Bărbatul citește în fotoliu, la lumina lampadarului. Stă aplecat asupra cărții groase, pe care o ține pe genunchi și urmărește cu privirea rândurile. Cartea face o umbră mare pe perete, iar fetița, ghemuită lângă fotoliu, se joacă cu ea. Pândește momentul în care pagina se ridică, ca o aripă, plutește în aer, apoi se așază cuminte peste celelalte pagini care deja au fost întoarse. E jocul ei preferat. Silențios. Vreau să fiu o carte, tata, o carte cu multe pagini, să mă citești în fiecare seară.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Citește-mi o poveste, tati. Și fetița se așeza cu capul pe brațul lui și privirea albastră se lipea de obrazul neras, cu atâta dragoste, încât simțea că-i plânge barba. Adormea cu mânuța peste el, ținându-l strâns de bluză, de parcă îi era teamă să nu îl piardă. Anii au trecut. El stă pe patul alb, de spital, cu cartea alături pe noptieră. Îmbătrâniți amândoi. Au marginile roase și foile șifonate. Adoarme. Prin somn simte sărutul pe frunte. Cineva îl ia în brațe. Hai să-ți citesc o poveste, tati. E ora de citit.
Gheorghiță Mircea
Eram lefter. Făceam foamea, am vândut cartela să îmi cumpăr blugi. Student fără jeans? La o supă free, la cantina MV, mă vede K. Am ceva, faci suta pe oră. Ce? O femeie. Ce naiba, mă vezi pe mine gigolo? Uită-te la mine, mai am 60 de kile la 1,80. E chiar așa urâtă? Aș, zici că-i Sharon Stone. Și? Trebuie doar să citești o oră. Atât. Merge, suta e a mea. Tu de ce renunți, e ușor. Așa am crezut și eu. Trebuie să citești o oră din Henry Miller și ea e în fața ta ca în Basic Instinct. În 5 minute m-a lovit bâlbâiala.
