Teatre, muzee, filarmonici, dansatori? Dă-i în gâții mă-sii. Îi desființăm sau măcar comasăm. Biblioteci? Le închidem. Ce nevoie e de ele? Deja nu mai citește nimeni decât rețele, iar pe alea știm noi cum le aranjăm. Păstrăm televiziunile. Băgăm niște seriale, niște fotbal cu pariuri și talk-show-uri și asta e. Oricum, comunitățile ne aduc numai belele. Să stea la ei pe canapea. Las' că le dăm noi tot ce le trebuie. Mă întrebi dacă mă tem de intelectuali? Nu bă, nu mă tem. Intelectualii voștri sunt niște mămăligi.
Luchian Abel
Munții i-am făcut în forma sânilor, marea e verde smarald, că așa-mi sunt ochii, norii i-am pus pe bigudiurile rămase de la mama, râurile sunt roșii ca sângele din vene, vântul suflă cum îi suflam puiului meu în ciorbă după ce se fripsese cu iaurt, ploaia conține atâta sare de lacrimi încât dizolvă umbrelele, soarele e lumina din suflet când l-am cunoscut pe soțul meu, tunetele cum îmi bătea inima, fulgerele sunt blitzuri de la nuntă. Iar pământul l-am făcut un mare pântec, să am unde mă odihni.
Vlad Mușat
AI genera o realitate virtuală în funcție de gândurile fiecăruia. M-am așezat confortabil și am fost cuplat la aparat. Casă pe malul mării, jazz, baruri mișto, eu, Scarlett Johansson și milioane de câini. După câteva zile de liniște și pace, am fost trezit de lătratul a sute de câini. Am deschis ușa și imediat am închis-o. Câinii erau înfometați. Scarlett nu era nici în casă, nici afară. Știam că e un experiment, dar panica se instalase. M-au decuplat. Ați avut dreptate. Jur că o să am încredere deplină în Partid.
