01.03.2005


La început a fost emigrarea, fiecare lucru trebuia numit în altă limbă, descoperit cu uimire, o mulţime de informaţii noi trebuiau procesate.
Când lucrurile s-au mai aşezat, şi-a făcut locul în noua viaţă şi trecutul. S-a aşezat firesc, în fruntea mesei, unde îi era locul, nu la coada mesei, ca rudele sărace. Mi-am dat seama că îmi era dor de el, că nu era prăfuit, demodat sau comercial... mărţişorul.

Prima dată a venit cu popas în Anglia, cineva de acolo mi l-a trimis; apoi a venit din Bucureşti, de câţiva ani vine din Canada, de la prietena româncă de aici. E şnurul, uneori un hornar, un trifoi cu patru foi, nimic sofisticat, cum îl primeam şi de la colegii de clasă.

Nu îl consider un sentimentalism ieftin, nici ceva comercial - citesc în fiecare an despre mărţişoare ultra, cum citesc şi despre Crăciun că devine o sărbătoare comercială, pa-ram-pa-pam-pam, umplut cărţi de credit, cadouri pentru animalele de casă, chef la firmă, îndopat şi colebil, pietre la "fiară" - eu chem la sărbătorile de altă dată, pe cine să chem? Nu îndemn să-i faceţi loc mărţişorului în fruntea mesei, căci fiecare lucru îşi are vremea lui, poate odată va veni şi pentru alţii ziua mărţişorului, şnurul, hornarul, ghiocelul, trifoiul cu patru foi, va veni firesc, în hainele unei sărbători care e a fiecăruia, o dată pe an o facem şi a celor la care ţinem, ştii, nu te-am uitat, e 1 Martie, bucură-te împreună cu mine de primăvara ce vine.

Geta

0 comentarii

Publicitate

Sus