Din capul locului trebuie să precizez că fericirea la bătrânețe este o stare mult mai ușor de atins decât în tinerețe, pretențiile pe care le ai de la viață au un alt nivel, atunci când te lasă pe rând toate simțurile și parcă devii mai ușor, așa că ajungi repede în al 9-lea cer, fără motive bine întemeiate.
Este o vârstă la care observi și te emoționezi de lucruri mărunte, pe care nu ai avut niciodată timp să le atingi sau să le admiri, o floare, un copac, o grădină frumoasa, un copilaș care se joacă, un animăluț dornic de o mângâiere,
Este vârsta la care singurătatea îți ține tovărășie și trebuie să vorbești mai mult cu tine decât cu ceilalți, chiar dacă nu prea îți place persoana ta și mereu bombănești, că nu mai este ce a fost, uită de la mână până la gură, plânge ușor pentru o vorbă mai aspră sau așteaptă mereu atenție de la cei din jur.
Pentru mine anul acesta a fost primul an în care am învățat să trăiesc pentru mine și plăcerile mele, să nu mai aștept nimic de la ceilalți, să mă înconjor de prieteni. O să ziceți că este cam târziu, dar bine și așa, decât deloc.
Pentru că mi-am descoperit niște pasiuni târzii și nu voiam ca pictura și scrisul să rămână doar niște metode de terapie, am luat cursuri și am studiat, iar rezultatele încep să se vadă.
Am avut chiar și câteva vernisaje, expoziții colective și trebuie să recunosc că mă bucur tare mult pentru că spre finalul anului am fost acceptată în rândul asociației Romul Ladea, alături de pictori cu adevărat talentați.
Dar, uite că m-am luat cu vorba și doar am promis că vă arăt, unde am întâlnit bătrâni fericiți.
Pe mulți i-am întâlnit în sălile de concerte de la Filarmonica Banatul și la Opera din Timișoara. În 2023 în care Timișoara a fost Capitala Culturală Europeană, am avut parte de concerte extraordinare, de dirijori și interpreți din toată lumea. Sălile erau pline la concertele dirijate de minunatul Gabriel Bebeșelea, sau Cristian Măcelaru, oamenii zâmbeau și se salutau, recunoscându-se, după atât de multe evenimente la care se regăseau împreună.
Mi-am întâlnit cunoștințe și prieteni de demult, am povestit despre vremuri apuse, despre copii și viața noastră de acum și ne-am reluat prieteniile.
Am avut atât de multe expoziții de artă, la început Victor Brauner, apoi Adrian Ghenie și la sfârșit Brâncuși. Ne fixam întâlniri și discutam impresii pe marginea celor văzute, ne bucuram că am trăit, să vedem operele acestor români remarcabili.
Pentru prima dată în viață am realizat că arta și cultura unește și îți dă acea stare de bine, în care poți uita de mizeriile mărunte ale vieții de zi cu zi.
Pe cei mai fericiți i-am întâlnit însă, în mod cu totul neașteptat in excursii. După o viață de trudă și lipsă de timp, acum se bucurau ca niște copii de frumusețile naturii și a locurilor pe care au dorit dintotdeauna să le vadă.
Eu căutam înadins acele excursii in care natura era obiectivul principal, așa am ajuns în vară să văd Austria, cu munții ei minunați și chiar m-am aventurat până la 2000m.
Nu am vrut să scap nici Transfăgărășanul, așa că am ajuns să mă plimb și pe malul lacului Bâlea.
Am petrecut în iunie trei săptămâni la mare în Bulgaria și m-am reîndrăgostit de Marea Neagră, pentru că nici o mare nu este ca ea, cu mirosul ei de alge și valurile ei furioase.
Mai spre toamnă m-am încumetat să merg cu mașina pe Valea Oltului și a Jiului, am oprit unde am vrut și m-am plimbat cu barca pe Olt. Mi-am amintit de vremurile în care mergeam cu Dacia la mare și făceam drumul în două zile, ne opream la umbra unui pom, așterneam pe jos o pătură și mâncam din ce ne-am adus de acasă.
Am lăsat la urmă, orele de gimnastică de la CARP și de la asociația pensionarilor, pentru că într-adevăr acolo a fost locul unde mă simțeam cel mai bine, printre o mulțime de prietene și oameni cu mult suflet. Întâlnirile noastre se lăsau uneori cu un chef la un restaurant, sau o vizită acasă la una dintre noi.
Amintiri frumoase mă leagă și de taberele noastre de mișcare si nutriție de la Buziaș, unde serile ne adunam la un foc de tabără si povesteam până târziu în noapte.
Oamenii aceștia care nu uită să ne facă multe bucurii de sărbători, organizează de 8 Martie un bal al pensionarilor, cum nu ați mai văzut, cu muzica live din tinerețea noastră și dans până ne lasă picioarele și inima. Dar nu numai de ziua Femeii, chiar și de Sânziene a fost spectacol, unde protagoniști erau pensionari talentați, care au cântat sau au recitat.
Uitându-ma peste poze, pe care regret că nu mă pricep să le așez prin text acolo unde le-ar fi locul, îmi dau seama că anul 2023 a fost un an plin de frumos și nu prea rău, cu toate războaiele care ne înconjoară și de care poate vrem să uităm, trăind cu intensitate.
Sper din tot sufletul ca lumea să se mai potolească și la anul care vine să fie pace și să fim cu toții sănătoși, să trăim așa cum visăm, alături de copii si nepoți.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)