31.01.2024
Început de 2023. E încă iarnă. E vremea planurilor de vacanță. Cu plus și minus.

+ O călătorie pe urmele pașilor lui Iisus. Suc de rodii băut la Muntele Ispitirii. Slujba din miez de noapte în Cetatea Ierusalimului. Sfântul Mormânt și Marea Galileii. Nazaretul sub o ploaie nesfârșită. Lumina curge printre pelerini și ne măsoară bucuria din privire.
Muntele Ispitirii

 - Moartea umblă turbată prin familia mea, dorind să mai înhațe pe cineva. Aerul pe care-l inspir e albastru, de spaimă.

+ Scriu un șir lung de poeme generate de pelerinajul în Israel și ele vor prinde contur într-o carte. Poemele mi-au dat putere și energie. Le-am simțit rostul când revista Ateneu le-a găzduit pe o pagină întreagă. Le voi retrăi ca pe niște îmbrățișări părintești atunci când va apărea cartea.

- Veștile rele merg pe scurtătură, cele bune circulă mai greu.

+ Dacă mi-am dorit să-mi fie pusă în scenă o piesă de teatru, la noi, acasă, dorința s-a materializat în Germania, pe scena Teatrului din Osnabruck, cu cei cinci finaliști ai Concursului Internațional de Dramaturgie.

- Uneori e bine să nu ai încredere în oameni. Mai ales în cei care vorbesc mult și promit multe.

+ Aerul pe care-l respir e verde, de speranță și bucurie. Caut rochie verde trifoi, acesta e un fix de-al meu, desigur, dar, dacă nu acum, atunci când? E nuntă, și pace, și ce-o mai vrea Domnul.

- Diminețile duc cu ele amintiri. Grijile le umbresc la ceasul amiezii. Grijile stau la taifas, se tolănesc în așternuturile mele. Amăgire, dezamăgire, nu e nicio diferență. Nu înțeleg rostul unor lucruri. Oare suntem atât de diferiți? Poate dac-am ști adevărul ne-am înspăimânta de-a dreptul. Oamenii răi nu există decât în basme. Tot acolo locuiesc și cei buni. Cei de pe la noi nu sunt decât simpli cetățeni.

+ Învăț multe, lângă oameni faini. Toată viața avem de învățat.

- Aerul e îmbâcsit de oboseală, parcă un vulcan și-ar fi aruncat cenușa pe retină.

+ Văd marea cea mare cu alți ochi. Nu mă mai grăbesc la plajă, la soare, zac pe nisip, urmăresc zborul unui pescăruș, stau în vamă și mănânc o înghețată, ca un copil prostuț care vede pentru prima dată orașul. Și marea. Mă complac în starea aceasta de inocență zgâindu-mă la nori, îmi cumpăr niște suveniruri de care nu am nevoie, vizitez obiective cu gândul aiurea, mă gândesc la senzația de oboseală care va dispărea în nisipul fierbinte. Și la albastrul mării care va duce în străfunduri toată povara de pe umerii mei. Mare dragă, te iubesc!

- Ipocrizia umblă cu pantofi nepotriviți, cu câteva numere mai mari, nu știu ce vrea să demonstreze.

+ Am iarăși vise premonitorii. Nu că mi-ar folosi la ceva să știu dinainte. Dar e reconfortant sentimentul. Mă aduce la normalitate și la firesc.

-Nu mai încerc să conving pe nimeni de nimic. Ei sunt convinși deja.

+ Scriu ca să mă revigorez. Face parte din mine. Și scriitura mă trage în interiorul poveștii, și-și dă jos baticul cu flori, și mi-l așază pe umeri ca să-mi țină cald. Iar eu zâmbesc, recunoscătoare.

- Oamenii. Cineva i-a despărțit în două și le-a dat unora zâmbete și altora rânjete.

+ Trec prin examene cu bine și mă bucur alături de familie.

- Privesc telefonul meu cum se încarcă și mă întreb dacă nu aș putea să mă încarc și eu la o priză, cu afecțiune, cu putere, cu energie. Am sentimente de invidie față de telefonul meu. În creierul meu e un fel de ChatGPT care face numai prostii. Și culmea, știe ce face și se bucură. Sunt dezamăgită și tristă. Nu mă compar cu IA. Printre oameni există și nerozi. Ăștia, roboții, nu au și ei proștii lor?

+ Manuscrisele trimise pe la edituri să-și primească simbrie (că, de, și eu am îmbătrânit și nu le mai pot ține la casa mea), miaună bucuroase, se întorc la mine victorioase și-mi strigă: Mămucă, iacătă-ne! Ne vom căsători cu niște ISBN-uri de top. Că suntem frumoase! Eu ce să zic, ca orice mamă, le doresc tiraje mari, coperți cartonate, ilustrații reușite și mulți cititori! Copii naivi! Astea-s căsătorii aranjate!
Pârâul Cedrilor
* 

Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 februarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus