Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Cuvinte pentru înecaţi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Manual de fotografie: O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil


Alina Andrei

18.02.2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Mărturisesc, fără falsă umilinţă, că niciodată nu l-am avut la inimă pe Geo Bogza. Era şi el acolo un nume din manualele prăfoase de la şcoală, atît şi nimic mai mult. Dacă cineva ar fi făcut greşeala să-mi dăruiască o carte scrisă de mai sus-amintitul, l-aş fi bănuit că vrea să-mi taie cheful de viaţă, urîndu-mă de bună seamă. Însă băgîndu-mi nasul în corespondenţa lui Blecher (doar ca o firească prelungire, după ce-i epuizasem romanele, eseurile, pînă şi compunerile şcolare), văzînd cu cît drag pomenea de Bogza, m-am înmuiat. Şi cum să nu-mi stîrnească interesul un om care a avut cumsecădenia de a-l ajuta să publice cartea care m-a încîntat pînă peste poate? Pe 15 iulie şi 21 august 1934, Blecher îi trimitea lui Saşa Pană, în Braşov, două cărţi poştale. Îi mărturisea că lucrează la "Întâmplări din irealitatea imediată" (pe atunci romanul se numea "Exerciţii") cu "o înfrigurare ascuţită la extrem". Lui Bogza, care stătea pe atunci tot în Braşov, un an mai tîrziu îi trimitea scrisori din care am aflat următoarele veşti extrem de importante: Blecher avea 14 copaci în grădină, precum şi petunii, trandafiri, micşunele, iar la Berck marea era cenuşie ca apa cu leşie. Cu epistolele zumzăindu-mi în cap, am luat din raftul unui anticariat (braşovean) volumul lui Bogza "O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil". Un titlu percutant, la care oricum n-aş fi rezistat. Vreau să văd şi eu omul care n-ar fi murit de curiozitate să afle ce s-a întîmplat la Mizil în lungile o sută şaptezeci şi cinci de minute. Citind în staţie, apoi în autobuz, în drum spre casă, aşa, mai cu fereală, m-a apucat brusc dorinţa să mă îndrept grăbiş spre partea cealaltă a oraşului, spre gară, să mă urc în primul tren (care musai ar fi trebuit să meargă spre Mizil), pentru a fotografia pas cu pas, tot atîtea minute, deşi în Mizilul lui Bogza, la urma urmei, nu se întîmplase nimic! Şi tocmai acel nimic doream să-l fotografiez. Drumurile prăfoase, trăsurile cu arcuri, casele anoste, nici urîte, nici frumoase, cîinele plictisit, lumina scăzută cu o nuanţă, în minutul 74, lipia cumpărată în minutul 76 (cu un leu) şi terminată în minutul 81, cearta în doru' lelii de pe uliţa cu şapte coşciuge, fata desculţă, omul "înalt îmbrăcat prost", gîştele, beţivul ce chiuia pe banca din faţa bisericii, copiii ce strigau "Costică nebunu / Trage cu tunu", bomboanele cu dungă din băcănii, telefonista cu pulover vechi, spălăcit, fardată ca fetele din provincie, vacile întîlnite în minutul 150, săpunul Cheia cerut în prăvălie trei minute mai tîrziu, fierăria cu limbi de foc în vatră, clopotele de la gîtul cailor şi lămpile de petrol de pe peronul gării, şi aşa mai departe. Desigur, n-ar fi fost cu putinţă să fotografiez toate aceste nimicuri; urcîndu-mă în tren aş fi realizat că Mizilul din zilele noastre e cu totul diferit de cel al lui Bogza, din 1935. Telefonista, cîinele, vacile, gîştele, birjarii şi beţivul chiuitor, sigur au murit. Străzile sunt diferite, praful se aşează altfel, iar pe peron în mod cert n-aş mai fi văzut lămpi cu petrol.

Nu m-a tras niciodată aţa spre Mizil, şi fără de reportajul lui Bogza, nici să-i găsesc oraşului un rost (să mă ierte mizilenii), iar fără scrisorile calde ale lui Blecher, n-aş fi dat poate peste Bogza (îngropat în resturile de amintiri din şcoală). Denumirea localităţii vine de la vechiul substantiv turcesc "menzil", care tălmăcit în limba noastră înseamnă "serviciu de poştă". Se ştie despre prietenia dintre Caragiale şi mizileanul Leonida Condeescu, primarul care în schiţa "O zi solemnă" s-a luptat un an pentru ca urbea natală să aibă parte de onoarea ca trenul de Berlin, în drum spre Bucureşti, să poposească un minut în modesta gară. Pe 10 octombrie 1938, după amiaza, după 32 de minute petrecute în Mizil, lui Bogza îi venise ideea să expedieze cunoscuţilor cărţi poştale cu "Salutări de la Mizil". În minutul 36, a socotit de cuviinţă să se semneze: Caragiale! De fericire, gîndul l-a pironit locului, după cum povestea. Din păcate, trecînd minutele, cu laşitate s-a sucit de teama funcţionarului de la Poştă, trimiţîndu-i lui Horia Bottea, judecător la Ocna Sibiului, telegrama: "Salutări emoţionante, Caragealis". Sună aiuritor de frumos acele: "salutări emoţionante", însă ar fi fost şi mai grozav dacă ar fi păstrat în semnătură numele lui Caragiale. Cum am mai spus, de teamă să nu fie bănuit că-şi bate joc de urbe, Bogza pocise un pic numele expeditorului, cît să pară pentru ochii funcţionarului că-i negustor grec de cereale, şi totuşi să stîrnească uluirea prietenului cu care nu mai schimbase o vorbă de un an. În epocă s-a scris un articol despre sinuciderea adevăratului primar Leondia Condeesecu, cel din carne şi oase, ce se aruncase înaintea unui tren de pasageri, care în mod firesc "l-a rupt în bucăţi". Un cunoscut de-al meu ar fi spus că bietul nefericit s-a năpustit asupra locomotivei cu pumnul ridicat a mînie. Curiozitatea bolnăvicioasă mă face să mă întreb dacă a fost vorba despre trenul ce circula între Berlin-Bucureşti. Dar poate că mă înşel. Prea bine acesta ar fi putut să trăiască pînă la adînci bătrîneţi, făurind planuri măreţe pentru propăşirea urbei, trimiţînd petiţii peste petiţii regelui şi guvernului. Cu fiica lui, în 1889, se însurase Matei Eminescu (da, fratele poetului), erou al Războiului de Independenţă, ce se mutase cu garnizoana la Mizil.

Pe 10 octombrie 1938, cînd Bogza vizitase pentru prima oară Mizilul, avea 30 de ani. Am aceeaşi vîrstă, însă o lene oblomoviană mă împiedică să mă urc în tren, cu aparatul în rucsac, apoi mi-e teamă că farmecul provincial al oraşului unde nu s-a întîmplat nimic, s-a schimbat cu blocuri cenuşii, chioşcuri de plastic, trotuare strangulate de maşini, buticuri pline de chinezării şi oricum, cu străzi de-un sordid dezolant. Deocamdată prefer să zac acasă gîndindu-mă la cei 14 copaci din grădina lui Blecher, la epistolele schimbate între cei doi, la poezia duioasă şi niţel neghioabă pe care Bogza i-a dedicat-o primului, după ce acesta murise chinuit de boală. Din cînd în cînd fotografiez cutii poştale ruginite, ori crăpăturile din uşi rostuite cît să intre subţirimea unui plic. Într-o noapte visasem că mergeam în direcţia Buzăului, în trenul ce străbătea "ca un balaur cîmpia, fantastic luminată de lună". În somn nu picoteam în burta unei lighioane de fier, nici nu-mi spuneam că alerga prin Bărăgan ca un balaur, era un Personal prăfos, urît mirositor, însă la trezire am rămas cu senzaţia nelămurită că văzusem luna uriaşă prin geamul murdar al compartimentului din vis.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Pe-asta cu Mizilul nu o ştiam!
    Masha [membru], 24.06.2007, 19:06

    Şi mai sunt atâtea neştiute de mine despre Bogza! Însă şi câteva pe care le ştiu! Şi anume că soţiei sale i se mai spunea, pe lângă Elisabeta, şi Bunty, că fratele său a fost Radu Tudoran, autorul celui mai frumos roman pe care l-am citit vreodată - "Un Port la Răsărit...", apărut la editura Socec & Co, într-o a treia ediţie, prin 1940, şi că Geo Bogza a scris, la rându-i un volum de poezii considerate în perioda interbelică un adevărat delict, un volum pentru care a fost şi închis, de două ori încă, la Văcăreşti! Volumul poartă titlul de "Poemul invectivă" şi am să redau aici, dacă îmi permiteţi, versurile uneia dintre poeziile pe care le cuprinde:

    PREFAŢĂ LA UN ROMAN DE DRAGOSTE

    Tu mi-ai fost scrisă mie
    Nu deprimării, nu tristeţii mele
    Ci adevăratului eu, puternic - şi fără nici un pic de milă.

    Privesc trupul tău fraged de fată tânără
    Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine
    Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac
    N-am să mă dau în lături de la nici o ticăloşie
    Fiinţa ta plăpândă a fost scrisă puternicului din mine
    Şi tu eşti prada pe care de mult am aşteptat-o să-mi cadă
    în ghiare.

    Joc singur noaptea - şi cânt
    Şi, ca pe un complice de crime îmi privesc sexul, sălbatic în erecţie;
    El va trece prin pulpele tale suave şi va lăsa urme de nedescris.

    Şi sunt de pe acum fericit
    Atâtea nopţi de chin, de febră şi delir
    Atâtea bube care mi-au copt în suflet
    Se vor sparge - şi vor curge în tine odată cu prima ejaculare.

    M-am îndrăgostit de Bogza acum câţiva ani, într-o vară cu ziare deja răsfoite şi puse de bunica mea după soba rece, ziare al căror unic rost rămăsese până la urmă acela de a împături diverse produse gospodăreşti. Pe Bogza l-am găsit într-o fotografie înrămată în pagina unuia dintre aceste ziare, mi s-a parut extrem de înalt şi extrem de excentric pentru vremea lui! Mi-a placut instantaneu! De-atunci am ajuns să ne cunoaştem mai bine, eu şi Bogza! Şi nu mă miră deloc să aflu că a facut ce a făcut prin Mizil!

Resurse

Prea frumoasa poveste a domnului Măgar, carte semnată Alina Andrei.

blogul Alinei Andrei

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Singura veveriţă siberiană pe care o cunosc stă la bloc (5.0/5 - 27 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Poemul perfect de iubire pentru tine, doar pentru tine (4.8/5 - 17 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Patti Smith şi Robert Mapplethorpe în bucătăria lor (coioasă, cum ar spune un cunoscut de-al meu) (4.7/5 - 13 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Am vrut să fotografiez: Un om plin de păsări (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro La mine în cartier: Apollinaire şi Marie Laurencin (4.9/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer