Primul lucru ar fi legat de faptul că îmi era greu să rețin toate parolele alea de 6 cifre generate de sisteme de securitate online (pe care trebuie să le introduci repede de pe telefon pe un link, sau ceva de genul ăsta), dar, le rețineam mult mai bine dacă în secunda când apăreau le repetam cu voce tare. Creierașul meu devenea mult mai atent și era capabil apoi să le tasteze corect.
Apoi am observat că în timp ce pictam, căci această pasiune a continuat și s-a dezvoltat în ultimii doi ani, mă simțeam mult mai conectată la etapele prin care treceam, dacă mai formulam din când în când întrebări, dojeni sau îndemnuri către mine însămi, de genul: poate e cazul să te oprești să mai acoperi cu negru colțul ăla, lasă că o să-ți dai seama mâine despre ce e vorba aici, iar ai tras dungile alea strâmb?, de ce ai pus bucata aia de ziar acolo?, hai că ai scos-o la capăt!
În acest context trebuie precizat că operele mele artistice au evoluat de la simple acuarele, la colaje complexe, din ce în ce mai abstracte, la care nu mai aveam răbdare să asociez poezii, ci mai degrabă titluri mai mult sau mai puțin bombastice, dar, în mintea mea, la fel de poetice.
Redau câteva, pentru exemplificare.
Treaba cu pictatul a mers bine toată primăvara, până când, uitând că am o hernie de disc în zona lombară, m-am apucat să mut mobila prin casă. Data de 29 aprilie 2023 a devenit astfel data de începere a unei lungi perioade de suferință cauzate de o criză de sciatică care m-a adus în apogeul vorbitului de una singură. Obișnuită cu ocazionale dureri de spate care treceau în câteva zile, am apelat la: pastile, masaj de mai multe feluri, dietă, hidroterapie (adică excursii frecvente pe litoral și la Therme), dormitul cu perne sub spate sau cu o minge de tenis, gimnastică de recuperare, spătar special pe scaun, creme aduse de peste mări și țări și probabil alte câteva pe care le-am uitat. Pot spune cu bucurie că această criză a trecut până la urmă, doar că a durat patru luni până s-a întâmplat asta! În tot acest timp nu am putut să lucrez la calculator, să pictez, să conduc sau tot ce presupunea statul mai mult de 30 de minute pe scaun, dar nici să merg pe distanțe mai lungi, să dorm bine sau să stau pur și simplu pe un fotoliu să mă uit la un film sau să citesc o carte. Așa că a fost nevoie cu adevărat să mă încurajez, să mă dojenesc și să mă motivez cu tot umorul de care am fost capabilă, constatând cu bucurie că în finalul acestor patru luni am pierdut și alea 10 kg de care vă spuneam la început (am gândit eu că aceste kilograme apăsau pe nervul ăla sciatic și că mi-ar fi mult mai bine fără ele și așa a fost!)
Deci iată-mă pășind în toamnă suplă și mobilă, gata să merg, să alerg și să probez toate hainele de la mall. O Frida Kahlo reanimată, ce să mai zicem...
Important de menționat totuși, că în lunga perioadă de suferință am descoperit și muzică nouă, adică doi artiști pe care nu îi știam, dar care mi-au mers la suflet de la primele acorduri:
Fausto Mesolella (ce păcat că a murit până să dau eu de el!) - un italian hâtru, rafinat, foarte bun și cu chitara și cu vocea. Iată două piese care mi-au plăcut mult, mai old style așa, dar cu versuri bune și ușor de înțeles:
November Ultra - o prezență feminină deosebită, cântă în engleză, în franceză, în spaniolă, un timbru extrem de cald, greu să nu te emoționezi când o auzi!
Revenind în zilele noastre, pot spune că, după toată această experiență de suferință și izolare, am rezonat cu Nora Iuga care spunea într-un interviu că în perioada pandemiei a învățat să se bucure cu adevărat de singurătate și de compania ei, pentru că ea e o persoană foarte interesantă până la urmă, cu care are ce vorbi.
Deci bravo Cristina, hai că te-ai descurcat și anul ăsta, acum poți să pictezi, să scrii, să faci poze și ce mai vrei tu să faci, și de la anul du-te la sală, apucă-te de alergat și fă ce poți să mai rămâi cu bine pe această lume, căci, vorba lui Fausto Mesolella: io non voglio morir cantante, io non voglio morir poeta, io non voglio morire artista, io non voglio morire attore, io non voglio, non voglio morire!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)