Dar până la ceas, să povestesc pe scurt călătoria prin 2023.
Până la un moment dat a fost precum călătoria într-o țară cunoscută. Chiar un acasă părintesc, aș spune, în care zilele curgeau în rutina unei vieți pe care demult o începusem, toate erau familiare și comode. Lipsea ceva, dar nu știam ce, așa că străbăteam această țară, în virtutea inerției - uneori la pas, alteori luam mașina.
Cred că fiecare din noi trăiește în două planuri sau în două registre. Unul e cel material, concret, dur și colțuros, al realității care de cele mai multe ori nu depinde de tine, în care îți adaptezi mereu traiul în funcție de câte ceva exterior. Celălalt plan e al sufletului, al sinelui, al gândurilor, sentimentelor, posibilităților, unde nu adaptezi nimic, doar construiești, deconstruiești și reconstruiești un "tu" cât mai puternic, mai echilibrat și mai aproape de cum te percepi tu pe tine, cel interior.
Astfel, pe lângă drumurile tradiționale străbătute prin țara lui 2023, știam câteva locuri de evadare, ape de înotat sau văzduhuri de zburat. Ca să pot respira cu sufletul, mai aprindeam când și când lumina cuvintelor cu inima. Așa că uneori m-am pus să așez pietricică lângă pietricică în răbdătoarea și vechea artă a mozaicului, făcând mici lucrări pentru sufletul meu, dar visând să așez mari icoane în mozaic pe pereții catedralelor. Alteori, mult mai des, am așezat cuvânt lângă cuvânt în mici povestioare de suflet. #FictiuniReale a fost și anul ăsta locul meu preferat de joacă. Și, mai des, mi-am odihnit mintea și inima pe la poarta vreunei mănăstiri, în cafasul vreunei biserici sau în vreo rugăciune spusă direct, cu cuvintele inimii mele, în tainul cel mai tain al întâlnirii cu Dumnezeu.
Am fost un fel de Pi al vieții mele (nu atât de dramatic ca în Life of Pi, dar în ideea în care avem mereu nevoie de un sens și un fir roșu), punând în poveste, pentru mine, întâlniri, întâmplări sau vorbe, încercând să mă trăiesc cu sens în lumea asta care își devorează și răstălmăcește reperele.
Apoi am primit un ceas, da. Nu mă pricep la mărci sau la tehnologie. Dar cu siguranță mă pricep la trăiri. Și vă spun ce știe ceasul ăsta să facă dincolo de a-mi arăta niște repere concrete, cum ar fi ora, altitudinea sau nordul fizic, dincolo de a-mi spune câte calorii am consumat, câți pași am făcut, câte bazine am înotat și la ce viteză sau dacă am dormit adânc nopțile. Ceasul asta îmi indică punctele cardinale ale inimii mele pentru că a venit din inima de care s-a lipit sufletul meu. Mi-a pornit timpul într-o minunată poveste și mă învață să o încarc, să-i dau atenție și să mă bucur de tot ce-mi oferă. A adus scânteia acolo unde totul era stins sau nu fusese foc, gândul pe aceeași lungime de undă și grija sufletească ce lipseau. Mi-a confirmat ce citisem: că unu plus unu pot face unu și de aici pornește firesc povestea.
Nu aduc anii ce aduce ceasul într-o minunată toamnă luminoasă, când călătoria prin 2023 m-a purtat în pragul ușii vieții mele celei noi, cu emoție, cu firesc și provocare în același timp, acolo unde unu plus unu fac mereu unu.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 31 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)