păcat că bicicletele nu au număr

Prima dată, l-am văzut când mergea pe bicicletă şi căuta pe cineva cu privirea.
Asta a fost şi prima dată în care mi-am imaginat că o să-l ţin de mână şi că îl pup pe frunte. Mi-am imaginat cum dormim înghesuiţi într-un pat de o persoană.
Îmi doream să fie un băiat care să mă amuze foarte tare pentru că-mi părea foarte pierdut. Îmi doream să-i spun noapte bună şi îmi doream să-i spun la revedere, având certitudinea că-l revăd la câteva zile după ce pleacă. Îmi doream să ascultăm o melodie frumoasă şi să tăcem ore în şir împreună, să fim obosiţi împreună şi înconjuraţi de oameni, dar împreună şi acolo. Îmi doream să-mi spună glume proaste şi să meargă cu mine la mare.
Aveam o imagine clară cu noi doi înghesuiţi într-un cort, dormind cu hanorace pe noi pentru că ne-ar fi prea frig afară fără ele.
Am văzut cum mâncăm împreună. Mă făcea să vreau să-l învăţ lucruri. Mă vedeam învăţând lucruri de la el.
Vedeam o perioadă frumoasă de nesiguranţă romantică.
Mi-am imaginat toate astea în cele cinci minute în care el a stat lângă bicicleta lui, aşteptând pe naiba ştie cine.
Apoi a plecat.

A doua oară când l-am văzut era fără bicicletă şi părea puţin trist.
Mi-am imaginat felul în care se întristează din cauza mea când nu mă bucur de acadeaua cu portocale pe care mi-o cumpără. M-am gândit că poate îi uit numărul de telefon, pe care l-am reţinut cifră cu cifră şi pe care el crede că o să îl uit.
M-am gândit cum o să mergem la petreceri cu dans şi cum el o să-mi lase semne pe piele. Mi-am dorit să se roage de mine să mă îndrăgostesc de el şi mi-am imaginat că o să-l mint de la început. O să mă prefac că nu dau cât am de dat; că nu ştiu cum să-l aleg pe el.
M-am gândit cum ar fi să stau cu capul pe genunchii lui şi să văd deasupra mea numai frunze verzi. M-am gândit cum o să-i spun lucruri frumoase despre noi doi şi cum el o să le completeze.

A treia oară l-am văzut râzând. M-am uitat cu scârbă la el pentru că mi-am imaginat că e foarte beat şi că i se împleticeşte limba în gură. M-am gândit cum ar fi să ne sărutăm când el e aşa şi m-am gândit la cum ne-am certa şi la cum nu ne-am mai lua de mână la fel ca înainte.
M-am gândit şi mi-am imaginat prea multe.

O dată, mergea pe bicicletă şi a oprit brusc în faţa unei treceri de pietoni. Era o trecere de pietoni la care eu aşteptam.
Nici nu ştiu dacă mi-am imaginat şi asta, dar de atunci îmi spun foarte des că am reuşit să trec observată prin faţa lui:
Apoi el a plecat pe bicicletă undeva foarte departe pentru că nu a mai fost o altă dată în care să-l văd.

De atunci, îmi spun mereu cât e de păcat că bicicletele nu au număr de înmatriculare.