Au urmat doi ani și jumătate în noua paradigmă, apoi parcă ne-am reîntors unde știam că am rămas. Odată cu pandemia, am învățat o lecție foarte valoroasă: să folosim tot timpul pe care îl avem și să-l prețuim mai bine. Ceea ce am și făcut în 2023, ca să recuperăm tot ce nu reușiserăm să facem până la capăt în anii trecuți. Practic, am cântat de toți banii. De parcă n-ar mai fi ziua de mâine. Am avut o foame teribilă de a cânta și am folosit toate prilejurile ca s-o facem. Am cutreierat țara în lung și-n lat și am avut fix 72 de concerte. Deci am cântat aproximativ o dată la cinci zile. Și aici vorbim despre concerte cu bilet și festivaluri serioase. Pentru un grup muzical din lumea noastră, e incredibil de mult.
Inițial, când am văzut la ce ne-am angajat, m-am gândit că n-are cum să ne iasă un plan atât de nebun. Că n-o să reușim. Că totul, până la urmă, este extrem de fragil. Și așa am trăit, cu un soi de frică-n sân că la un moment dat tot o să ni se înfunde. Din cauza noastră sau din motive ce nu țin de noi. Și, întocmai ca în filmul Hacksaw Ridge, am început să zic înaintea fiecărui concert: "Dă, Doamne, să ne iasă și ăsta, măcar încă unul și apoi mai vedem!" Și a mai ieșit încă unul și apoi încă unul, și uite așa ne-au ieșit toate, până la ultimul.
E foarte multă emoție și consum acolo, pe scenă, nemaivorbind despre tot ce înseamnă drumul până pe scenă. De multe ori am simțit că nu mai pot, că e prea mult, că this is it. Uneori am și o apetență pentru drame și finaluri nefericite. Din ciclul: e prea frumos ca să fie adevărat. Sau: cum de ni se dă nouă toată frumusețea asta? Sau: oare merit eu? Drumul nostru a fost mereu plin de nesiguranță și uneori lipsit de încredere. Asta e o hibă a generației noastre, o generație de oameni care au crescut cu destul de puțină încredere în ei înșiși, destul de rezervați și mai mereu cu o mare nevoie de plasă de siguranță.
Dar chiar dacă ansamblul a mai scârțâit pe ici, pe colo, chiar dacă uneori mai bate și mai troncăne, de la vârstă și uzură, am scos-o la capăt. A fost frumos și a fost adevărat. Și ni s-a dat. Și cred cu tărie că am și meritat. Am petrecut un timp excelent cu colegii mei, sau mai bine zis cu prietenii mei, ne-am sudat incredibil ca echipă și ne-a plăcut la nebunie ce ne-a ieșit. Vorba cântecului: we had the time of our lives.
Și cel mai cel este că tot ce am făcut în 2023 s-a tradus într-un mod incredibil într-o comunitate de fani cum nici n-am visat. Avem parte de multă iubire și de multă atenție din partea lor. Nu poți băga nivelul de iubire într-un top, dar pot să spun că ne simțim foarte, foarte iubiți. Și asta ne dă aripi de zbor pentru mai încolo. Deci aș putea spune cu toată gura că 2023 a fost anul nostru. Muncit din greu, dar cu răsplata pe măsură. Meritat.
Între noi și fanii noștri mereu e vorba asta, dintr-un cântec: mai ai, mai ai? Mai puteți, mai puteți? Răspunsul e: habar n-am, dar o să facem tot posibilul să ducem corabia asta nebună cât de departe o fi drumul ei.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 februarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)