Gri, geamuri murdare de praful oraşului şi de cotidian. Tanti de la 4 iar plânge, face asta cam în fiecare zi înainte să îi vină copilul de la şcoală. Nenea de la 1, de 3 ani de când am telescopul, fumează. Programatorul de la 6 e veşnic cu ochii în monitoare, la câteva ore trage draperia peste priveliştea mea pentru 5 minute. Pisica corporatistei de la 2 iar s-a lipit de fereastră, din stăpână văd doar mâna la câteva minute când o mângâie stresată. Toţi par a trăi dar nimeni nu e viu. Plec la ţară.
