M-am ținut de cuvânt când am promis că o iau agale. A fost agale. A fost cu traume și reparații capitale asupra corpului fizic, care m-au țintuit o vreme la orizontală. A fost și cu lecții pentru suflet și minte, care mi-au purtat corpul eteric deasupra norilor și din care nădăjduiesc că am tras învățăminte. Dar cred că cel mai important lucru întâmplat în 2023 a fost timpul. Un timp care nu s-a numărat în secunde, ore, zile, săptămâni, luni. S-a numărat în povești scrise și nescrise, în dialoguri purtate și nepurtate (astea din urmă dor al naibii de rău, vă rog eu evitați-le), în mâini întinse pe care le-am umplut unele cu lacrimi, altele cu speranță și bucurie, altele cu îmbrățișări. S-a numărat în bătăi de inimă.
2023 a fost o sită care-a mai cernut din prieteni. E de bine. Am învățat să-i iubesc și pe cei care nu mă plac. De la distanță, consider că așa e sănătos. Când eram doar o adolescentă rebelă, posesivă și suferindă uneori de lipsa de atenție a prietenelor, mama îmi spunea așa: draga mea, să nu-ți petreci niciodată timpul cu cei care nu sunt dispuși să-l petreacă împreună cu tine. Din păcate am ajuns destul de târziu la maturitatea vorbelor ei. Așa că dragilor, vă mulțumesc tuturor. Și acelora care ați ales sa rămâneți lângă mine și acelora care ați ales să plecați. Lecții mi-ați fost, cu toții.
În 2023 am schimbat rutina dimineților și serilor de vară. Am ieșit desculță în curte, am tras adânc aer și viață-n piept, m-am bucurat de răsărit și de apus. Am plantat flori, am îngropat dureri, am pierdut kg și am câștigat încredere, am râs, am plâns, am iubit, am criticat... ups. Stop, asta e deja spovedanie. În căsuța mea de poveste au intrat oameni frumoși și calzi și buni, cu care am ciocnit un pahar și multe vorbe înțelepte.
Am recitit Amintiri din prezent, a lui Nichita, pentru că a fost prima carte a adolescenței care mi-a dat libertatea de-a medita, de-a gândi liber. M-am bucurat din nou de moștenirea imensă pe care ne-a lăsat-o trecerea lui pe Aici. Vă las mai jos doar câteva din minuni:
"A te înfrâna, a te abține, e primul semn al civilizației lumii. În acest sens îndrăznesc să spun că piramida s-a abținut să devină munte."
"E păcat de dumnezeu să repeți o greșeală veche. Sunt atât de multe alte greșeli noi de făcut, nou-nouțe, încât e păcat de dumnezeu să-ți pierzi timpul repetând o greșeală veche."
"A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată."
Am recitit și Edward, jurnalui unui hamster, a lui Miriam Elia și Ezra Elia. Mi-a reamintit că trăim în cuști, dar și că lacătul care le deschide nu e afară, la ceilalți, ci la noi înșine. M-a silit să uit de blazare, să pun pe hârtie bucăți de suflet, să-mi ascult ecoul gândurilor și să-mi strig: TE IUBESC, FATO. Am simțit din nou gustul libertății și al autenticității, de care mi-era atât de dor.
Am călătorit mai puțin decât în alți ani, dar oamenii dragi care m-au însoțit și timpul de calitate petrecut împreună au compensat din belșug durata scurtă a vacanțelor. Am vizitat orașul lui Mozart, încântătorul Salzburg, fascinant prin arhitectura sa barocă și renascentistă. Am cucerit muntele la Bad Gastein, o Sinaia mai somptuoasă și cosmopolită, amplasată la poalele lui Graukogel din Parcul Național "Hohe Tauern". Mi-am purtat din nou pașii printr-o aristocratică și viu-verde Vienă, prin pitorescul Hallstatt cu renumita Skywalk, care mi-a încântat simțurile cu uimitoare priveliști, terminând cu Graz, un oraș plin de farmec și autenticitate.
Ultima călătorie a lui 2023 a fost de departe cireașa de pe tort. Timișoara, expoziția Brâncuși: surse românești & perspective universale, care s-a dorit o întoarcere simbolică a lui Brâncuși în țara de origine și care pentru mine a însemnat definiția pură a EMOȚIEI. Începând cu Sărutul, Nou Născutul, Muzele, Coloana și culminând cu Măiastra și Pasărea în zbor, lângă care mă întorceam și reîntorceam mereu, o dată cu sufletul care sălta până la cer și-napoi la fiecare privire către ele. Divinitatea era acolo, pe pământ. Mă privea dintr-o fotografie alb-negru, stând picior peste picior, închinând cu mine un pahar întru veșnicie.
Concluzionând, am spus apropiaților că 2023 a fost un an de care m-am bucurat că am scăpat, fiindcă a fost și un an al durerii, al purificării, al despărțirilor. Dar cât de mult am greșit gândind așa. Scriind acum aceste rânduri, realizez că a fost un an Miraculos. Un timp întâmplat, rămas pe retina sufletului și a minții ca timp al regăsirii. Și ce poate fi mai frumos în lumea asta vremelnică decât să ne regăsim atunci când ne-am rătăcit? Să ne cuprindem în brațe pecetluind, printr-un sărut profund brâncușian, fuziunea cu noi înșine. Să ne înălțăm măiastru în cerul din noi și de-acolo să privim mereu cu senin către cei din jur și către propriul eu. Să ne iubim. Să ne acceptăm. Iar singura luptă dusă să fie doar aceea pentru pacea din noi și din jurul nostru.
Închei dorindu-vă ceea ce îmi doresc și mie: TIMP, PACE, IUBIRE. Condimentate pe gustul fiecăruia.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 31 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)