25.01.2024
Anul 2023. Sau cum îmi place mie să îl mai numesc: Anul cu de toate. Deși începuse destul de greu și anevoios, mai ales pe plan personal, 2023 până la urmă s-a echilibrat și a devenit unul de neuitat.

De departe, cea mai mare realizare a anului a fost participarea mea în cadrul Galei HOP, condusă de Alexandru Dabija și Leta Popescu, un vis devenit realitate, un pic mai târziu față de cum am preconizat că o să fie, dar mereu m-am ghidat după zicala: mai bine mai târziu decât niciodată. În cadrul preselecțiilor, dar și în timpul Galei am cunoscut oameni tineri, faini, care au un viitor bun în teatrul românesc, cu singura condiție de a insista pe drumul lor către succes. I-am văzut cum lucrează, ce mentalitate au cei din noua generație și ce fel de mijloace de exprimare propun în scenă. Iar faptul că am primit și niște indicații de la Dabija și Leta înseamnă pentru mine a dream come true. Inclusiv drumul până la Gala HOP a fost interesant: pregătirea, conceperea momentelor, emoția, frământarea dinainte de un concurs, toate lucrurile astea, cred eu, m-au făcut să mai evoluez un pic în acest an 2023 (am scris despre ele aici și aici).

Imediat după Gala HOP au urmat alte două proiecte la Teatrul pentru copii și tineret Luceafărul din Iași, locul care îmi oferă scena încă din 2014, când am devenit angajat al acestui teatru. Stai jos sau cazi este un spectacol unicat în România, care îmbină teatrul cu medicina performativă și devine unul dintre cele mai importante proiecte la care am lucrat în calitate de Actor. Joc rolul lui Ciprian, un bolnav de epilepsie, care, printre altele, se confruntă cu problemele ridicate de stigmatizarea acestei boli de către societate. Spectacolul, adaptat după romanul omonim al lui Bogdan Munteanu este regizat de către Cristi Avram, un tânăr regizor ieșean ce va avea multe de zis în viitorul nu prea îndepărtat.

Dacă Stai jos sau cazi este un spectacol dedicat cu precădere adolescenților sau tinerilor, următorul proiect din care am făcut parte se adresează copiilor mici și foarte mici: Gri colorat. Un spectacol non-verbal în care un monstruleț simpatic pe nume Gri încearcă să-și gestioneze emoțiile, reprezentate tot prin intermediul unor monstruleți de diferite culori. Delia Gavlițchi a regizat acest spectacol și mi-a oferit șansa să îl interpretez chiar pe Gri.

Aș vrea să menționez doar aceste trei momente ale anului 2023 ca retrospectivă generală, deși știu că mai sunt multe alte momente mici care mi-au dat de gândit. Acestea sunt top 3 ale anului și cred că ele au legătură între ele măcar la nivel metafizic. Zic asta pentru că, în 2023, nu am mai alergat după proiecte, roluri sau alte năzdrăvănii, ci pur și simplu am lăsat lucrurile să se întâmple. Și iată că s-au întâmplat. Experiențe minunate, cu oameni faini, de la care am mai învățat niște lucruri. Sper ca 2024 să fie măcar la fel.
Foto: Cătălin Grigoriu
* 
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 31 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus