murit". "Cum, domnule?" "I-a căzut un porc în cap", şi s-a întors repede zguduindu-şi spatele. Iar cînd a fost la armată tot aşa: "Ce-i tac-tu, mă?" "Tata a murit, s'trăiţi!" "Cum a murit, mă?" "I-a căzut un porc în cap, s'trăiţi." Să cadă pe jos toţi răcanii, nu alta. Vă daţi seama că bietul băiat era îngrozit cînd s-a însurat. Ce-o să-i zică bunei mamei soacre? "Şi tatăl tău cu ce se ocupă? " a întrebat aceasta. "N-am tată, a murit". "Cum a murit?" Bietul băiat n-are ce face şi zice: "I-a căzut un porc în cap". "Vai, sărmanul porc!" a oftat miloasa femeie.

2
Dar toate acestea s-au terminat cînd s-a aflat că Maiorescu n-a murit de fapt. Au fost numai nişte vrăjeli ale spionajului austro-ungar, ca să ne inducă în eroare, înţelegeţi? S-a cărăbănit şi el la Viena, la spitalul Oberdöbling, hanţ-branţ-cotobranţ cu doctorul Leidesdorf, care l-a tratat şi pe Sultan (istoricii literari n-au stabilit încă: e vorba de Sultanul turcilor sau de cîinele Sultan?), şi ăsta l-a făcut sănătos. Că era dat dracului neamţul, dom'ne, doar v-am spus că l-a tratat şi pe Sultan!

Iar Maiorescu avea şi el un porc, pe care-l ţinea tot pe balcon, dar nu la Napoli (Neapole), nici la Veneţia, nici măcar la Veneţia de Sus de la poalele Perşanilor, de unde se scoate calcar, cum a scos un tînăr chelner pe nume Anişor piatră de var şi a făcut avere, că el s-a întors în satul natal, la Veneţia de Sus, fiindcă un turc i-a spus că acolo a ascuns tezaurul armatei turceşti... Dar am să vă spun altă dată povestea. Maiorescu ţinea porcu' în balcon la el la ţară, la Hopulelele sau Hopuratele, nu mai ţin minte.

Aşadar, criticul, că Maiorescu ăsta era critic şi critica-critica, ţinea porcu' în balcon, deşi - atenţie - nu se afla la Napoli, unde broscarii ăia de italieni au obicei să ţină bietul animal, ci la Hopurile sau cum se mai cheamă. La afacerea asta cu porcu' s-a aliat şi unguroaica Ecaterina Szoke Magyarosy, soţia lui Slavici, care era supusă austriacă, iar supuşii ăştia austrieci erau toţi spioni. Da' toţi, nu aşa! Iar Slavici, brav român, nu ştia nimic de golăniile nevesti-sii.

Ecaterina Szoke Magyarosy, bozgoroaica asta, zisă şi Madam Kati, a venit în casa lui Maiorescu la Hopulelele sau Hopurelele, nu mai ştiu. Şi era dată dracului. Numai tuna şi fulgera! Înjura ca un muscal. Ba că aia, ba că cealaltă! Dacă nu-i plăcea mîncarea, una-două: Ez az étel szörnyű!adică-i de rahat. Dacă nu-i plăcea vinul (şi bea cît un honved): Ez az ital pisi ízű!adică-i de pişat. Şi Maiorescu nu-i putea intra în voie, umbla ca cu ouă cu ea: Kati în sus, Kati în jos. Dar ea îşi bătea joc de el - că ce critic eşti tu, că nu ştii nici pe dracu, szart se tud!, că szűnj meg! cară-te. Era măgăriţă rău, ce mai, bozgoroiacă.

Eminescu iubea foarte mult porcul lui Maiorescu. Îl mîngîia, îl nenerea şi i-a dat numele de Sultan în memoria Sultanului (cum spuneam, nu ştim sigur dacă este vorba de cel al turcilor sau de cîinele Sultan) pe care l-a tratat doctorul Leidesdorf de la spitalul Oberdöbling din Viena. Dar şi Sultan era un porc care te făcea să-l iubeşti. Şi Eminescu zicea: "Ce drăgălaşi sînt porcii! Aţi observat vreodată cît sînt de drăguţi cînd se ataşează de cineva? Rămîn aşa toată viaţa. Ar trebui să fie pildă pentru multe fiinţe omeneşti. Pentru Maiorescu, de pildă." Şi Maiorescu scrîşnea cînd auzea.

Aşadar, poetul îl iubea pe Sultan ca pe ochii din cap, ca pe copilul lui, că Eminescu n-avea copii. "Porcu' ăsta - zicea Eminescu - este porc între porci, cum ar fi Maiorescu între critici. Iar Maiorescu scrîşnea din măsele şi se strofoca. Şi cei doi, Maiorescu, fiindcă-i purta rîcă lui Eminescu, şi bozgoroaica Ecaterina Szoke Magyarosy, zisă Kati, spioana austro-ungară, soţia lui Slavici (care însă, brav român, nu ştia nici cu spatele), au făcut complot şi au abia înţinat balconul de la Hopulelele, după care au pus porcul în el. Iar cînd Eminescu a trecut pe sub balcon, i-a căzut porcu' în cap. Ăsta-i adevărul adevărat, nu ce spun tot felul de nimurici. Şi pe urmă Maiorescu zicea că Eminescu e cel mai mare poet român, că nu ştiu ce. Ba neobrăzatul i-a mai trimis şi coroană cu gladiole şi stînjenei mov la înmormîntare. Ăsta-i omu', domne!

Aşadar, porcu', Maiorescu şi unguroaica Magyarosy, înrolaţi în slujba intereselor austro-maghiare, antiromâneşti, l-au omorît pe Eminescu. Şi cu asta basta. Altfel nici că se poate.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




5 comentarii

  • porcul domnului Părpăuță
    Livian, 10.08.2016, 14:41

    dar și Părpăuță avea un porc pe care îl creștea cum putea, când pe balconu pe care de abia se strecura să ieie aer – cu fum și să vază frumusețile patriei, de sus, când în baie, sub chiuvetă, așa, strâmtorat, numai când pleca stăpân-său de acasă se urca în crivat și se tăvălea o țâră cu scroafa vecinului de dedesubt, foarte strâmtorat și acela, și într-o zi Părpăuță a ieșit la preumblare cu porcu, că mai ieșea el așa, iar porcu așa îl trăgea ață la cârciuma Irish Dublin Pub, și acolo și n-a băut mult numa vreo două cinzeci rom iar pe a treia a vrut s-o toarne în gura porcului care stătea cu gura căscată pe masă dar a turnat-o în altă gură căscată a unui comesean, așa că porcul a rămas în stare bună și l-a dus pe stăpână-su de sfoară acasă, care umbla tot în patru labe, numai că într-o intresecție a dat peste ei o căruță cu fier vechi care fiind mult prea încărcată s-a prăbușit peste ei și așa și-a găsit sfârșitul bietul domn Părpăuță

    • RE: porcul domnului Părpăuță
      E pluribus unum, 11.08.2016, 02:08




      Inseamnă că ar trebui făcută pomana porcului pentru domnu’ Părpăuță.

  • Râdeți băieți, numai râdeți
    E pluribus unum, 09.08.2016, 21:48


    Potrivit propriului website, Spitalul Socola din Iași, oferă bolnavilor (cred) "asistentă spirituală" prin trei biserici.

    Aș zice că mai bine v-ar plăti pentru articole precum acesta, în scurt timp s-ar vindeca și bolnavii și vizitatorii lor, le-ați face un bine și medicilor, că de mult nu au mai râs ei.

  • deh, biv vel stolnicie
    dan rechesan, 08.08.2016, 19:39

    cred io că domniei tale ți s-a urît cu binele și faima, altfel nu-mi explic. și, parcă-parcă prevăz și presîmt că iar se adună un comitet de falnice farmazoance în dealu Copoului și pun de-un linșaj mediatic din pricini lesne de priceput după mintea lor de fomei devotate pîn la sînje memoriei neîntinabile a poetului nepreche...nu puteai, barem să-l omori pe Luceafăr într-un mod mai puțin bizar?(să-i pice în creștet, de pildă, o cracă înflorită din tei, că tot e teiul lui Eminescu în zonă și de-aia avem miturile literaturii să le utilizăm în mod decent, rezonabil, onorabil)
    acu, ce să mai zic? că era să-mi dăjghin fălcile din pricina hohotelor și am crampe abdominale de-atîta haz? că istoria futuristico-suino-eminologică izvodită de matale e de tot rîsul, e limpede, ce mai tura-vura! să te văz cum dai piept cu dînsele, eminologistele din dealu Copoului că se știe, ei, criticii moldavi ca toți barbații îs olecuță mai molcomi, muierile în schimb tare-s aprige și barbate cînd vine vorba de bătălie(chiar iscată de o pricina precum cea de sus)

    • RE: deh, biv vel stolnicie
      Radu P., 10.08.2016, 18:54

      Dane, ți-am scris un răspuns, dar s-a șters, așa că acum comentariul acesta este ca un prezervativ folosit a doua oară. Am prevăzut că se va lăsa cu tras la gioale într-un mesaj către prietenul nostru Răzvan P. Farmazoancele n-au apărut, dar vezi că avem deja un text fără sare și piper, dar, mă rog, free country, nu-i așa? Dar pînă la urmă ținta-mi a fost atinsă.

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro O zi din viaţa unui propagandist, Radu Părpăuţă (4.8/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Drumul cel negru, Radu Părpăuţă (5.0/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro În ospeţie, Radu Părpăuţă (5.0/5 - 9 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Telefon mamei, Radu Părpăuţă (4.5/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Locul sfinţeşte omul - însemnări despre o călătorie cu trenul guvernamental, Radu Părpăuţă (4.6/5 - 5 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer