Am plecat să fiu iar singură și am ajuns să fiu înconjurată de și mai multe persoane. În pandemie când totul era închis am fost asaltată de prieteni. Poate așa mi-e arătat. Dacă ei mă atrag sau dacă eu îi atrag pe ei... nu știu să zic încă.
Ce pot să zic însă, e că pe 23 februarie am împlinit 23 de ani în a treia țară în care m-am mutat singură. Și unde, la fel ca în celelalte două, eram singură cuc. Așa mi-am dat seama că oriunde m-aș afla omul drag e la un telefon distanță. Că un apel se transforma în 4 ore când ți-e dor. Și că e frumos să te surprindă cineva cu prăjituri și flori de ziua ta. Chiar dacă încă nu îți e prieten.
Primăvara m-am trezit cu muzică turcească, m-am specializat în mic dejun și am alergat după lună și apusuri. Am făcut un scurtmetraj, am vânat artă pe bicicletă și am analizat personaje prin teoriile lui Freud. Așa am ajuns să mă analizez și pe mine.
Apoi a venit vara. O vară plină de proiecte și evenimente. O vară în care am fost înconjurată de și mai mulți oameni. O vară în care n-am apucat să ating o carte și nici măcar să îmi imaginez scenarii, acest sport la care odinioară eram campioană. O vară în care am luat prânzul cu unul dintre artiștii a cărui muzică era pe repeat cu câteva luni înainte. Artist de la care am aflat că avem două lucruri în comun: admirația pentru Terrence Malick și obsesia pentru Only You - Steve Monite. A fost un vis.
Toamna m-a găsit în vacanță în București.
- În București te duci să te relaxezi???
- Da. Îmi place Bucureștiul.
Bine, nu mai e Bucureștiul pe care l-am avut acum doi ani. Nu mai e doar o persoană. S-a transformat într-o capitală dragă cu amintiri și, din fericire, cu aceiași oameni.
Dacă tot eram aproape am dat și o fugă de o zi la mare. Să o salut, să-i spun că mi-a fost dor și că-mi pare rău că n-am ajuns măcar într-o seară de vară la ea.
Mă întorc acasă și mă refugiez în cărți. Una trebuie menționată: O Viață Măruntă - Hanya Yanagihara, pentru că ea e cea care m-a făcut să plâng anul ăsta. Doar ea.
Iar acum spre sfârșit de an observ că îmi merge bine de tot, în toate, mai puțin în iubire. Aici cică mă ajută Jupiter. La anu'.
E ultima zi din an și m-am întors în București. Doamne, ce an.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)