Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Elogiu frumuseţii


Ilinca Bernea

08.03.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Poţi şti exact cât de inteligent eşti, există posibilităţi multiple de a-ţi măsura şi dovedi inteligenţa. La nevoie poţi descoperi că eşti mai deştept decât te credeai sau, dimpotrivă, mai prost. Pe o insulă pustie inteligenţa îţi e mai mult decât vitală şi necesară, în schimb cu frumuseţea n-ai ce face. Există doar în măsura în care ţi-o recunoaşte un altul... e o valoare relaţională. Degeaba eşti frumos dacă nu te vede nimeni şi nu o recunoaşte nimeni. Frumuseţea nu e un bun individual, ci interuman, funcţional la toate nivelurile, e deopotrivă instinct şi ficţiune culturală, avatar al dorinţei şi formă a armoniei, trăire emoţională şi idee estetică, har al comunicării şi stimulent al fanteziei. E un antidot împotriva angoasei. Apoi, presupune un efort de cultivare continuu. Frumuseţea înseamnă graţie, sensibilitate, forţă, linişte, echilibru, expresivitate, pasionalitate.

Oricărei femei, dacă îi spui că e frumoasă, înfloreşte, devine atentă, emotivă, receptivă. Ultima scorpie poate fi convertită, cu această vorbă magică, în nimfă.

Nici nu are importanţă cine ţi-o spune, în ce context. Această afirmaţie presupune să vezi o fiinţă ca întreg, suflet / expresie / corp. Frumuseţea, o ştiu şi adepţii platonismului, este forţa motrice a trăirii erotice. Nu dorim niciodată un corp ci un suflet întrupat, care se exprimă... "Eşti frumoasă" se traduce, în sinea femeilor, prin: n-am de gând să te exploatez. să văd în tine doar un corp sau doar spirit, să te reduc la carnea ta sau la mintea ta... E o garanţie infimă, dar nepreţuită. E esenţial să o auzi. Un singur "eşti frumoasă" spus, chiar şi fără convingere, pur experimental, de amorul artei poate face minuni. Chestiunea e valabilă şi în sens contrar: dacă îi spui uneia fermecătoare că e fată bună şi atât va sfârşi prin a deveni crispată, stângace, inhibată, ştearsă...

Forând ceva mai adânc, problema de fond e aceea a lipsei de educaţie estetică, a faptului că trăim, în lumea occidentală, într-un context în care toate valorile şi virtuţile considerate prin tradiţie (feminine) tind să fie declasate, tratate peiorativ, depreciate cronic, iar frumuseţea este una dintre aceste virtuţi.

Frumuseţea e cultură, iar carenţele ei produc vulgaritate, grobianism sau sterilitate sufletească. Modelul Lara Croft nu este produsul vreunei amazoniade ci consecinţa unei crize - nu a masculinităţii sau feminităţii - cum spun gurile rele, ci estetice. Frumuseţea şi valorizarea ei ne menţin într-o zonă a fragilităţii, vulnerabilităţii, sensibilităţii... în afara lor devenim gladiatori. Frumuseţea, care este catalizatorul oricărei forme de atracţie, fiind declasată în era pragmatico-tehnicist-consumeristă în care trăim, e în cel mai fericit caz cenuşăreasa virtuţilor, de cele mai multe ori, însă, e considerată o calitate "frivolă" sau chiar o non-calitate.

Într-aşa un hal de ignoranţi sunt unii - în domeniul frumuseţii - încât îşi imaginează că aceasta ar fi o treaptă a manifestării umane şi naturale aflate mai prejos de "cele spirituale" când, de fapt, nu e vorba de nici un mai presus sau mai prejos pentru că frumuseţea nu se află pe o treaptă, ea este o substanţă de contrast revelatoare de sens. Şi în planul intelectului şi în cel al sensibilităţii tot spectacolul gândirii şi al trăirii, tot frumuseţea unei demonstraţii sau a unei expresii este ceea ce convinge.

Un limbaj anestetic, sec, anost, formal, plin de clişee n-are nici o şansă să atingă, să tulbure, să convingă.

Doar frumuseţea - ea fiind ceea ce te surprinde, te tulbură, te încântă, te face să exulţi sau să tresari dintr-un somn al simţurilor sau al înţelegerii, în toate domeniile - este ceea ce dă greutate şi intensitate şi coloratură experienţelor umane, este un generator de sens şi se impune ca o revelaţie. Am încheiat paranteza.

O lume întru totul anestetică este una de entropică, frumuseţea e ceea ce particularizează şi creează linii de forţă, intensităţi, nuanţe, şi în natură, şi în cultură. Frumuseţea e unitate de măsură a unicităţii fiinţelor şi lucrurilor, e deopotrivă, inteligenţă, conştiinţă, etc.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer