Anul 2023 pentru mine a început la Sovata, unde am avut o revelație. Mă plimbam singur prin pădure, mai dădeam de câte-un lac și mă gândeam. În liniște. Mă gândeam la problemele mele existențiale pe care le neglijasem până atunci. Cred că avem cu toții momente de felul acesta. Pentru prima oară mă gândeam serios, oare ce dumnezeu vreau să fac eu în viața asta blestemată. Mă gândeam la oamenii din jurul meu și ce rol au ei în viața mea. Mă gândeam la faptul că eu nu prea mă plac pe mine însumi (știu că-i un clișeu dar nu prea-mi pasă). Tare nu-mi plăceau oglinzile și nici fața pe care o vedeam în ele. Plimbându-mă prin pădure mi-am dat seama că mă ocupam mai mult cu problemele altor oameni decât cu ale mele. Atunci am zis "Ho, gata! Așa nu se mai poate. Cum e posibil să mă apreciez pe mine însumi dacă nici măcar nu încerc? Nimic nu vine de la sine, nu?". Aici am avut momentul de cotitură.
A doua zi, mă plimbam în jurul lacului Ursu când am primit un telefon de la Sz.I. că ar fi un spectacol la Opera Maghiară pe nume Báthory Erzsébet și ar fi nevoie de 2 tineri talentați să joace roluri semi-principale și ea s-a gândit la mine pentru că am voce. Nu mi-a venit să cred. M-am așezat pe un trunchi și cu o voce ezitantă am acceptat și i-am mulțumit că s-a gândit la mine apoi am închis telefonul și am stat nemișcat vreo 10 minute pentru a putea digera ce s-a întâmplat. Apoi m-am ridicat și am sunat-o pe mama. Tremuram. De bucurie bineînțeles.
Pe la sfârșit de mai au început repetițiile pe scena mare de la Operă. Toată săptămâna a fost grea. Dintr-o dată ne-au aruncat în marea adâncă fără o plută. Printre actorii pe care i-am văzut non-stop pe scenă crescând, eu și cu B. eram ca niște iepurași speriați. Stăteam pitiți în colțul nostru și ne jucam Triviador pe telefon, apoi când ne venea rândul să ieșim pe scenă, cu coada între picioare, ne cântam duetul și ieșeam tremurând. Iubesc scena mai mult decât orice dar îmi era foarte frică de toată lumea, de dirijor, de actori și de muzicieni. Din cauza asta am falsat mult. Dar până la urmă am reușit cu greu și cu mult stres să-mi cânt partea frumos, fără să falsez.
Spectacolul a fost de mare succes și pe scena din Cluj și și pe scena de pe Insula Margareta din Budapesta.
Din fericire, nu cânt doar musical ci și metal. Aproape de sfârșitul anului, trupa mea Abyss of Sorrow deja se pregătește pentru anul care vine, pentru că vom avea primele noastre concerte.
Pot să spun că anul acesta mi-am dat seama cine sunt de fapt. Am început să mă apreciez și cred că din cauza asta am avut un an extraordinar. Fortune favours the bold.
G.B.E.
