Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  inter_zise

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

11.17 A.M.


Anda Cadariu

24.01.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

A rainbow is not a physical object.
Rather, it is a pattern of light to which
a great number of raindrops contribute.
You are at the center of the rainbow you see.
A person standing next to you
would be at the center of a different rainbow
- that is, a rainbow to which
a different set of raindrops contributes.
Thus, no two people ever see the same rainbow.


- Software MacKiev's World Book®, 2005 Edition

Ieri a plouat pe terasă era dimineaţă aburii de cafea se ridicau din ceaşca ta de arcopal stăteai cu spatele la soare priveai lacul artificial cu fîntîna arteziană în mijloc deasupra ei în fiecare zi la ora 11.17 A.M. se formează curcubeul în fiecare curcubeu scrie altceva dar ieri cineva a scris aşa:

În prima sală de clasă de la etajul patru al Colegiului Naţional "Unirea" începe cursul de geometrie analitică. E dimineaţă. Profesorul mahmur, care-a intrat în sală puţin după sfertul academic, strigă catalogul. Un băiat şi o fată care vor fi peste ani de zile bunicii Laurei Savin stau, ca întotdeauna, în banca a doua din rîndul de la geam şi, neatenţi la oră, fac goblenuri. De cînd s-au apucat de meserie, au cusut răsăritul în munţi, uzine în paragină, scene de sex violent, cercei de topaz, globule roşii, ba chiar şi un sistem solar. Astăzi, viitorii bunici ai Laurei forţează afectuos culorile să intre în curcubeul de pe pînza de 17.11 centimetri lungime şi 11.17 centimetri lăţime, ascunsă cu grijă sub bancă.

Samuel Johnson Esq. citeşte New York Times la cafeaua de dimineaţă, aşezat confortabil în fotoliul de piele. E încă în apartamentul său din Manhattan. Un fişier MIDI se activează pe hard-ul telefonului său Motorola, anunţîndu-l că cineva vrea să vorbească cu el. În acest moment, Samuel Johnson Esq. simte cum simte iepurele transformat în maimuţă de o vrăjitoare neglijentă: tocmai a aflat că rata la New York Stock Exchange a crescut de la 10% la 11.17%. Aruncă ziarul pe masă şi aprinde o havană, cu ochii aţintiţi pe fereastră.

Autorul ştie că un text galben scris cu font Verdana de mărimea 11.17 e greu de citit, dar şi galbenul face parte din curcubeu.

Pierre Corbet, programator, a ajuns de o jumătate de oră la biroul lui din Place de la Concorde şi surfează apatic pe net. Caută nu ştie nici el ce. Săltînd de pe o pagină pe alta, citeşte pe un site următoarele: "Statisticile arată că la data de 17.11.2005, ora 11.17 A.M. CET, a fost descoperită galaxia ESO 510-H12 cu diametrul de 124.7689 ani lumină." Pierre Corbet pune mîna pe calculator şi constată că 124.7689 este pătratul lui 11.17. Afară începe să plouă.

Cursa Roma-Istanbul se pregăteşte de decolare pe aeroportul Leonardo Da Vinci. Riccardo şi soţia lui, Elis, actori, s-au îmbarcat de zece minute şi repetă scriptul unui film care se va turna la Copenhaga peste trei săptămîni. Cerul e senin, condiţiile de zbor – favorabile, avionul decolează. Elis cere un suc de portocale, iar Riccardo îşi înclină spătarul scaunului la 11.17 grade faţă de poziţia sa iniţială, pentru a zbura mai comod.

Serghei Ivanovici e cerşetor. Lucrase ca instalator de cînd se ştia şi cîştiga destul cît să ducă un trai decent. Însă de cînd i-a murit soţia, Serghei nu s-a mai îngrijit de nimic, cu atît mai puţin de sine însuşi. Pluteşte zilnic în derivă pe străzile din Sankt Petersburg şi se hrăneşte cu resturi primite pe uşa din spate de la unul din restaurantele luxoase ale oraşului. Ochii lui apoşi reflectă haosul în care s-a scufundat treptat. Azi la ora 11.17 A.M., Serghei se afla în faţa clădirii principale a muzeului Hermitage. În fiecare zi la această oră, priveşte intrarea somptuoasă timp de cîteva minute, după care pleacă. Face acest lucru inconştient, fără să-şi dea seama că existenţa sa urmează totuşi un pattern. Un alt lucru pe care nu are cum să-l ştie este că acum, în momentul în care îşi aprinde ţigara fără filtru pe care tocmai a cerut-o de la un trecător, greutatea lui a ajuns cu exact 11.17 kilograme mai mică decît era în clipa cînd soţia lui decedase.

Simona Ionescu stă sub o salcie pe malul Dunării şi priveşte cum un cormoran traversează un curcubeu. La exact 11.17 metri distanţă, sora ei, Ana Gabriela Ionescu, pescuieşte. Tocmai a prins un crap imens şi îşi înalţă recunoscătoare ochii spre cer. Descoperă un alt curcubeu, dar i-l arată Simonei ca şi cînd ar fi acelaşi. Sora ei dă din cap aprobator: l-am văzut. Ana continuă să pescuiască.

Mîine va ploua pe terasă va fi dimineaţă aburii de cafea se vor ridica din ceaşca ta de arcopal vei sta cu spatele la soare vei privi lacul artificial cu fîntîna arteziană în mijloc deasupra ei în fiecare zi la ora 11.17 A.M. se formează curcubeul.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer