01.02.2024
În prima zi a anului 2023 mi-am cumpărat șapte perechi de bocanci verzi, ridați, din piele ecologică, mărimea 44. S-a lățit laba piciorului. "Eh", mi-am zis, "altfel intri cu atâtea încălțări Neumblate în N cunoscut"!

Încălțări 2023 astfel uzate:
1. N tactici orgaNizatorice în dulapul de papuci
2. N limbi (de bocanc) date paNtofilor cu toc și paNtofilor din lac cu vârf ascuțit
3. N alergări prin Noroaiele și guNoaiele administrațiilor locale
4. N nopți de lustruit îNcălțări de flegmele birocratice
5. N aplecări pentru a-mi lega șireturile de care mă trăgeau Necontenit neamurile de opiNcari
6. N zile și nopți de bășici laterale la degetu' mic, la degetu' mare
7. N doruri de picioare zvelte, netede, frumos mirositoare, fără călcâie crăpate din piele ce doare.

Da' iată că într-o marți de septembrie cu șapte ceasuri hotărâtoare, mi-am retezat toate cele N picioare. Le-am pus la sare. Nelegiuită sfidare. Scăpare.
... de-atunci îmi tot bag picioarele, că mă descurc fără picioare...
de-atunci...
În camera Nelegiuirii mele tapetată cu pereți de sare
Îmi prepar cafeaua în fiecare dimineață cu apă de mare.
În camera Nelegiuirii mele îmi odihnesc moartea seară de seară
Și-i acopăr eternitatea cu nori din fum de țigară.
În camera Nelegiuirii mele, trupul mi-e gol de picioare și duhnește a toamnă târzie,
Frunzele-mi cad și m-aștern în cuvânt, las dâră de piciorzie. (versu' picioarelor)
În camera Nelegiuirii mele râd cu poftă de fiecare clipă în Necunoscut,
Prezentul mă-neacă și până-mi revin... deja e trecut.
În camera Nelegiuirii mele prind rădăcini și-mi dansez trunchiul sărat cu sânii de lăuză,
Care-mi hrănesc mugurii urlători din fosta piciorvară ursuză.
În camera Nelegiuirii mele, lunile trec răzlețe și anotimpurile-și fac de cap,
Vecinii-mi bat cu picioarele în calorifere, îmi apostrofează zgomotul, mă-ndeamnă să tac.
Dar camera Nelegiuirii mele sărate se-ncăpățânează să rămână rece la șoapte

Și-mi suflă-n fluierul picioarelor atârnate doina dezmățului festin cu nr. 2+0+2+3, deci 7.
În camera Nelegiuirii mele apăs nasul roșu' al bufonului fără picioare ce-mi sunt
Și-mi fac țăndări privirea, să fie hrană lighioanelor de sub pământ.
În camera Nelegiuirii mele de-acum plină de formă si conținut,
Vor răsări, toamnă de toamnă, noi pereți sărați și picioare-n saramură, călăuze întru iubire de alt început.

PS. Dacă culc la pământ rezultatul sumei cifrelor anului ce tocmai a venit.
Fac de-o talpă de bocanc nr. 45 ce-i unică-n al meu infinit.


*  
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 februarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus