Activitatea mea profesională se desfășoară în cea mai mare parte la Filarmonica "George Enescu". Acolo, sunt unul dintre oamenii invizibili care fac mașinăria să funcționeze, o mașinărie cu structură destul de simplă, comparativ cu a altor orchestre europene, și permanent cu deficit de personal, dar care are un potențial uriaș. Luna ianuarie 2023 mă găsește "la uzină", lucrând zi și noapte pentru un proiect cu impact pe termen mediu și lung. Cum rezultatele se vor vedea mai târziu, satisfacția am găsit-o în realizarea lucrării și depunerea ei la termen, iar în această cursă, complice mi-a fost chiar managerul instituției. De aici, totul a fost în crescendo.
2023 avea să fie intens și pentru ONG-ul din care fac parte, întrucât în acest an s-a sărbătorit Centenarul Shri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga, probabil cea mai importantă personalitate spirituală a ultimelor secole dar și patron al artelor. Colegul meu de echipă a răspuns unui apel de proiecte lansat de primărie cu un plan complex, ce cuprindea 16 manifestări. Printre acestea s-au numărat recitalurile de la Palatul Suțu și Casa Cesianu și seria de evenimente William Blake, un profet al timpurilor moderne de la Biblioteca Metropolitană București, inaugurată chiar de ziua marelui poet și pictor englez (28 noiembrie). În cadrul acesteia, s-a organizat și o conferință în format hibrid, la care au participat cercetători din Albania, România, Marea Britanie și India, oferind perspective diferite și paralele cu autori din spații geografice și culturale îndepărtate.
Am stat non stop în ochii publicului într-un fel sau altul. În mai mi-a fost publicat, în revista Synergy editată de Academia de Studii Economice din București, un articol despre principiile de Shakti și Lakshmi și feminismul în tradiția indiană.
Și tot în 2023 am încheiat a 25-a stagiune de solist independent, dar nu oriunde, ci în Marea Britanie și nu oricum, ci cu Recviemul german, capodopera lui Johannes Brahms. A fost 10 iunie, o frumoasă zi de vară, singura în care a plouat cât timp m-am aflat în Anglia, undeva pe malul Tamisei. Într-o catedrală gotică, bijuterie arhitectonică având o istorie de aproape un mileniu, Orchestra și Corul Societății Muzicale din Abigdon au interpretat un program care a inclus în prima parte poemele simfonice Vyšehrad și Vltava din Ma Vlast de Bedřich Smetana, iar în partea a doua tulburătorul Recviem german de Johannes Brahms. Cu Recviemul am o relație veche și complexă. L-am îmbrățișat din postura de cântăreț în Corul Filarmonicii din București (unde l-am interpretat sub conducerea mai multor dirijori de-a lungul celor aproape 17 ani, cât a durat colaborarea mea acolo, ultimul fiind Claus Peter Flor), am dirijat fuga din partea a VI-a la examenul de admitere la master (am luat 10), am făcut subtitrarea pentru streamingul din timpul pandemiei, am citit și scris... dar arma mea cea mai iubită, cântatul solistic, rămăsese singura nefolosită. I-a venit rândul, și ce bucurie a fost! Am avut ca partener pe tânărul bariton Jack Lawrence Jones, solist cu o pronunție impecabilă, o respirație ce mă făcea invidioasă și un timbru de o profunzime captivantă. Și, peste toate acestea, un dirijor care îți simțea fiecare gând și avea grijă să fii mereu cum și unde trebuie. Ce a fost diferit aici față de celelalte spectacole și recitaluri? Tihna, toate etapele pregătirii făcute temeinic, în stare bună și posibilitatea de a mă concentra doar pe emoția pe care doream să o transmit! Îmi sună și acum în minte versetele Evangheliei după Ioan din Biblia lui Luther: Ihr habt nun Traurigkeit; aber ich will euch wieder sehen und euer Herz soll sich freuen und eure Freude soll neimand von euch nehmen. (Voi aveți întristare acum, dar Eu vă voi vedea iarăși și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.)
Și cum nu poți doar să urci, mai există și momente de odihnă, dar și mici incidente/accidente, acum, cât mă refac după tradiționala bronșită, pregătesc următorul spectacol: Bach, colegul de birou, care va avea loc pe 4 februarie 2024 într-o clădire istorică din București: Casa Bolintineanu.
Vă urez un 2024 plin de muzică, teatru, expoziții, cărți și filme bune, fie că participați la punerea în scenă/scrieți/pictați, fi că vă bucurați de frumusețea creată de semeni! La mulți ani!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 februarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)